1 In quel periodo il re Erode iniziò a maltrattare alcuni della chiesa 2 e fece morire di spada Giacomo, fratello di Giovanni. 3 Vedendo che ciò era gradito ai Giudei, continuò e fece arrestare anche Pietro. Erano i giorni degli Azzimi. 4 Fattolo arrestare, lo mise in prigione, affidandolo in custodia a quattro mute di soldati di quattro ciascuna, perché voleva farlo comparire davanti al popolo dopo la Pasqua. 5 Pietro dunque era custodito nella prigione, ma fervide preghiere erano fatte dalla chiesa a Dio per lui.

6 Ora la notte prima di quando Erode voleva farlo comparire, Pietro stava dormendo in mezzo a due soldati, legato con due catene, e le guardie davanti alla porta custodivano la prigione. 7 Ed ecco, un angelo del Signore sopraggiunse e una luce risplendette nella cella; l’angelo, toccato il fianco a Pietro, lo svegliò, dicendo: "Alzati, presto!". E le catene gli caddero dalle mani. 8 Poi l’angelo disse: "Vestiti e legati i sandali". E Pietro fece così. Poi gli disse: "Mettiti il mantello e seguimi". 9 Ed egli, uscito, lo seguiva, non sapendo che fosse vero ciò che stava succedendo per mezzo dell’angelo, pensava infatti di avere una visione. 10 Come ebbero oltrepassato la prima e la seconda guardia, giunsero alla porta di ferro che immette in città, la quale si aprì da sé davanti a loro; usciti, s’inoltrarono per una strada e, all’improvviso, l’angelo si allontanò da lui.

11 Pietro, rientrato in sé, disse: "Ora so per certo che il Signore ha mandato il suo angelo e mi ha liberato dalla mano di Erode e da tutto ciò che si aspettavano i Giudei". 12 E, considerando la cosa, si recò a casa di Maria, madre di Giovanni soprannominato Marco, dove molti fratelli erano riuniti in preghiera. 13 Appena Pietro bussò alla porta del vestibolo, una serva chiamata Rode si avvicinò per ascoltare 14 e, riconosciuta la voce di Pietro, per la gioia non aprì la porta, ma corse dentro ad annunciare che Pietro stava davanti alla porta. 15 E quelli le dissero: "Tu sei pazza!". Ma lei insisteva che era così. Ed essi dicevano: "È il suo angelo". 16 Pietro intanto continuava a bussare e, quando ebbero aperto, lo videro e stupirono. 17 Ma egli, fatto loro cenno con la mano che tacessero, raccontò loro in quale modo il Signore lo aveva fatto uscire dal carcere. Poi disse: "Fate sapere queste cose a Giacomo e ai fratelli". Poi uscì e se ne andò in un altro luogo.

18 Fattosi giorno, i soldati furono molto agitati, perché non sapevano che cosa fosse avvenuto di Pietro. 19 Erode, cercatolo e non avendolo trovato, esaminate le guardie, comandò che fossero condotte al supplizio. Poi, sceso dalla Giudea a Cesarea, vi si trattenne.

20 Erode era fortemente adirato contro i Tiri e i Sidoni, ma essi di comune accordo si presentarono a lui e, guadagnato il favore di Blasto, ciambellano del re, chiesero pace, perché il loro paese traeva i viveri dal paese del re. 21 Nel giorno fissato Erode, indossato l’abito reale e, postosi a sedere sul trono, tenne loro un pubblico discorso. 22 E il popolo si mise a gridare: "Voce di un dio e non di un uomo!". 23 In quell’istante un angelo del Signore lo colpì, perché non aveva dato a Dio la gloria, e morì roso dai vermi.

24 Ma la parola di Dio progrediva e si spandeva di più in più.

25 Barnaba e Saulo, compiuta la loro missione, tornarono da Gerusalemme, prendendo con loro Giovanni soprannominato Marco.

1 Cam pe aceeași vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască, 2 și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele*Mat. 4:21;20:20. lui Ioan. 3 Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru. (Erau zilele*Exod 12:14,15;23:15. Praznicului Azimilor.) 4 După ce l-a prins*Ioan 21:18. și l-a băgat în temniță, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostași, cu gând ca după Paște să-l scoată înaintea norodului. 5 Deci Petru era păzit în temniță, și Biserica nu înceta să înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. 6 În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfățișeze la judecată, Petru dormea între doi ostași, legat de mâini cu două lanțuri, și niște păzitori păzeau temnița la ușă. 7 Și iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neașteptate și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul*Cap. 5:19. a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: „Scoală-te, iute!" Lanțurile i-au căzut jos de pe mâini. 8 Apoi, îngerul i-a zis: „Încinge-te și leagă-ți încălțămintea." Și el a făcut așa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină și vino după mine." 9 Petru a ieșit afară și a mers după el, fără*Ps. 126:1. să știe dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are*Cap. 10:3,17;11:5. o vedenie. 10 După ce au trecut de straja întâi și a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă în cetate, și ea*Cap. 16:26. li s-a deschis singură; au ieșit și au trecut într-o uliță. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. 11 Când și-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a*Ps. 34:7.Dan. 3:28;6:22.Evr. 1:14. trimis pe îngerul Său și m-a*Iov 5:19.Ps. 33:18,19;34:22;41:2;97:10.2 Cor. 1:10.2 Pet. 2:9. scăpat din mâna lui Irod și de la tot ce aștepta poporul iudeu." 12 După ce și-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a*Cap. 4:23. îndreptat spre casa Mariei, mama lui*Cap. 15:37. Ioan, zis și Marcu, unde erau adunați mulți laolaltă și se rugau*Vers. 5.. 13 A bătut la ușa care dădea în pridvor, și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. 14 A cunoscut glasul lui Petru și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții. 15 „Ești nebună!", i-au zis ei. Dar ea stăruia și spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: „Este*Gen. 48:16.Mat. 18:10. îngerul lui." 16 Petru însă bătea mereu. Au deschis și au rămas încremeniți când l-au văzut. 17 Petru le-a făcut*Cap. 13:16;19:33;21:40. semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum îl scosese Domnul din temniță și a zis: „Spuneți lucrul acesta lui Iacov și fraților." Apoi a ieșit și s-a dus într-alt loc. 18 Când s-a făcut ziuă, ostașii au fost într-o mare fierbere, ca să știe ce s-a făcut Petru. 19 Irod, după ce l-a căutat în toate părțile și nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori și a poruncit să-i omoare. În urmă, s-a coborât din Iudeea la Cezareea, ca să rămână acolo.

20 Irod era foarte mâniat pe cei din Tir și din Sidon. Dar aceștia au venit toți într-un gând la el și, după ce au câștigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a împăratului, au cerut pace, pentru că țara*1 Împ. 5:9,11.Ezec. 27:17. lor se hrănea din țara împăratului. 21 Într-o zi anumită, Irod s-a îmbrăcat cu hainele lui împărătești, a șezut pe scaunul lui împărătesc și le vorbea. 22 Norodul a strigat: „Glas de Dumnezeu, nu de om!" 23 Îndată l-a*1 Sam. 25:38.2 Sam. 24:17. lovit un înger al Domnului, pentru că nu*Ps. 115:1. dăduse slavă lui Dumnezeu. Și a murit mâncat de viermi. 24 Însă Cuvântul*Is. 55:11. Cap. 6:7;19:20.Col. 1:6. lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, și numărul ucenicilor se mărea. 25 Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând*Cap. 13:5,13;15:37. cu ei pe Ioan*Vers. 12., zis și Marcu.