1 Saulo approvava la sua uccisione e in quel tempo vi fu una grande persecuzione contro la chiesa che era in Gerusalemme. Tutti furono dispersi per le contrade della Giudea e della Samaria, salvo gli apostoli. 2 E degli uomini devoti seppellirono Stefano e fecero gran cordoglio per lui. 3 Ma Saulo devastava la chiesa, entrando di casa in casa e, trascinandone uomini e donne, li metteva in prigione.

4 Allora quelli che erano stati dispersi se ne andarono di luogo in luogo, annunciando la Parola.

5 Filippo, disceso nella città di Samaria, vi predicò il Cristo. 6 E le folle unanimi prestavano attenzione alle cose dette da Filippo, udendo e vedendo i miracoli che egli faceva. 7 Infatti gli spiriti immondi uscivano da molti indemoniati, mandando alte grida, e molti paralitici e molti zoppi erano guariti. 8 E vi fu grande gioia in quella città.

9 Ora vi era un certo uomo, chiamato Simone, che già da tempo esercitava nella città le arti magiche e faceva stupire la gente di Samaria, spacciandosi per un personaggio importante. 10 Tutti, dal più piccolo al più grande, gli davano ascolto, dicendo: "Costui è ‘la potenza di Dio’, che si chiama ‘la Grande’". 11 E gli davano ascolto, perché già da lungo tempo li aveva fatti stupire con le sue arti magiche. 12 Ma, quando ebbero creduto a Filippo che annunciava loro la buona notizia relativa al regno di Dio e al nome di Gesù Cristo, furono battezzati, uomini e donne. 13 Anche Simone credette e, dopo essere stato battezzato, stava sempre con Filippo; e, vedendo i miracoli e le grandi opere potenti che erano fatte, stupiva.

14 Allora gli apostoli che erano a Gerusalemme, saputo che la Samaria aveva ricevuto la parola di Dio, vi mandarono Pietro e Giovanni. 15 I quali, essendo discesi là, pregarono per loro affinché ricevessero lo Spirito Santo, 16 poiché non era ancora disceso sopra alcuno di loro, ma erano stati soltanto battezzati nel nome del Signore Gesù. 17 Allora imposero loro le mani ed essi ricevettero lo Spirito Santo.

18 Simone, vedendo che per l’imposizione delle mani degli apostoli era dato lo Spirito Santo, offrì loro del denaro, 19 dicendo: "Date anche a me questo potere, affinché colui al quale io imponga le mani riceva lo Spirito Santo". 20 Ma Pietro gli disse: "Il tuo denaro vada con te in perdizione, poiché hai stimato che il dono di Dio si acquisti con denaro. 21 Tu, in questo, non hai parte né sorte alcuna, perché il tuo cuore non è retto davanti a Dio. 22 Ravvediti dunque di questa tua malvagità e prega il Signore affinché, se è possibile, ti sia perdonato il pensiero del tuo cuore. 23 Vedo infatti che tu sei pieno di amarezza e prigioniero d’iniquità". 24 E Simone, rispondendo, disse: "Pregate voi il Signore per me, affinché nulla di ciò che avete detto mi accada".

25 Essi dunque, dopo aver testimoniato e annunciato la parola del Signore, ritornarono a Gerusalemme, evangelizzando molti villaggi dei Samaritani.

26 Un angelo del Signore parlò a Filippo, dicendo: "Alzati e vattene dalla parte di mezzodì, sulla via che scende da Gerusalemme a Gaza. Essa è una via deserta". 27 Egli, alzatosi, partì. Ed ecco un Etiope, un eunuco, ministro di Candace, regina degli Etiopi, il quale era sovrintendente di tutti i suoi tesori, era venuto a Gerusalemme per adorare: 28 ora stava ritornandosene, seduto sul suo carro, e leggeva il profeta Isaia. 29 Lo Spirito disse a Filippo: "Avvicinati, e raggiungi quel carro". 30 Filippo accorse, l’udì che leggeva il profeta Isaia e disse: "Capisci le cose che leggi?". 31 Ed egli rispose: "E come potrei comprenderle, se nessuno mi guida?". E pregò Filippo che salisse e sedesse con lui.

32 Ora il passo della Scrittura che leggeva era questo:

‘Egli è stato condotto all’uccisione come una pecora; e come un agnello che è muto davanti a colui che lo tosa, così egli non ha aperta la bocca.33 Nella sua umiliazione fu tolta via la sua condanna; chi descriverà la sua generazione? Poiché la sua vita è stata tolta dalla terra’.

34 L’eunuco, rivolto a Filippo, gli disse: "Di chi, ti prego, dice questo il profeta? Di sé stesso, oppure di un altro?". 35 Allora Filippo prese a parlare e, cominciando da questo passo della Scrittura, gli annunciò Gesù. 36 Strada facendo giunsero a un luogo dove c’era dell’acqua e l’eunuco disse: "Ecco dell’acqua; che impedisce che io sia battezzato?". 37 Filippo disse: "Se tu credi con tutto il cuore, è possibile". L’eunuco rispose: "Io credo che Gesù Cristo è il Figlio di Dio". 38 Allora comandò che il carro si fermasse e discesero entrambi nell’acqua, Filippo e l’eunuco, ed egli lo battezzò. 39 Quando uscirono dall’acqua, lo Spirito del Signore rapì Filippo e l’eunuco, continuando il suo cammino tutto allegro, non lo vide più. 40 Poi Filippo si ritrovò in Azot e, proseguendo, evangelizzò tutte le città, finché giunse a Cesarea.

1 Saul*Cap. 7:58;22:20. se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți*Cap. 11:19., afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. 2 Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan și l-au*Gen. 23:3;50:10.2 Sam. 3:31. jelit cu mare tânguire. 3 Saul, de partea lui, făcea prăpăd*Cap. 7:58;9:1,13,21;22:4;26:10,11.1 Cor. 15:9.Gal. 1:13.Filip. 3:6.1 Tim. 1:13. în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță. 4 Cei ce se împrăștiaseră*Mat. 10:23. Cap. 11:19. mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. 5 Filip*Cap. 6:5. s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. 6 Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7 Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri*Marcu 16:17. necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. 8 Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9 În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea*Cap. 13:6. și punea în uimire*Cap. 5:36. pe poporul Samariei. 10 Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește mare." 11 Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12 Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia*Cap. 1:3. Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. 13 Chiar Simon a crezut și, după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau.

14 Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15 Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să*Cap. 2:38. primească Duhul Sfânt. 16 Căci nu Se coborâse încă*Cap. 19:2. peste niciunul din ei, ci fuseseră numai*Mat. 28:19. Cap. 2:38. botezați în Numele*Cap. 10:48;19:5. Domnului Isus. 17 Atunci, Petru și Ioan au pus*Cap. 6:6;19:6.Evr. 6:2. mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. 18 Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani 19 și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt." 20 Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai*Mat. 10:8.2 Împ. 5:16. crezut că darul*Cap. 2:38;10:45;11:17. lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! 21 Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22 Pocăiește-te dar de această răutate a ta și roagă-te Domnului să*Dan. 4:27.2 Tim. 2:25. ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință, 23 căci văd că ești plin de fiere amară*Evr. 12:15. și în lanțurile fărădelegii." 24 Simon a răspuns: „Rugați-vă*Gen. 20:7,17.Exod 8:8.Num. 21:7.1 Împ. 13:6.Iov 42:8.Iac. 5:16. voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis." 25 După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

26 Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu." 27 Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un*Ţef. 3:10. etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit*Ioan 12:20. la Ierusalim ca să se închine, 28 se întorcea de acolo și ședea în carul lui și citea pe prorocul Isaia. 29 Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!" 30 Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?" 31 Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?" Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. 32 Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El*Is. 53:7,8. a fost dus ca o oaie la tăiere și ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; 33 în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ." 34 Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?" 35 Atunci, Filip a luat cuvântul, a început*Luca 24:27. Cap. 18:28. de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. 36 Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă, ce*Cap. 10:47. mă împiedică să fiu botezat?" 37 Filip a zis: „Dacă*Mat. 28:19.Marcu 16:16. crezi din toată inima, se poate." Famenul a răspuns: „Cred*Mat. 16:16.Ioan 6:69;9:35,38;11:27. Cap. 9:20.1 Ioan 4:15;5:5,13. că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu." 38 A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. 39 Când au ieșit din apă, Duhul*1 Împ. 18:12.2 Împ. 2:16.Ezec. 3:12,14. Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, 40 Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea.