1 Mentre essi parlavano al popolo, i sacerdoti, il capitano del tempio e i sadducei sopraggiunsero, 2 indignati perché essi ammaestravano il popolo e annunciavano in Gesù la risurrezione dei morti. 3 Misero loro le mani addosso e li gettarono in prigione fino al giorno seguente, perché già era sera. 4 Ma molti di quelli che avevano udito la Parola credettero e il numero degli uomini salì a circa cinquemila.

5 Il giorno seguente i loro capi, con gli anziani e gli scribi, si radunarono in Gerusalemme, 6 con Anna, il sommo sacerdote, Caiafa, Giovanni, Alessandro e tutti quelli che erano della famiglia dei sommi sacerdoti. 7 E fatti comparire in mezzo a loro Pietro e Giovanni, domandarono: "Con quale potere o in nome di chi avete fatto questo?".

8 Allora Pietro, ripieno dello Spirito Santo, disse loro: "Capi del popolo e anziani, 9 se oggi siamo interrogati riguardo a un beneficio fatto a un uomo infermo, per sapere com’è che quest’uomo è stato guarito, 10 sia noto a tutti voi e a tutto il popolo d’Israele che ciò è stato fatto nel nome di Gesù Cristo il Nazareno, che voi avete crocifisso e che Dio ha risuscitato dai morti; è grazie a lui che quest’uomo compare guarito in vostra presenza. 11 Egli è ‘la pietra che è stata rigettata da voi costruttori, ed è diventata la pietra angolare’.

12 In nessun altro è la salvezza, poiché non vi è sotto il cielo nessun altro nome che sia stato dato agli uomini, per mezzo del quale dobbiamo essere salvati".

13 Essi, vista la franchezza di Pietro e di Giovanni, e avendo capito che erano popolani senza istruzione, si meravigliavano e riconoscevano che erano stati con Gesù 14 e, vedendo l’uomo che era stato guarito, lì presente con loro, non potevano dire nulla in contrario. 15 Ma quando ebbero comandato loro di uscire dal Sinedrio, conferirono fra loro dicendo: 16 "Che faremo a questi uomini? Che un evidente miracolo sia stato fatto per mezzo di loro, è noto a tutti gli abitanti di Gerusalemme e noi non lo possiamo negare. 17 Ma, affinché ciò non si sparga maggiormente fra il popolo, ordiniamo loro con minacce di non parlare più a nessuno di questo nome". 18 E, avendoli chiamati, imposero loro di non parlare né insegnare affatto nel nome di Gesù.

19 Ma Pietro e Giovanni, rispondendo, dissero loro: "Giudicate voi se è giusto, davanti a Dio, ubbidire a voi anziché a Dio. 20 Poiché, quanto a noi, non possiamo non parlare delle cose che abbiamo viste e udite". 21 Ed essi, minacciatili di nuovo, li lasciarono andare, non trovando nulla per poterli castigare, a causa del popolo, perché tutti glorificavano Dio per ciò che era accaduto. 22 Poiché l’uomo in cui questo miracolo della guarigione era stato compiuto aveva più di quarant’anni.

23 Rimessi quindi in libertà, vennero ai loro e riferirono tutte le cose che i capi sacerdoti e gli anziani avevano detto loro. 24 Ed essi, uditele, alzarono concordi la voce a Dio e dissero: "Signore, tu sei colui che ha fatto il cielo, la terra, il mare e tutte le cose che sono in essi; 25 colui che mediante lo Spirito Santo, per bocca del padre nostro e tuo servitore Davide, ha detto:

‘Perché si sono adirate le genti, e i popoli hanno tramato cose vane?26 I re della terra si sono fatti avanti, e i prìncipi si sono riuniti insieme contro il Signore, e contro il suo Unto’.

27 Proprio in questa città, contro il tuo santo servitore Gesù, che tu hai unto, si sono radunati Erode e Ponzio Pilato, insieme con i Gentili e con tutto il popolo d’Israele, 28 per fare tutte le cose che la tua volontà e il tuo consiglio avevano prestabilito che avvenissero. 29 Adesso, Signore, considera le loro minacce e concedi ai tuoi servitori di annunciare la tua parola con ogni franchezza, 30 stendendo la tua mano per guarire, perché si facciano segni e prodigi mediante il nome del tuo santo Servitore Gesù".

31 Dopo che ebbero pregato, il luogo dove erano riuniti tremò; e furono tutti ripieni dello Spirito Santo, e annunciavano la parola di Dio con franchezza.

32 La moltitudine di quelli che avevano creduto era di un solo cuore e di un’anima sola; non vi era chi dicesse sua alcuna delle cose che possedeva, ma tutto era in comune tra loro. 33 Gli apostoli, con grande potenza, rendevano testimonianza della risurrezione del Signore Gesù e grande grazia era sopra tutti loro.

34 Non c’era nessun bisognoso fra loro, perché tutti quelli che possedevano poderi o case li vendevano, portavano il prezzo delle cose vendute, 35 e lo mettevano ai piedi degli apostoli; poi era distribuito a ciascuno, secondo il bisogno.

36 Ora Giuseppe, soprannominato dagli apostoli Barnaba (il che, interpretato, vuol dire "figlio di consolazione"), levita, cipriota di nascita, 37 avendo un campo, lo vendette e portò il ricavato deponendolo ai piedi degli apostoli.

1 Pe când vorbeau Petru și Ioan norodului, au venit la ei pe neașteptate preoții, căpitanul Templului și saducheii, 2 foarte necăjiți*Mat. 22:23. Cap. 23:8. că învățau pe norod și vesteau în Isus învierea din morți. 3 Au pus mâinile pe ei și i-au aruncat în temniță până a doua zi, căci se înserase. 4 Însă mulți din cei ce auziseră cuvântarea au crezut, și numărul bărbaților credincioși s-a ridicat aproape la cinci mii. 5 A doua zi, mai-marii norodului, bătrânii și cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim, 6 cu marele preot Ana*Luca 3:2.Ioan 11:49;18:13., Caiafa, Ioan, Alexandru și toți cei ce se trăgeau din neamul marilor preoți. 7 Au pus pe Petru și pe Ioan în mijlocul lor și i-au întrebat: „Cu*Exod 2:14.Mat. 21:23. Cap. 7:27. ce putere sau în numele cui ați făcut voi lucrul acesta?" 8 Atunci*Luca 12:11,12. Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului și bătrâni ai lui Israel! 9 Fiindcă suntem trași astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav și suntem întrebați cum a fost vindecat, 10 s-o știți toți și s-o știe tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos în*Cap. 3:6,16. Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe*Cap. 2:4. care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. 11 El*Ps. 118:22.Is. 28:16.Mat. 21:42. este ‘piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului’. 12 În nimeni altul nu este mântuire, căci nu*Mat. 1:21. Cap. 10:43.1 Tim. 2:5,6. este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți." 13 Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât*Mat. 11:25.1 Cor. 1:27. știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus. 14 Dar, fiindcă vedeau lângă*Cap. 3:11. ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă. 15 Le-au poruncit doar să iasă din sobor, s-au sfătuit între ei 16 și au zis: „Ce*Ioan 11:47. vom face oamenilor acestora? Căci este știut*Cap. 3:9,10. de toți locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită, pe care n-o putem tăgădui. 17 Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta." 18 Și după ce i-au chemat*Cap. 5:40., le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai învețe pe oameni în Numele lui Isus. 19 Drept răspuns, Petru și Ioan le-au zis: „Judecați voi singuri dacă*Cap. 5:29. este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, 20 căci*Cap. 1:8;2:32;22:15.1 Ioan 1:1,3. noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut și am auzit." 21 I-au amenințat din nou și i-au lăsat să plece, căci nu știau cum să-i pedepsească, din pricina*Mat. 21:26.Luca 20:6,19;22:2. Cap. 5:26. norodului, fiindcă*Cap. 3:7,8. toți slăveau pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul cu care se făcuse această minune de vindecare avea mai bine de patruzeci de ani.

23 După*Cap. 12:12. ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor și le-au istorisit tot ce le spuseseră preoții cei mai de seamă și bătrânii. 24 Când au auzit ei aceste lucruri, și-au ridicat glasul toți împreună către Dumnezeu și au zis: „Stăpâne, Doamne, care*2 Împ. 19:15. ai făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele! 25 Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: ‘Pentru ce*Ps. 2:1. se întărâtă neamurile și pentru ce cugetă noroadele lucruri deșarte? 26 Împărații pământului s-au răsculat și domnitorii s-au unit împotriva Domnului și împotriva Unsului Său.’ 27 În*Mat. 26:3.Luca 22:2;23:1,8. adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt*Luca 1:35., Isus, pe*Luca 4:18.Ioan 10:36. care L-ai uns Tu, s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu neamurile și cu noroadele lui Israel, 28 ca*Cap. 2:23;3:18. să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta și sfatul Tău. 29 Și acum, Doamne, uită-Te la amenințările lor, dă putere robilor Tăi să*Vers. 13,31. Cap. 9:27;13:46;14:3;19:8;26:26;28:31.Efes. 6:19. vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala 30 și întinde-Ți mâna, ca*Cap. 2:43;5:12. să se facă tămăduiri, minuni și semne prin*Cap. 3:6,16. Numele Robului*Vers. 27. Tău celui sfânt, Isus." 31 După ce s-au rugat ei, s-a*Cap. 2:2,4;16:26. cutremurat locul unde erau adunați; toți s-au umplut de Duhul Sfânt și*Vers. 29. vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

32 Mulțimea celor ce crezuseră era*Cap. 5:12.Rom. 15:5,6.2 Cor. 13:11.Filip. 1:27;2:2.1 Pet. 3:8. o inimă și un suflet. Niciunul*Cap. 2:44. nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obște. 33 Apostolii mărturiseau cu multă*Cap. 1:8. putere despre*Cap. 1:22. învierea Domnului Isus. Și un mare*Cap. 2:47. har era peste toți. 34 Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toți*Cap. 2:45. cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau prețul lucrurilor vândute 35 și-l*Vers. 37. Cap. 5:2. puneau la picioarele apostolilor, apoi*Cap. 2:45;6:1. se împărțea fiecăruia după cum avea nevoie. 36 Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii", un levit, de neam din Cipru, 37 a vândut un ogor pe care-l avea*Vers. 34,35. Cap. 5:1,2., a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.