1 Cessato il tumulto, Paolo, fatti chiamare i discepoli ed esortatili, li abbracciò e partì per andare in Macedonia.

2 Dopo aver attraversato quelle regioni e aver rivolto loro molte esortazioni, arrivò in Grecia. 3 Qui si fermò tre mesi; poi, avendogli i Giudei teso delle insidie mentre stava per imbarcarsi per la Siria, decise di tornare per la Macedonia. 4 Lo accompagnarono Sòpatro di Berea, figlio di Pirro, Aristarco e Secondo di Tessalonica, Gaio di Derba e Timoteo e, della provincia d’Asia, Tichico e Trofimo. 5 Costoro, andati avanti, ci aspettarono a Troas.

6 E noi, dopo i giorni degli Azzimi, partimmo da Filippi e dopo cinque giorni li raggiungemmo a Troas, dove dimorammo sette giorni.

7 Il primo giorno della settimana, mentre eravamo radunati per rompere il pane, Paolo, dovendo partire il giorno seguente, si mise a ragionare con loro e prolungò il suo discorso fino a mezzanotte. 8 Nella sala di sopra, dove eravamo radunati, c’erano molte lampade; 9 un certo giovane chiamato Eutico, che stava seduto sul davanzale della finestra, fu colto da un sonno profondo, poiché Paolo si dilungava nel parlare. Sopraffatto dal sonno, cadde giù dal terzo piano e fu raccolto morto. 10 Ma Paolo, sceso giù, si gettò su di lui e, abbracciatolo, disse: "Non fate tanto strepito, perché l’anima sua è in lui". 11 Quindi risalì, spezzò il pane e prese cibo e, dopo aver ragionato lungamente sino all’alba, partì. 12 Il ragazzo poi fu ricondotto vivo ed essi ne furono oltremodo consolati.

13 Quanto a noi, che eravamo partiti con la nave, facemmo vela per Asso, con l’intenzione di prendere con noi Paolo, poiché egli aveva disposto così, volendo fare quel tragitto per terra. 14 Quando ci raggiunse ad Asso, lo prendemmo con noi e arrivammo a Mitilene. 15 Di là, navigando, il giorno dopo giungemmo di fronte a Chio; il giorno seguente approdammo a Samo e il giorno seguente arrivammo a Mileto. 16 Poiché Paolo aveva deciso di navigare oltre Efeso, per non perdere tempo in Asia, dato che si affrettava per trovarsi, se gli fosse possibile, a Gerusalemme il giorno della Pentecoste.

17 Da Mileto mandò a Efeso a chiamare gli anziani della chiesa. 18 Quando giunsero da lui, egli disse loro: "Voi sapete in quale maniera, dal primo giorno che entrai nell’Asia, io mi sono sempre comportato con voi, 19 servendo il Signore con ogni umiltà e con lacrime, fra le prove venutemi dalle insidie dei Giudei, 20 e come io non mi sono tratto indietro dall’annunciarvi e dall’insegnarvi in pubblico e per le case cosa alcuna di quelle che vi fossero utili, 21 scongiurando Giudei e Greci di ravvedersi davanti a Dio e di credere nel Signore nostro Gesù Cristo.

22 E ora, ecco, vincolato dallo Spirito, vado a Gerusalemme, non sapendo le cose che là mi avverranno, 23 salvo che lo Spirito Santo in ogni città mi attesta che mi aspettano legami e afflizioni. 24 Ma io non faccio alcun conto della mia vita, come se mi fosse preziosa, pur di compiere il mio corso e il ministerio che ho ricevuto dal Signore Gesù, che è di testimoniare dell’evangelo della grazia di Dio.

25 E ora, ecco, io so che voi tutti, fra i quali sono passato predicando il Regno, non vedrete più la mia faccia. 26 Perciò io vi dichiaro quest’oggi che sono netto del sangue di tutti, 27 perché io non mi sono tirato indietro dall’annunciarvi tutto il consiglio di Dio. 28 Badate a voi stessi e a tutto il gregge, in mezzo al quale lo Spirito Santo vi ha costituiti vescovi, per pascere la chiesa di Dio, la quale egli ha acquistata con il proprio sangue. 29 Io so che dopo la mia partenza entreranno fra voi dei lupi rapaci, i quali non risparmieranno il gregge, 30 e anche fra voi stessi sorgeranno uomini che insegneranno cose perverse per trascinare i discepoli dietro a sé. 31 Perciò vegliate, ricordandovi che per un periodo di tre anni, notte e giorno, non ho cessato di ammonire ciascuno con lacrime.

32 E ora io vi raccomando a Dio e alla parola della sua grazia; a lui che può edificarvi e darvi l’eredità con tutti i santificati. 33 Io non ho bramato né l’argento, né l’oro, né il vestito di nessuno. 34 Voi stessi sapete che queste mani hanno provveduto ai bisogni miei e di quelli che erano con me. 35 In ogni cosa vi ho mostrato che bisogna venire in aiuto ai deboli lavorando così, e ricordarsi delle parole del Signore Gesù, il quale disse egli stesso: ‘Vi è più gioia nel dare che nel ricevere’".

36 Quando ebbe detto queste cose, si mise in ginocchio e pregò con tutti loro. 37 Tutti scoppiarono in un gran pianto e, gettatisi al collo di Paolo, lo baciavano, 38 addolorati soprattutto per la parola che aveva detta, che non avrebbero più visto la sua faccia. E lo accompagnarono alla nave.

1 Când a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici și, după ce le-a dat sfaturi, și-a luat ziua bună de la ei și a*1 Cor. 16:5.1 Tim. 1:3. plecat în Macedonia. 2 A străbătut ținutul acesta și a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia, 3 unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar*Cap. 9:23;23:12;25:3.2 Cor. 11:26. iudeii i-au întins curse. Atunci s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Avea ca tovarăși până în Asia pe: Sopater din Bereea, fiul lui Pir, Aristarh*Cap. 19:29;27:2.Col. 4:10. și Secund din Tesalonic, Gaius*Cap. 19:29. din Derbe, Timotei*Cap. 16:1., precum și Tihic*Efes. 6:21.Col. 4:7.2 Tim. 4:12.Tit 3:12. și Trofim*Cap. 21:29.2 Tim. 4:20., care erau din Asia. 5 Aceștia au luat-o înainte și ne-au așteptat la Troa. 6 Iar noi, după zilele*Exod 12:14,15;23:15. Praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi și, în cinci zile, am ajuns la ei în*Cap. 16:8.2 Cor. 2:12.2 Tim. 4:13. Troa, unde am stat șapte zile.

7 În ziua dintâi*1 Cor. 16:2.Apoc. 1:10. a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să*Cap. 2:42,46.1 Cor. 10:16;11:20. frângem pâinea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor și și-a lungit vorbirea până la miezul nopții. 8 În*Cap. 1:13. odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini. 9 Și un tânăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit de-a binelea în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut din catul al treilea și a fost ridicat mort. 10 Dar Pavel s-a coborât, s-a*1 Împ. 17:21.2 Împ. 4:34. repezit spre el, l-a luat în brațe și a zis: „Nu*Mat. 9:24. vă tulburați, căci sufletul lui este în el." 11 După ce s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a cinat și a mai vorbit multă vreme până la ziuă. Apoi a plecat. 12 Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mângâieri.

13 Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întâlnim din nou, pentru că el trebuia să facă drumul pe jos. 14 Când s-a întâlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie și ne-am dus la Mitilene. 15 De aici am mers pe mare și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, de abia am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion și a doua zi am venit la Milet. 16 Pavel se hotărâse să treacă pe lângă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu piardă vremea în Asia, căci*Cap. 18:21;19:21;21:4,12. se grăbea ca, dacă-i va fi cu putință, să*Cap. 24:17. fie în Ierusalim de Ziua*Cap. 2:1.1 Cor. 16:8. Cincizecimii.

17 Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes și a chemat pe prezbiterii Bisericii. 18 Când au venit la el, le-a zis:

„Știți cum m-am purtat cu voi în toată vremea, din*Cap. 18:19;19:1,10. ziua dintâi în care am pus piciorul pe pământul Asiei. 19 Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrimi și în mijlocul încercărilor pe*Vers. 3. care mi le ridicau uneltirile iudeilor. 20 Știți că n-am*Vers. 27. ascuns nimic din ce vă era de folos și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case 21 și să vestesc*Cap. 18:5. iudeilor și grecilor pocăința*Marcu 1:15.Luca 24:47. Cap. 2:38. față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Și acum, iată că, împins*Cap. 19:21. de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo. 23 Numai Duhul Sfânt*Cap. 21:4,11.1 Tes. 3:3. mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri. 24 Dar eu nu*Cap. 21:13.Rom. 8:35.2 Cor. 4:16. țin numaidecât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci*2 Tim. 4:7. vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și*Cap. 1:17.2 Cor. 4:1. slujba pe*Gal. 1:1.Tit 1:3. care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu. 25 Și acum, știu*Vers. 38.Rom. 15:23. că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu. 26 De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele*Cap. 18:6.2 Cor. 7:2. tuturor. 27 Căci*Vers. 20. nu m-am ferit să vă vestesc tot planul*Luca 7:30.Ioan 15:15.Efes. 1:11. lui Dumnezeu. 28 Luați seama*1 Tim. 4:16.1 Pet. 5:2. dar la voi înșivă și la toată turma peste care v-a*1 Cor. 12:28. pus Duhul Sfânt episcopi*20:28 Sau: priveghetori., ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care*Efes. 1:7,14.Col. 1:14.Evr. 9:12.1 Pet. 1:19.Apoc. 5:9. a câștigat-o cu*Evr. 9:14. însuși sângele Său. 29 Știu bine că, după plecarea mea, se vor*Mat. 7:15.2 Pet. 2:1. vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruța turma, 30 și se vor scula din*1 Tim. 1:20.1 Ioan 2:19. mijlocul vostru oameni care vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. 31 De aceea vegheați și aduceți-vă aminte că, timp de trei*Cap. 19:10. ani, zi și noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi. 32 Și acum, fraților, vă încredințez în mâna lui Dumnezeu și a Cuvântului*Evr. 13:9. harului Său, care vă*Cap. 9:31. poate zidi sufletește și vă poate da moștenirea*Cap. 26:18.Efes. 1:18.Col. 1:12;3:24.Evr. 9:15.1 Pet. 1:4. împreună cu toți cei sfințiți. 33 N-am râvnit nici la argintul*1 Sam. 12:3.1 Cor. 9:12.2 Cor. 7:2;11:9;12:17., nici la aurul, nici la hainele cuiva. 34 Singuri știți că*Cap. 18:3.1 Cor. 4:12.1 Tes. 2:9.2 Tes. 3:8. mâinile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine. 35 În toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că*Rom. 15:1.1 Cor. 9:12.2 Cor. 11:9,12;12:13.Efes. 4:28.1 Tes. 4:11;5:14.2 Tes. 3:8., lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’" 36 După ce a vorbit astfel, a îngenuncheat*Cap. 7:60;21:5. și s-a rugat împreună cu ei toți. 37 Și au izbucnit cu toții în lacrimi, au căzut*Gen. 45:14;46:29. pe grumazul lui Pavel și l-au sărutat. 38 Căci erau întristați mai ales de vorba pe care*Vers. 25. le-o spusese el, că nu-i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut până la corabie.