1 Il sommo sacerdote disse: "Queste cose stanno proprio così?".
2 Egli rispose: "Fratelli e padri, ascoltate. Il Dio della gloria apparve ad Abraamo, nostro padre, mentre era in Mesopotamia, prima che abitasse in Caran, 3 e gli disse: ‘Esci dal tuo paese e dal tuo parentado e va’ nel paese che io ti mostrerò’. 4 Allora egli uscì dal paese dei Caldei e abitò in Caran; e di là, dopo che morì suo padre, Dio lo fece venire in questo paese, che ora voi abitate. 5 E non gli diede alcuna eredità in esso, neppure un palmo di terra, ma gli promise di darla in possesso a lui e alla sua discendenza dopo di lui, quando egli non aveva ancora alcun figlio. 6 Dio parlò così: ‘La sua discendenza soggiornerà in terra straniera, e sarà ridotta in servitù e maltrattata per quattrocento anni.7 Ma io giudicherò la nazione alla quale avranno servito’, disse Dio; ‘e dopo questo essi partiranno e mi renderanno il loro culto in questo luogo’. 8 Poi gli diede il patto della circoncisione, così Abraamo generò Isacco e lo circoncise l’ottavo giorno; e Isacco generò Giacobbe e Giacobbe i dodici patriarchi. 9 I patriarchi, portando invidia a Giuseppe, lo vendettero perché fosse condotto in Egitto, ma Dio era con lui, 10 lo liberò da ogni sua tribolazione e gli diede grazia e sapienza davanti a Faraone, re d’Egitto, che lo costituì governatore dell’Egitto e di tutta la sua casa.
11 Sopraggiunse una carestia in tutto l’Egitto e in Canaan e i nostri padri non trovavano viveri. 12 Ma, avendo Giacobbe udito che in Egitto c’era grano, vi mandò una prima volta i nostri padri. 13 La seconda volta Giuseppe si fece riconoscere dai suoi fratelli e Faraone conobbe di che stirpe fosse Giuseppe. 14 Allora Giuseppe mandò a chiamare Giacobbe suo padre e tutta la sua parentela, che era di settantacinque persone. 15 Giacobbe scese in Egitto, dove morirono lui e i nostri padri, 16 i quali furono trasportati a Sichem e posti nel sepolcro che Abraamo aveva comprato con una somma di denaro dai figli di Emmor in Sichem.
17 Ma come si avvicinava il tempo della promessa che Dio aveva fatto ad Abraamo, il popolo crebbe e moltiplicò in Egitto, 18 finché sorse sull’Egitto un altro re, che non sapeva nulla di Giuseppe. 19 Costui, procedendo con astuzia contro la nostra stirpe, trattò male i nostri padri fino a costringerli a esporre i loro piccoli fanciulli, perché non sopravvivessero.
20 In quel tempo nacque Mosè ed era bello agli occhi di Dio; egli fu nutrito per tre mesi in casa di suo padre 21 e, quando fu esposto, la figlia del Faraone lo raccolse e se lo allevò come figlio. 22 Mosè fu educato in tutta la sapienza degli Egizi ed era potente in parole e opere. 23 Ma quando raggiunse l’età di quarant’anni, gli venne in animo di andare a visitare i suoi fratelli, i figli d’Israele. 24 Vedendo che uno di loro era maltrattato, lo difese e vendicò l’oppresso, uccidendo l’Egiziano. 25 Ora egli pensava che i suoi fratelli avrebbero capito che Dio li voleva salvare per mano sua, ma essi non compresero. 26 Il giorno seguente egli comparve fra loro, mentre litigavano, e cercava di riconciliarli, dicendo: ‘O uomini, voi siete fratelli, perché fate torto gli uni agli altri?’. 27 Ma colui che faceva torto al suo prossimo lo respinse dicendo: ‘Chi ti ha costituito capo e giudice su noi?28 Vuoi uccidere me come ieri uccidesti l’Egiziano?’. 29 A questa parola Mosè fuggì e dimorò come forestiero nel paese di Madian, dove ebbe due figli.
30 Passati quarant’anni, un angelo gli apparve nel deserto del monte Sinai, nella fiamma di un pruno ardente. 31 Mosè, visto ciò, si meravigliò della visione e, come si accostava per osservare, si fece udire questa voce del Signore: 32 ‘Io sono il Dio dei tuoi padri, il Dio di Abraamo, di Isacco e di Giacobbe’. Mosè, tutto tremante, non ardiva osservare. 33 E il Signore gli disse: ‘Sciogliti i calzari dai piedi; perché il luogo dove stai è suolo sacro. 34 Certo, ho visto l’afflizione del mio popolo che è in Egitto, e ho udito i loro sospiri, e sono disceso per liberarli; e ora vieni, ti manderò in Egitto’.
35 Quel Mosè che avevano rinnegato, dicendo: ‘Chi ti ha costituito capo e giudice?’. Dio lo mandò loro come capo e come liberatore con l’aiuto dell’angelo che gli era apparso nel pruno. 36 Egli li condusse fuori, avendo fatto prodigi e segni nel paese di Egitto, nel Mar Rosso e nel deserto per quarant’anni. 37 Questi è il Mosè che disse ai figli d’Israele: ‘Il Signore Dio vostro susciterà, tra i vostri fratelli, un profeta come me’. 38 Questi è colui che nell’assemblea del deserto fu con l’angelo che gli parlava sul monte Sinai e con i nostri padri, e che ricevette rivelazioni viventi per darcele. 39 A lui i nostri padri non vollero essere ubbidienti, ma lo ripudiarono e rivolsero il loro cuore all’Egitto, 40 dicendo ad Aaronne: ‘Facci degli dèi che vadano davanti a noi; perché di questo Mosè che ci ha condotti fuori del paese d’Egitto, non sappiamo che cosa sia avvenuto’. 41 E in quei giorni fecero un vitello, offrirono sacrifici all’idolo e si rallegrarono dell’opera delle loro mani. 42 Ma Dio si ritrasse da loro e li abbandonò al culto dell’esercito del cielo, com’è scritto nel libro dei profeti:
‘Casa d’Israele, mi avete forse offerto vittime e sacrifici durante quarant’anni nel deserto?43 Anzi, voi portaste la tenda di Moloc e la stella del dio Refàn, immagini che voi faceste per adorarle. Perciò io vi deporterò al di là di Babilonia’.
44 Il tabernacolo della testimonianza fu con i nostri padri nel deserto, come aveva comandato colui che aveva detto a Mosè che lo facesse secondo il modello che aveva visto. 45 I nostri padri, guidati da Giosuè, ricevutolo, lo introdussero nel paese posseduto dalle genti che Dio scacciò davanti a loro. Là rimase fino ai giorni di Davide, 46 il quale trovò grazia davanti a Dio, e chiese di preparare una dimora al Dio di Giacobbe. 47 Ma Salomone fu quello che gli edificò una casa. 48 L’Altissimo però non abita in templi fatti da mano d’uomo, come dice il profeta: 49 ‘Il cielo è il mio trono, e la terra lo sgabello dei miei piedi. Quale casa mi edificherete voi?’ dice il Signore, ‘o quale sarà il luogo del mio riposo?50 Non ha la mia mano fatto tutte queste cose?’.
51 Gente di collo duro e incirconcisa di cuore e d’orecchi, voi contrastate sempre lo Spirito Santo; come fecero i vostri padri, così fate anche voi. 52 Quale dei profeti non perseguitarono i vostri padri? Essi uccisero quelli che preannunciavano la venuta del Giusto, del quale voi ora siete stati i traditori e gli uccisori; 53 voi, che avete ricevuto la legge promulgata dagli angeli e non l’avete osservata".
54 Essi, udendo queste cose, fremevano di rabbia nei loro cuori e digrignavano i denti contro di lui. 55 Ma egli, essendo pieno dello Spirito Santo, fissati gli occhi al cielo, vide la gloria di Dio e Gesù che stava alla destra di Dio 56 e disse: "Ecco, io vedo i cieli aperti e il Figlio dell’uomo in piedi alla destra di Dio". 57 Ma essi, gettando grida fortissime, si turarono gli orecchi e tutti insieme si avventarono sopra lui; 58 poi, cacciatolo fuori dalla città, si misero a lapidarlo; i testimoni deposero le loro vesti ai piedi di un giovane, chiamato Saulo. 59 E lapidavano Stefano che invocava Gesù e diceva: "Signore Gesù, ricevi il mio spirito". 60 Poi, postosi in ginocchio, gridò ad alta voce: "Signore, non imputare loro questo peccato". E, detto questo, si addormentò.
1 Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?" 2 Ștefan a răspuns: „FrațilorCap. 22:1. și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran. 3 Și i-a zis: ‘IeșiGen. 12:1. din țara ta și din familia ta și du-te în țara pe care ți-o voi arăta.’ 4 El a ieșit atunciGen. 11:31;12:4,5. din țara haldeenilor și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum. 5 Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduitGen. 12:7;13:15;15:3,8;17:8;26:3. că i-o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, măcar că n-avea niciun copil. 6 Dumnezeu i-a spus că sămânțaGen. 15:13,16. lui va locui într-o țară străină, va fi robită și va fi chinuită patruExod 12:40.Gal. 3:17. sute de ani. 7 ‘Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu’, a zis Dumnezeu. ‘După aceea, vor ieși și-Mi vorExod 3:12. sluji în locul acesta.’ 8 Apoi i-a datGen. 17:9-11. legământul tăierii împrejur, și astfelGen. 21:2-4. Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, IsaacGen. 25:26. a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și IacovGen. 29:31;30:5;35:18,23., pe cei doisprezece patriarhi. 9 IarGen. 37:4,11,28.Ps. 105:17. patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. DarGen. 39:2,21,23. Dumnezeu a fost cu el 10 și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înțelepciune și trecereGen. 41:37;42:6. înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui. 11 A venitGen. 41:54. o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde. 12 IacovGen. 42:1. a auzit că în Egipt era grâu și a trimis pe părinții noștri întâiași dată acolo. 13 ȘiGen. 45:4,16. când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif. 14 ApoiGen. 45:9,27., Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov și pe toatăGen. 46:27.Deut. 10:22. familia lui, șaptezeci și cinci de suflete. 15 IacovGen. 46:5. s-a coborât în Egipt, unde a muritGen. 49:33.Exod 1:6., el și părinții noștri. 16 ȘiExod 13:19.Ios. 24:32. au fost strămutați la Sihem și puși în mormântulGen. 23:16;33:19. pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem. 17 Se apropia vremeaGen. 15:13. Vers. 6. când trebuia să se împlinească făgăduința pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul aExod 1:7-9.Ps. 105:24,25. crescut și s-a înmulțit în Egipt, 18 până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif. 19 Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru și a chinuit pe părinții noștri, până acolo ca să-șiExod 1:22. lepede pruncii, ca să nu trăiască.
20 PeExod 2:2. vremea aceasta s-a născut Moise, care eraEvr. 11:23. frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. 21 Și când a fostExod 2:3-10. lepădat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe copilul ei. 22 Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternicLuca 24:19. în cuvinte și în fapte. 23 ElExod 2:11,12. avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. 24 A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit și a omorât pe egiptean. 25 Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. 26 AExod 2:13. doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor’, a zis el, ‘voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?’ 27 Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: ‘CineLuca 12:14. Cap. 4:7. te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi? 28 Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ 29 LaExod 2:15,22;4:20;18:3,4. auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. 30 PesteExod 3:2. patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. 31 Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, 32 care i-a zis: ‘EuMat. 22:32.Evr. 11:16. sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.’ Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. 33 DomnulExod 3:5.Ios. 5:15. i-a zis: ‘Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. 34 AmExod 3:7. văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ 35 Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorulExod 14:19.Num. 20:16. îngerului, care i se arătase în rug. 36 ElExod 12:41;33:1. i-a scos din Egipt și a făcutExod 7:11,14.Ps. 105:27. minuni și semne în Egipt, laExod 14:21,27-29. Marea Roșie șiExod 16:1,35. în pustie, patruzeci de ani. 37 Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un prorocDeut. 18:15,18. Cap. 3:22. ca mine: de elMat. 17:5. să ascultați.’ 38 ElExod 19:3,17. este acela care, în adunarea israeliților din pustie, cu îngerulIs. 63:9.Gal. 3:19.Evr. 2:2. care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, aExod 21:1.Deut. 5:27,31;33:4.Ioan 1:17. primit cuvinteRom. 3:2. vii, ca să ni le dea nouă. 39 Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt 40 șiExod 32:1. au zis lui Aaron: ‘Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.’ 41 ȘiDeut. 9:16.Ps. 106:19. în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. 42 Atunci, Dumnezeu S-aPs. 81:12.Ezec. 20:25,39.Rom. 1:24.2 Tes. 2:11. întors de la ei și i-a dat să se închine oștiriiDeut. 4:19;17:3.2 Împ. 17:16;21:3.Ier. 19:13. cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casăAmos 5:25,26. a lui Israel? 43 Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’ 44 Părinții noștri aveau în pustie cortul întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-lExod 25:40;26:30.Evr. 8:5. facă după chipul pe care-l văzuse. 45 ȘiIos. 3:14. părinții noștri l-au adus, la rândul lor, sub povățuirea lui Iosua, când au intrat în țara stăpânită de neamurile peNeem. 9:24.Ps. 44:2;78:55. Cap. 13:19. care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri, și a rămas acolo până în zilele lui David. 46 David1 Sam. 16:1.2 Sam. 7:1.Ps. 89:19. Cap. 13:22. a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a1 Împ. 8:17.1 Cron. 22:7.Ps. 132:4,5. cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. 47 Și1 Împ. 6:1;8:20.1 Cron. 17:12.2 Cron. 3:1. Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. 48 Dar1 Împ. 8:27.2 Cron. 2:6;6:18. Cap. 17:24. Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul: 49 ‘«CerulIs. 66:1,2.Mat. 5:34,35;23:22. este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie», zice Domnul, «sau care va fi locul Meu de odihnă? 50 N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?»’…
51 Oameni tariExod 32:9;33:3.Is. 48:4. la cerbice, netăiați împrejurLev. 26:41.Deut. 10:16.Ier. 4:4;6:10;9:26.Ezec. 44:9. cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. 52 Pe2 Cron. 36:16.Mat. 21:35;23:34,37.1 Tes. 2:15. care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea CeluiCap. 3:14. Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât, 53 voi, careExod 20:1.Gal. 3:19.Evr. 2:2. ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!…" 54 CândCap. 5:33. au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55 Dar Ștefan, plinCap. 6:5. de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56 și a zis: „Iată, vădEzec. 1:1.Mat. 3:16. Cap. 10:11. cerurile deschise și pe FiulDan. 7:13. omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu." 57 Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui. 58 L-au târât1 Împ. 21:13.Luca 4:29.Evr. 13:12. afară din cetate și l-auLev. 24:16. ucis cu pietre. MartoriiDeut. 13:9,10;17:7. Cap. 8:1;22:20. și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. 59 Și aruncau cu pietre în Ștefan, careCap. 9:14. se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primeștePs. 31:5.Luca 23:46. duhul meu!" 60 Apoi, a îngenuncheatCap. 9:40;20:36;21:5. și a strigat cu glas tare: „DoamneMat. 5:44.Luca 6:28;23:34., nu le ține în seamă păcatul acesta!" Și după aceste vorbe, a adormit.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)