1 Alleluia!

Celebrate l’Eterno, perché egli è buono,

perché la sua bontà dura in eterno.

2 Chi può raccontare le gesta dell’Eterno,

o proclamare tutta la sua lode?

3 Beati coloro che osservano ciò che è giusto,

e praticano il diritto in ogni tempo!

4 O Eterno, ricordati di me,

con la benevolenza che usi verso il tuo popolo;

visitami con la tua salvezza,

5 affinché io veda il bene dei tuoi eletti,

gioisca dell’allegrezza della tua nazione

e mi glorî con la tua eredità.

6 Noi e i nostri padri abbiamo peccato,

abbiamo commesso l’iniquità, abbiamo fatto il male.

7 I nostri padri in Egitto non compresero i tuoi prodigi;

non si ricordarono dei tuoi numerosi benefici

e si ribellarono presso il mare, il Mar Rosso.

8 Nondimeno egli li salvò per amore del suo nome,

per far conoscere la sua potenza.

9 Sgridò il Mar Rosso ed esso si prosciugò;

li condusse attraverso gli abissi come attraverso un deserto.

10 Li salvò dalla mano di chi li odiava

e li redense dalla mano del nemico.

11 Le acque coprirono i loro avversari;

non ne scampò neppur uno.

12 Allora credettero alle sue parole,

e cantarono la sua lode.

13 Ben presto, però, dimenticarono le sue opere;

non aspettarono fiduciosi l’esecuzione dei suoi propositi,

14 ma furono presi da cupidigia nel deserto,

e tentarono Dio nella solitudine.

15 Egli diede loro quel che chiedevano,

ma mandò contro di loro una piaga consumante.

16 Furono mossi d’invidia contro Mosè nel campo,

e contro Aaronne, il santo dell’Eterno.

17 La terra si aprì, inghiottì Datan

e seppellì quanti avevano seguito Abiram.

18 Un fuoco si accese nella loro assemblea,

la fiamma consumò gli empi.

19 Fecero un vitello in Oreb

e adorarono un’immagine di metallo fuso;

20 così sostituirono la gloria di Dio

nella figura di un bue che mangia erba.

21 Dimenticarono Dio, loro salvatore,

che aveva fatto cose grandi in Egitto,

22 cose meravigliose nel paese di Cam,

cose tremende al Mar Rosso.

23 Egli parlò di sterminarli;

tuttavia Mosè, suo eletto, stette sulla breccia davanti a lui

per impedire all’ira sua di distruggerli.

24 Essi disprezzarono il paese delizioso,

non credettero alla sua parola,

25 mormorarono nelle loro tende

e non diedero ascolto alla voce dell’Eterno.

26 Perciò, egli alzò la mano su di loro,

giurando di farli cadere nel deserto,

27 di far perire la loro discendenza fra le nazioni

e di disperderli per tutti i paesi.

28 Si misero sotto il giogo di Baal-Peor

e mangiarono dei sacrifici dei morti.

29 Così irritarono Dio con le loro azioni,

e una pestilenza scoppiò fra loro.

30 Ma Fineas si alzò e fece giustizia,

e il flagello cessò.

31 E ciò gli fu messo in conto come giustizia

per ogni generazione, per sempre.

32 Lo provocarono anche presso le acque di Meriba,

e venne del male a Mosè per causa loro;

33 perché inasprirono il suo spirito

ed egli parlò sconsideratamente.

34 Essi non distrussero i popoli,

come l’Eterno aveva loro comandato;

35 ma si mescolarono con le nazioni

e impararono le loro opere:

36 servirono i loro idoli,

i quali divennero per essi un laccio,

37 sacrificarono i loro figli

e le loro figlie ai demòni,

38 e sparsero il sangue innocente,

il sangue dei loro figli e delle loro figlie,

che sacrificarono agli idoli di Canaan;

e il paese fu profanato dal sangue versato.

39 Essi si contaminarono con le loro opere

e si prostituirono con le loro azioni.

40 L’ira dell’Eterno si accese contro il suo popolo,

ed egli ebbe in abominio la sua eredità.

41 Li diede nelle mani delle nazioni

e furono signoreggiati da quelli che li odiavano.

42 I loro nemici li oppressero

e furono umiliati sotto la loro mano.

43 Molte volte li liberò,

ma essi furono ribelli nei loro propositi,

e si rovinarono per la loro iniquità.

44 Tuttavia, volse a loro lo sguardo quando furono in angoscia,

quando udì il loro grido;

45 si ricordò del suo patto con loro

e, nella sua grande misericordia, si pentì.

46 Fece anche trovare loro compassione

presso tutti quelli che li avevano condotti in cattività.

47 Salvaci, o Eterno, Dio nostro, e raccoglici fra le nazioni,

affinché celebriamo il tuo santo nome,

e ci gloriamo nel lodarti.

48 Benedetto sia l’Eterno, il Dio d’Israele, d’eternità in eternità!

E tutto il popolo dica: "Amen!".

Alleluia.

1 Lăudați pe Domnul!

Lăudați*1 Cron. 16:34. pe*Ps. 107:1;118:1;136:1. Domnul, căci este bun,

căci îndurarea Lui ține în veci!

2 Cine*Ps. 40:5. va putea spune isprăvile mărețe ale Domnului?

Cine va putea vesti toată lauda Lui?

3 Ferice de cei ce păzesc Legea,

de cei ce înfăptuiesc dreptatea*Ps. 15:2. în orice*Fapte 24:16.Gal. 6:9. vreme!

4 Adu-Ți*Ps. 119:132. aminte de mine, Doamne, în bunăvoința Ta pentru poporul Tău!

Adu-Ți aminte de mine și dă-i ajutorul Tău,

5 ca să văd fericirea aleșilor Tăi,

să mă bucur de bucuria poporului Tău

și să mă laud cu moștenirea Ta!

6 Noi am păcătuit*Lev. 26:40.1 Împ. 8:47.Dan. 9:5. ca și părinții noștri,

am săvârșit nelegiuirea, am făcut rău.

7 Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale,

nu și-au adus aminte de mulțimea îndurărilor Tale și*Exod 14:11,12. au fost neascultători la mare, la Marea Roșie.

8 Dar El i-a scăpat din pricina Numelui*Ezec. 20:14. Lui,

ca*Exod 9:16. să-Și arate puterea.

9 A mustrat*Exod 14:21.Ps. 18:15.Naum 1:4. Marea Roșie, și ea s-a uscat;

și i-a trecut*Is. 63:11-14. prin adâncuri ca printr-un pustiu.

10 I-a scăpat*Exod 14:30. din mâna celui ce-i ura

și i-a izbăvit din mâna vrăjmașului.

11 Apele*Exod 14:27,28;15:5. au acoperit pe potrivnicii lor.

N-a rămas unul măcar din ei.

12 Atunci*Exod 14:31;15:1., ei au crezut în cuvintele Lui și au cântat laudele Lui.

13 Dar au uitat curând*Exod 15:24;16:2;17:2.Ps. 78:18. lucrările Lui

și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui,

14 ci*Num. 11:4,33.Ps. 78:18.1 Cor. 10:6. i-a apucat pofta în pustie

și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.

15 El*Num. 11:31.Ps. 78:29. le-a dat ce cereau,

dar a trimis*Is. 10:16. o molimă printre ei.

16 În tabără au fost geloși*Num. 16:1. pe Moise

și pe Aaron, sfântul Domnului.

17 Atunci s-a deschis*Num. 16:31,32.Deut. 11:6. pământul și a înghițit pe Datan

și s-a închis deasupra cetei lui Abiram.

18 Focul*Num. 16:35,46. le-a aprins ceata

și flacăra a mistuit pe cei răi.

19 Au făcut un*Exod 32:4. vițel în Horeb.

S-au închinat înaintea unui chip turnat

20 și au schimbat*Ier. 2:11.Rom. 1:23. Slava lor

pe chipul unui bou, care mănâncă iarbă.

21 Au uitat*Ps. 78:11. pe Dumnezeu, Mântuitorul lor,

care făcuse lucruri mari în Egipt,

22 minuni în țara*Ps. 78:51;105:23,27. lui Ham,

semne minunate la Marea Roșie.

23 Și*Exod 32:10,11,32.Deut. 9:19,25;10:10. El a vorbit să-i nimicească,

dar Moise, alesul Său, a stat*Ezec. 20:13;13:5;22:30. la mijloc înaintea Lui,

ca să-L abată de la mânia Lui și să-L oprească să-i nimicească.

24 Ei au nesocotit țara*Deut. 8:7.Ier. 3:19.Ezec. 20:6. desfătărilor;

n-au*Evr. 3:18. crezut în Cuvântul Domnului,

25 ci*Num. 14:2,27. au cârtit în corturile lor

și n-au ascultat de glasul Lui.

26 Atunci*Num. 14:28.Ps. 95:11.Ezec. 20:15.Evr. 3:11,18., El a ridicat*Exod 6:8.Deut. 32:40. mâna și a jurat

că-i va face să cadă în pustie,

27 că*Lev. 26:33.Ps. 44:11.Ezec. 20:23. le va doborî sămânța printre neamuri

și-i va împrăștia în mijlocul țărilor.

28 Ei*Num. 25:2,3;31:16.Deut. 4:3;32:17.Osea 9:10.Apoc. 2:14. s-au alipit de Baal-Peor

și au mâncat vite jertfite morților.

29 Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor

și o urgie a izbucnit între ei.

30 Dar*Num. 25:7,8. Fineas s-a sculat și a făcut judecată

și, astfel, urgia s-a oprit.

31 Lucrul acesta i-a fost socotit ca*Num. 25:11-13. o stare de neprihănire

din neam în neam, pe vecie.

32 Ei*Num. 20:3,13.Ps. 81:7. au mâniat pe Domnul la apele Meriba

și*Num. 20:12.Deut. 1:37;3:26. Moise a fost pedepsit din pricina lor.

33 Căci*Num. 20:10. s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui,

și Moise a vorbit în chip ușuratic cu buzele.

34 Ei n-au*Jud. 1:21,27-29. nimicit popoarele

pe*Deut. 7:2,16.Jud. 2:2. care le poruncise Domnul să le nimicească,

35 ci*Jud. 2:2;3:5,6.Is. 2:6.1 Cor. 5:6. s-au amestecat cu neamurile

și au învățat faptele lor,

36 au*Jud. 2:12,13,17,19;3:6,7. slujit idolilor lor,

care*Exod 23:33.Deut. 7:16.Jud. 2:3,14,15. au fost o cursă pentru ei.

37 Și-au jertfit*2 Împ. 16:3.Is. 57:5.Ezec. 16:20;20:26. fiii și fiicele la idoli*Lev. 17:7.Deut. 32:17.2 Cron. 11:15.1 Cor. 10:20.,

38 au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și fiicelor lor,

pe care i-au jertfit idolilor din Canaan,

și țara*Num. 35:33. a fost spurcată astfel prin omoruri.

39 S-au spurcat*Ezec. 20:18,30,31. prin faptele lor,

s-au desfrânat*Lev. 17:7.Num. 15:39.Ezec. 20:30. prin faptele lor.

40 Atunci, Domnul S-a aprins*Jud. 14:1.Ps. 78:59,62. de mânie împotriva poporului Său

și a urât moștenirea*Deut. 9:29. Lui.

41 I-a dat*Jud. 2:14.Neem. 9:27. în mâinile neamurilor,

cei ce îi urau au stăpânit peste ei,

42 vrăjmașii lor i-au asuprit

și au fost smeriți sub puterea lor.

43 El de*Jud. 2:16.Neem. 9:27. mai multe ori i-a izbăvit,

dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor

și au ajuns nenorociți prin nelegiuirea lor.

44 Dar El le-a văzut strâmtorarea

când le-a auzit*Jud. 3:9;4:3;6:7;10:10.Neem. 9:27. strigătele.

45 Și-a*Lev. 26:41,42. adus aminte de legământul Său

și a*Jud. 2:18. avut milă de ei după*Ps. 51:1;69:16.Is. 63:7.Plâng. 3:32. bunătatea Lui cea mare:

46 a*Ezra 9:9.Ier. 42:12. stârnit pentru ei mila

tuturor celor ce-i țineau prinși de război.

47 Scapă-ne*1 Cron. 16:35,36., Doamne, Dumnezeul nostru,

și strânge-ne din mijlocul neamurilor,

ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt

și să ne fălim cu lauda Ta!

48 Binecuvântat*Ps. 41:13. să fie Domnul Dumnezeul lui Israel,

din veșnicie în veșnicie!

Și tot poporul să zică: „Amin!"

Lăudați pe Domnul!