1 Pietro e Giovanni salivano al tempio per la preghiera dell’ora nona. 2 E si portava un certo uomo, zoppo fin dalla nascita, che ogni giorno deponevano alla porta del tempio detta "Bella", per chiedere l’elemosina a quelli che entravano nel tempio. 3 Costui, vedendo Pietro e Giovanni che stavano per entrare nel tempio, domandò loro l’elemosina. 4 Pietro, con Giovanni, fissando gli occhi su di lui, disse: "Guarda noi!". 5 Ed egli li guardava attentamente, aspettando di ricevere qualcosa da loro. 6 Ma Pietro disse: "Dell’argento e dell’oro io non ne ho, ma quello che ho, te lo do: nel nome di Gesù Cristo il Nazareno cammina!". 7 Lo prese per la mano destra e lo sollevò; in quell’istante le piante e le caviglie dei piedi gli si rafforzarono. 8 E con un balzo si alzò in piedi e cominciò a camminare; ed entrò con loro nel tempio, camminando, saltando e lodando Dio.

9 Tutto il popolo lo vide che camminava e lodava Dio; 10 e lo riconoscevano per quello che sedeva a chiedere l’elemosina alla porta "Bella" del tempio; e furono ripieni di meraviglia e di stupore per ciò che gli era accaduto. 11 E mentre egli teneva stretti a sé Pietro e Giovanni, tutto il popolo, attonito, accorse a loro al portico detto di Salomone.

12 E Pietro, visto ciò, parlò al popolo, dicendo: "Uomini d’Israele, perché vi meravigliate di questo? O perché fissate gli occhi su noi, come se per la nostra propria potenza o pietà avessimo fatto camminare quest’uomo? 13 Il Dio di Abraamo, di Isacco e di Giacobbe, il Dio dei nostri padri ha glorificato il suo Servo Gesù, che voi metteste nelle mani di Pilato e rinnegaste davanti a lui, mentre egli aveva giudicato di doverlo liberare. 14 Ma voi rinnegaste il Santo e il Giusto, chiedeste che vi fosse concesso un omicida 15 e uccideste il Principe della vita, che Dio ha risuscitato dai morti; di ciò noi siamo testimoni. 16 E per la fede nel suo nome, il suo nome ha fortificato quest’uomo che vedete e conoscete; ed è la fede che si ha per mezzo di lui, che gli ha dato questa perfetta guarigione alla presenza di voi tutti.

17 Ora, fratelli, io so che lo faceste per ignoranza, al pari dei vostri capi. 18 Ma quello che Dio aveva preannunciato per bocca di tutti i profeti, cioè che il suo Cristo avrebbe sofferto, egli l’ha adempiuto in questa maniera.

19 Ravvedetevi dunque e convertitevi, perché i vostri peccati siano cancellati, 20 affinché vengano dalla presenza del Signore dei tempi di refrigerio e che egli vi mandi il Cristo che vi è stato designato, 21 cioè Gesù, che il cielo deve tenere accolto fino ai tempi della restaurazione di tutte le cose, tempi dei quali Dio parlò per bocca dei suoi santi profeti che sono stati fin dal principio. 22 Mosè, infatti, disse: ‘Il Signore Dio vi susciterà di fra i vostri fratelli un profeta come me; ascoltatelo in tutte le cose che vi dirà. 23 E avverrà che ogni anima la quale non avrà ascoltato questo profeta, sarà del tutto distrutta tra il popolo’. 24 Tutti i profeti, da Samuele in poi, quanti hanno parlato, hanno anch’essi annunciato questi giorni. 25 Voi siete i figli dei profeti e del patto che Dio fece con i vostri padri, dicendo ad Abraamo: ‘E nella tua discendenza tutte le nazioni della terra saranno benedette’. 26 A voi per i primi Dio, dopo aver suscitato il suo Servo, l’ha mandato per benedirvi, convertendo ciascuno di voi dalle sue malvagità".

1 Petru și Ioan se suiau împreună la*Cap. 2:46. Templu, la ceasul rugăciunii: era*Ps. 55:17. ceasul al nouălea. 2 Acolo era*Cap. 14:8. un om olog din naștere, care era dus și pus în toate zilele la poarta Templului numită „Frumoasă", ca să*Ioan 9:8. ceară de milă de la cei ce intrau în Templu. 3 Omul acesta, când a văzut pe Petru și pe Ioan că voiau să intre în Templu, le-a cerut milostenie. 4 Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la el și a zis: „Uită-te la noi!" 5 Și el se uita la ei cu luare aminte și aștepta să capete ceva de la ei. 6 Atunci, Petru i-a zis: „Argint și aur n-am, dar ce am, îți dau: În*Cap. 4:10. Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!" 7 L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și gleznele; 8 dintr-o săritură*Is. 35:6. a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9 Tot norodul l-a*Cap. 4:16,21. văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu. 10 Îl cunoșteau că era cel ce ședea*Ioan 9:8. la poarta „Frumoasă" a Templului, ca să ceară de pomană, și s-au umplut de uimire și de mirare pentru cele ce i se întâmplaseră. 11 Fiindcă el se ținea de Petru și de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei în pridvorul zis*Ioan 10:23. Cap. 5:12. al lui Solomon.

12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul și a zis norodului: „Bărbați israeliți, pentru ce vă mirați de lucrul acesta? De ce vă uitați cu ochii țintă la noi, ca și cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble? 13 Dumnezeul*Cap. 5:30. lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul părinților noștri, a proslăvit*Ioan 7:39;12:16;17:1. pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat*Mat. 27:2. în mâna lui Pilat și v-ați lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul. 14 Voi v-ați*Mat. 27:20.Marcu 15:11.Luca 23:18,20,21.Ioan 18:40;19:15. Cap. 13:28. lepădat de Cel*Ps. 16:10.Marcu 1:24.Luca 1:35. Cap. 2:27;4:27. Sfânt și Neprihănit*Cap. 7:52;22:14. și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. 15 Ați omorât pe Domnul vieții, pe*Cap. 2:24. care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi*Cap. 2:32. suntem martori ai Lui. 16 Prin credința în*Mat. 9:22. Cap. 4:10;14:9. Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeți și-l cunoașteți; credința în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeți cu toții. 17 Și acum, fraților, știu că din*Luca 23:34.Ioan 16:3. Cap. 13:27.1 Cor. 2:8.1 Tim. 1:13. neștiință ați făcut așa, ca și mai-marii voștri. 18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte*Luca 24:44. Cap. 26:22. prin*Ps. 22.Is. 50:6;53:5.Dan. 9:26.1 Pet. 1:10,11. gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi. 19 Pocăiți-vă dar*Cap. 2:38. și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare 20 și să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, 21 pe*Cap. 1:11. care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile așezării*Mat. 17:11. din nou a tuturor lucrurilor – despre aceste vremuri a*Luca 1:70. vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi proroci din vechime. 22 În adevăr, Moise a zis părinților noștri: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un proroc*Deut. 18:15,18,19. Cap. 7:37. ca mine; pe El să-L ascultați în tot ce vă va spune. 23 Și oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârșire din mijlocul norodului.’ 24 De asemenea, toți prorocii, de la Samuel și ceilalți care au urmat după el și au vorbit, au vestit zilele acestea. 25 Voi*Cap. 2:39.Rom. 9:4,8;15:8.Gal. 3:26. sunteți fiii prorocilor și ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinții noștri, când a zis lui Avraam: ‘Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța*Gen. 12:3;18:18;22:18;26:4;28:14.Gal. 3:8. ta.’ 26 Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis*Mat. 10:5;15:24.Luca 24:47. Cap. 13:32,33,46. mai întâi vouă*Vers. 22., ca să vă binecuvânteze, întorcând*Mat. 1:21. pe fiecare din voi de la fărădelegile sale."