1 E Agrippa disse a Paolo: "Ti è permesso parlare a tua difesa".

Allora Paolo, distesa la mano, disse a sua difesa:

2 "Re Agrippa, io mi reputo felice di potermi oggi discolpare davanti a te di tutte le cose delle quali sono accusato dai Giudei, 3 principalmente perché tu hai conoscenza di tutti i riti e di tutte le questioni che sono fra i Giudei, perciò ti prego di ascoltarmi pazientemente.

4 Quale sia stato il mio modo di vivere dalla mia giovinezza, fin dal principio trascorsa in mezzo alla mia nazione e in Gerusalemme, tutti i Giudei lo sanno, 5 poiché mi hanno conosciuto fin da allora e sanno, se pur vogliono renderne testimonianza, che, secondo la più rigida setta della nostra religione, sono vissuto fariseo. 6 E ora sono chiamato in giudizio per la speranza della promessa fatta da Dio ai nostri padri, 7 della quale promessa le nostre dodici tribù, che servono con fervore Dio notte e giorno, sperano di vedere il compimento. Per questa speranza, o re, io sono accusato dai Giudei! 8 Perché mai si giudica da voi cosa incredibile che Dio risusciti i morti?

9 Quanto a me, avevo sì pensato anch’io di dover fare molte cose contro il nome di Gesù il Nazareno. 10 Infatti feci questo a Gerusalemme e, avutane facoltà dai capi sacerdoti, io rinchiusi nelle prigioni molti santi e, quando erano messi a morte, io davo il mio voto. 11 Spesso, per tutte le sinagoghe, punendoli li costringevo a bestemmiare; e, infuriato oltremodo contro di loro, li perseguitavo fino nelle città straniere.

12 Mentre mi dedicavo a queste cose e andavo a Damasco con potere e commissione dei capi sacerdoti, 13 io vidi, o re, per strada a mezzogiorno una luce dal cielo, più risplendente del sole, la quale sfolgorò intorno a me e a coloro che viaggiavano con me. 14 Ed, essendo noi tutti caduti in terra, udii una voce che mi disse in lingua ebraica: ‘Saulo, Saulo, perché mi perseguiti? Ti è duro ricalcitrare contro il pungolo’. 15 E io dissi: ‘Chi sei, Signore?’. E il Signore rispose: ‘Io sono Gesù, che tu perseguiti. 16 Ma alzati e sta in piedi, perché per questo ti sono apparso: per stabilirti ministro e testimone delle cose che hai visto, e di quelle per le quali ti apparirò ancora, 17 liberandoti da questo popolo e dai Gentili, ai quali io ti mando 18 per aprire loro gli occhi, affinché si convertano dalle tenebre alla luce e dal potere di Satana a Dio e ricevano, per la fede in me, il perdono dei peccati e la loro parte di eredità tra i santificati’.

19 Perciò, o re Agrippa, io non sono stato disubbidiente alla visione celeste, 20 ma, prima a quelli di Damasco, poi a Gerusalemme e per tutto il paese della Giudea e ai Gentili, ho annunciato che si ravvedano e si convertano a Dio, facendo opere degne del ravvedimento. 21 Per questo i Giudei, avendomi preso nel tempio, tentavano di uccidermi. 22 Ma, per l’aiuto che viene da Dio, sono durato fino a questo giorno, rendendo testimonianza a piccoli e a grandi, non dicendo nulla all’infuori di quello che i profeti e Mosè hanno detto dover avvenire, cioè 23 che il Cristo avrebbe sofferto e che egli, il primo a risuscitare dai morti, avrebbe annunciato la luce al popolo e ai Gentili".

24 Mentre egli diceva queste cose a sua difesa, Festo disse ad alta voce: "Paolo, tu vaneggi; la molta dottrina ti mette fuori di senno".

25 Ma Paolo disse: "Io non vaneggio, eccellentissimo Festo, ma pronuncio parole di verità e di buon senno. 26 Poiché il re, al quale io parlo con franchezza, conosce queste cose, perché sono persuaso che nessuna di esse gli è nascosta, poiché questo non è stato fatto in segreto. 27 O re Agrippa, credi tu ai profeti? Io so che tu ci credi".

28 E Agrippa disse a Paolo: "Per poco non mi persuadi a diventare cristiano". 29 E Paolo: "Piacesse a Dio che per poco o per molto non soltanto tu, ma anche tutti quelli che oggi mi ascoltano, diventaste tali, quale sono io, all’infuori di questi legami".

30 Allora il re si alzò e con lui il governatore, Berenice e quanti sedevano con loro; 31 ritiratisi in disparte, parlavano gli uni agli altri, dicendo: "Quest’uomo non fa nulla che meriti morte o prigione". 32 E Agrippa disse a Festo: "Quest’uomo poteva essere liberato, se non si fosse appellato a Cesare".

1 Agripa a zis lui Pavel: „Ai voie să te aperi!" Pavel a întins mâna și a început să se apere astfel: 2 „Mă socotesc fericit, împărate Agripa, că am să mă apăr astăzi înaintea ta pentru toate lucrurile de care sunt pârât de iudei, 3 căci tu cunoști foarte bine toate obiceiurile și neînțelegerile lor. De aceea, te rog să mă asculți cu îngăduință. 4 Viața mea, din cele dintâi zile ale tinereții mele, este cunoscută de toți iudeii, pentru că am petrecut-o în Ierusalim, în mijlocul neamului meu. 5 Dacă vor să mărturisească, ei știu de la început că am trăit ca fariseu, după cea mai îngustă partidă*Cap. 22:3;23:6;24:15,21.Filip. 3:5. a religiei noastre. 6 Și*Cap. 23:6. acum sunt dat în judecată pentru nădejdea făgăduinței*Gen. 3:15;22:18;26:4;49:10.Deut. 18:15.2 Sam. 7:12.Ps. 132:11.Is. 4:2;7:14;9:6;40:10.Ier. 23:5;33:14-16.Ezec. 34:23;37:24.Dan. 9:24.Mica 7:20. Cap. 13:32.Rom. 15:8.Tit 2:13. pe care a făcut-o Dumnezeu părinților noștri 7 și a cărei împlinire o așteaptă cele douăsprezece*Iac. 1:1. seminții ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi*Luca 2:37.1 Tes. 3:10.1 Tim. 5:5. și noapte. Pentru această nădejde*Filip. 3:11., împărate, sunt pârât eu de iudei! 8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu înviază morții? 9 Și*Ioan 16:2.1 Tim. 1:13. eu, ce-i drept, credeam că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret, 10 și așa*Cap. 8:3.Gal. 1:13. am și făcut în Ierusalim. Am aruncat în temniță pe mulți sfinți, căci am primit puterea aceasta de la*Cap. 9:14,21;22:5. preoții cei mai de seamă; și, când erau osândiți la moarte, îmi dădeam și eu votul împotriva lor. 11 I-am pedepsit adesea în toate sinagogile*Cap. 22:19. și îmi dădeam toată silința ca să-i fac să hulească. În pornirea mea nebună împotriva lor, îi prigoneam până și în cetățile străine. 12 În*Cap. 9:3;22:6. acest scop, m-am dus la Damasc, cu putere și învoire de la preoții cei mai de seamă. 13 Pe la amiază, împărate, pe drum, am văzut strălucind împrejurul meu și împrejurul tovarășilor mei o lumină din cer, a cărei strălucire întrecea pe a soarelui. 14 Am căzut cu toții la pământ, și eu am auzit un glas, care-mi zicea în limba evreiască: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești? Îți este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui țepuș.’15 ‘Cine ești, Doamne?’, am răspuns eu. Și Domnul a zis: ‘Eu sunt Isus, pe care-L prigonești.16 Dar scoală-te și stai în picioare, căci M-am arătat ție ca*Cap. 22:15.să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.17 Te-am ales din mijlocul norodului acestuia și din mijlocul neamurilor, la*Cap. 22:21.care te trimit,18 ca să*Is. 35:5;42:7.Luca 1:79.Ioan 8:12.2 Cor. 4:4.Efes. 1:18.1 Tes. 5:5.le deschizi ochii, să*2 Cor. 6:14.Efes. 4:18;5:8.Col. 1:13.1 Pet. 2:9,25.se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu și să*Luca 1:77.primească, prin credința în Mine, iertare de păcate și moștenirea*Efes. 1:11.Col. 1:12.împreună cu cei*Cap. 20:32.sfințiți.’19 De aceea, împărate Agripa, n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești. 20 Ci am*Cap. 9:20,22,29;11:26;13:14,16-21. propovăduit întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudeea și la neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte*Mat. 3:8. vrednice de pocăința lor. 21 Iată de ce au pus iudeii*Cap. 21:30,31. mâna pe mine în Templu și au căutat să mă omoare. 22 Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață până în ziua aceasta și am mărturisit înaintea celor mici și celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce*Luca 24:27,44. Cap. 24:14; 28:23.Rom. 3:21. au spus prorocii și Moise*Ioan 5:46. că are să se întâmple, 23 și anume că*Luca 24:26,46. Hristosul trebuie să pătimească și că*1 Cor. 15:20.Col. 1:18.Apoc. 1:5., după ce va fi Cel dintâi din învierea morților, va*Luca 2:32. vesti lumină norodului și neamurilor." 24 Pe când vorbea el astfel, ca să se apere, Festus a zis cu glas tare: „Pavele, ești*2 Împ. 9:11.Ioan 10:20.1 Cor. 1:23;2:13,14;4:10. nebun! Învățătura ta cea multă te face să dai în nebunie." 25 „Nu sunt nebun, preaalesule Festus", a răspuns Pavel, „dimpotrivă, rostesc cuvinte adevărate și chibzuite. 26 Împăratul știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, căci sunt încredințat că nu-i este nimic necunoscut din ele, fiindcă nu s-au petrecut într-un colț! 27 Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Știu că crezi." 28 Și Agripa a zis lui Pavel: „Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creștin!" 29 „Fie curând*1 Cor. 7:7., fie târziu", a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea."

30 Împăratul, dregătorul, Berenice și toți cei ce ședeau împreună cu ei s-au sculat. 31 Și când au plecat, ziceau*Cap. 23:9,29;25:25. unii către alții: „Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau de închisoare." 32 Și Agripa a zis lui Festus: „Omului acestuia i s-ar fi putut da drumul, dacă*Cap. 25:11. n-ar fi cerut să fie judecat de Cezar."