1 Vi era in Cesarea un uomo chiamato Cornelio, centurione della coorte detta l’"Italica", 2 il quale era pio e timorato di Dio con tutta la sua casa, faceva molte elemosine al popolo e pregava Dio continuamente.

3 Egli vide chiaramente in visione, verso l’ora nona del giorno, un angelo di Dio che entrò da lui e gli disse: "Cornelio!". 4 Ed egli, guardandolo fisso e preso da spavento, rispose: "Che c’è, Signore?". E l’angelo gli disse: "Le tue preghiere e le tue elemosine sono salite come una ricordanza davanti a Dio. 5 E ora manda degli uomini a Ioppe e fai chiamare un certo Simone, che è soprannominato Pietro. 6 Egli alloggia da un certo Simone, conciatore di pelli, che ha la casa vicino al mare". 7 Appena l’angelo che gli parlava se ne fu andato, Cornelio chiamò due suoi domestici e un soldato pio di quelli che stavano sempre con lui 8 e, raccontata loro ogni cosa, li mandò a Ioppe.

9 Il giorno seguente, mentre quelli erano in viaggio e si avvicinavano alla città, Pietro salì sul terrazzo, verso l’ora sesta, per pregare. 10 Ebbe fame e desiderava prendere cibo; mentre glielo preparavano, fu rapito in estasi, 11 vide il cielo aperto e scenderne una certa cosa, simile a un grande lenzuolo che, tenuto per i quattro angoli, veniva calato in terra. 12 In esso c’erano dei quadrupedi, dei rettili della terra e degli uccelli del cielo, di ogni specie. 13 E una voce gli disse: "Alzati, Pietro, ammazza e mangia". 14 Ma Pietro rispose: "In nessun modo, Signore, poiché io non ho mai mangiato nulla d’impuro e di contaminato". 15 E la voce gli disse per la seconda volta: "Le cose che Dio ha purificate, non le fare tu impure". 16 Questo avvenne per tre volte e subito quell’oggetto fu risollevato in cielo.

17 Mentre Pietro, dentro di sé, era perplesso sul significato della visione avuta, ecco gli uomini mandati da Cornelio, i quali, avendo domandato della casa di Simone, si fermarono alla porta. 18 Avendo chiamato, domandarono se Simone, soprannominato Pietro, alloggiasse lì. 19 Mentre Pietro stava pensando alla visione, lo Spirito gli disse: "Ecco tre uomini che ti cercano. 20 Alzati dunque, scendi e va’ con loro, senza fartene scrupolo, perché sono io che li ho mandati". 21 Pietro, sceso verso quegli uomini, disse loro: "Ecco, sono io quello che cercate; qual è il motivo per cui siete qui?". 22 Ed essi risposero: "Il centurione Cornelio, uomo giusto e timorato di Dio, del quale rende buona testimonianza tutto il popolo dei Giudei, è stato divinamente avvertito da un santo angelo di farti chiamare in casa sua e di ascoltare quello che avrai da dirgli". 23 Allora, fattili entrare, li ospitò.

Il giorno seguente andò con loro e alcuni fratelli di Ioppe lo accompagnarono. 24 L’indomani arrivarono a Cesarea. Cornelio li stava aspettando e aveva chiamato i suoi parenti e i suoi intimi amici. 25 Mentre Pietro entrava, Cornelio, andandogli incontro, s’inginocchiò davanti a lui. 26 Ma Pietro lo rialzò, dicendo: "Alzati, anch’io sono uomo!" 27 e, discorrendo con lui, entrò e trovò molte persone radunate in quel luogo. 28 Allora disse loro: "Voi sapete come non sia lecito a un Giudeo avere relazioni con uno straniero o di entrare da lui, ma Dio mi ha mostrato che non devo chiamare alcun uomo impuro o contaminato. 29 È per questo che, essendo stato chiamato, sono venuto senza fare obiezioni. Ora vi domando dunque: per quale motivo mi avete mandato a chiamare?". 30 Cornelio rispose: "Quattro giorni or sono stavo pregando, all’ora nona, in casa mia, quand’ecco un uomo mi si presentò davanti, in veste risplendente, 31 e disse: ‘Cornelio, la tua preghiera è stata esaudita e le tue elemosine sono state ricordate davanti a Dio. 32 Manda dunque qualcuno a Ioppe a far chiamare Simone, soprannominato Pietro; egli è ospite in casa di Simone, conciatore di pelli, vicino al mare’. 33 Perciò mandai a chiamarti subito e tu hai fatto bene a venire; ora dunque siamo tutti qui presenti davanti a Dio, per udire tutte le cose che ti sono state comandate dal Signore".

34 Allora Pietro, prendendo a parlare, disse: "In verità io comprendo che Dio non ha riguardo alla qualità delle persone, 35 ma che in qualunque nazione chi lo teme e opera giustamente gli è gradito. 36 Questa è la parola che egli ha diretta ai figli d’Israele, annunciando la pace per mezzo di Gesù Cristo. Egli è il Signore di tutti. 37 Voi sapete quello che è avvenuto per tutta la Giudea, cominciando dalla Galilea, dopo il battesimo predicato da Giovanni, 38 vale a dire, la storia di Gesù di Nazaret: come Dio lo ha unto di Spirito Santo e di potenza e come egli è andato dappertutto facendo del bene e guarendo tutti coloro che erano sotto il dominio del diavolo, perché Dio era con lui. 39 E noi siamo testimoni di tutte le cose da lui compiute nel paese dei Giudei e in Gerusalemme ed essi lo hanno ucciso, appendendolo a un legno. 40 Ma Dio lo ha risuscitato il terzo giorno e ha fatto sì che si manifestasse 41 non a tutto il popolo, ma ai testimoni che erano prima stati scelti da Dio, cioè a noi, che abbiamo mangiato e bevuto con lui dopo la sua risurrezione dai morti. 42 Egli ci ha comandato di predicare al popolo e di testimoniare che egli è colui che da Dio è stato costituito Giudice dei vivi e dei morti. 43 Di lui attestano tutti i profeti che chiunque crede in lui riceve il perdono dei peccati mediante il suo nome".

44 Mentre Pietro parlava così, lo Spirito Santo scese su tutti coloro che udivano la Parola. 45 E tutti i credenti circoncisi che erano venuti con Pietro rimasero stupiti che il dono dello Spirito Santo fosse sparso anche sui Gentili, 46 poiché li udivano parlare in altre lingue, e magnificare Dio.

47 Allora Pietro prese a dire: "Qualcuno può forse negare l’acqua e impedire che siano battezzati questi che hanno ricevuto lo Spirito Santo come noi?". 48 E comandò che fossero battezzati nel nome di Gesù Cristo. Allora essi lo pregarono di rimanere alcuni giorni con loro.

1 În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana". 2 Omul acesta era cucernic*Vers. 22. Cap. 8:2;22:12. și temător*Vers. 35. de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3 Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut*Vers. 30. Cap. 11:13. lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!" 4 Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?" Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. 5 Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. 6 El găzduiește la un om numit Simon*Cap. 9:43. Tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela*Cap. 11:14. îți va spune ce trebuie să faci." 7 Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic, din aceia care-i slujeau în tot timpul, 8 și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

9 A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit*Cap. 11:5. să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. 10 L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. 11 A*Cap. 7:56.Apoc. 19:11. văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. 12 În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. 13 Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă."14 „Nicidecum, Doamne", a răspuns Petru. „Căci*Lev. 11:4;20:25.Deut. 14:3,7.Ezec. 4:14. niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat." 15 Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce*Mat. 15:11. Vers. 28.Rom. 14:14,17,20.1 Cor. 10:25.1 Tim. 4:4.Tit 1:15.a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat."16 Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea, vasul a fost ridicat iarăși la cer. 17 Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă 18 și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. 19 Și pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul*Cap. 11:12. i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; 20 scoală-te*Cap. 15:7., coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis." 21 Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutați. Ce pricină vă aduce?" 22 Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu*Vers. 1,2., om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine*Cap. 22:12. de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune." 23 Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. 24 A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au*Vers. 45. Cap. 11:12. însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. 25 Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a ridicat și a zis: „Scoală-te*Cap. 14:14,15.Apoc. 19:10;22:9., și eu sunt om!" 27 Și vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunați pe mulți. 28 „Știți", le-a zis el, „că*Ioan 4:9;18:28. Cap. 11:3.Gal. 2:12,14. nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el, dar Dumnezeu*Cap. 15:8,9.Efes. 3:6. mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. 29 De aceea am venit fără cârtire când m-ați chemat. Vă întreb dar: Cu ce gând ați trimis după mine?" 30 Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea și iată că a stat înaintea mea un*Cap. 1:10. om cu*Mat. 28:3.Marcu 16:5.Luca 24:4. o haină strălucitoare 31 și a zis: ‘Cornelie, rugăciunea*Dan. 10:12. Vers. 4. ta a fost ascultată și*Evr. 6:10. Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. 32 Trimite dar la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon Tăbăcarul, lângă mare. Când va veni el, îți va vorbi.’ 33 Am trimis îndată la tine și bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui." 34 Atunci, Petru a început să vorbească și a zis: „În*Deut. 10:17.2 Cron. 19:7.Iov 34:19.Rom. 2:11.Gal. 2:6.Efes. 6:9.Col. 3:25.1 Pet. 1:17. adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35 ci că, în*Cap. 15:9.Rom. 2:13,27;3:22,29;10:12,13.1 Cor. 12:13.Gal. 3:28.Efes. 2:13,18;3:6. orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. 36 El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit*Is. 57:19.Efes. 2:14,16,17.Col. 1:20. Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este*Mat. 28:18.Rom. 10:12.1 Cor. 15:27.Efes. 1:20,22.1 Pet. 3:22.Apoc. 17:14;19:16. Domnul tuturor. 37 Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând*Luca 4:14. din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; 38 cum Dumnezeu*Luca 4:18. Cap. 2:22;4:27.Evr. 1:9. a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci*Ioan 3:2. Dumnezeu era cu El. 39 Noi*Cap. 2:20. suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au*Cap. 5:30. omorât, atârnându-L pe lemn. 40 Dar Dumnezeu L-a înviat*Cap. 2:24. a treia zi și a îngăduit să Se arate, 41 nu*Ioan 14:17,22. Cap. 13:31. la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care*Luca 24:30,43.Ioan 21:13. am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. 42 Isus ne-a*Mat. 28:19,20. Cap. 1:8. poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că*Ioan 5:22,27. Cap. 17:31. El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii*Rom. 14:9,10.2 Tim. 4:1.1 Pet. 4:5. și al celor morți. 43 Toți prorocii mărturisesc despre El*Is. 53:11.Ier. 31:34.Dan. 9:24.Mica 7:18.Zah. 13:1.Mal. 4:2. Cap. 26:22. că oricine*Cap. 15:9;26:18.Rom. 10:11.Gal. 3:22. crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor." 44 Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a*Cap. 4:31;8:15-17;11:15. coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. 45 Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți*Vers. 23. când au văzut că*Cap. 11:18.Gal. 3:14. darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste neamuri. 46 Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: 47 „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca*Cap. 11:17;15:8,9.Rom. 10:12. și noi?" 48 Și a*1 Cron. 1:17. poruncit să fie botezați în*Cap. 2:38;8:16. Numele Domnului Isus Hristos. Atunci, l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.