1 Anima mia, benedici l’Eterno!

o Eterno, mio Dio, tu sei sommamente grande;

sei vestito di splendore e di maestà.

2 Egli si ammanta di luce come di una veste;

distende i cieli come una tenda;

3 egli costruisce le sue alte stanze sulle acque;

fa delle nuvole il suo carro,

avanza sulle ali del vento;

4 fa dei venti i suoi messaggeri,

delle fiamme di fuoco i suoi ministri.

5 Egli ha fondato la terra sulle sue basi; non sarà mai smossa.

6 Tu l’avevi avvolta dell’oceano come di una veste, le acque si erano fermate sui monti.

7 Alla tua minaccia esse si ritirarono,

alla voce del tuo tuono fuggirono spaventate.

8 Le montagne sorsero, le valli si abbassarono

nel luogo che tu avevi stabilito per loro.

9 Tu hai posto alle acque un limite che non oltrepasseranno;

esse non torneranno a coprire la terra.

10 Egli manda fonti nelle valli,

ed esse scorrono fra le montagne;

11 abbeverano tutte le bestie della campagna,

gli asini selvatici vi si dissetano.

12 Presso a quelle si riparano gli uccelli del cielo;

in mezzo alle fronde fanno udire la loro voce.

13 Egli irriga i monti dall’alto delle sue stanze,

la terra è saziata con il frutto delle tue opere.

14 Egli fa germogliare l’erba per il bestiame

e le piante per il servizio dell’uomo,

facendo uscire dalla terra il nutrimento:

15 il vino che rallegra il cuore dell’uomo,

l’olio che gli fa risplendere il volto

e il pane che sostenta il cuore dei mortali.

16 Gli alberi dell’Eterno sono saziati,

i cedri del Libano che egli ha piantati.

17 Gli uccelli vi fanno i loro nidi;

la cicogna fa dei cipressi la sua dimora;

18 le alte montagne sono per i camosci,

le rocce sono il rifugio degli iraci.

19 Egli ha fatto la luna per le stagioni;

il sole conosce il suo tramonto.

20 Tu mandi le tenebre e viene la notte,

nella quale si muovono tutte le bestie delle foreste.

21 I leoncelli ruggiscono dietro la preda

e chiedono il loro pasto a Dio.

22 Sorge il sole, esse si ritirano

e si accovacciano nelle loro tane.

23 L’uomo esce all’opera sua

e al suo lavoro fino alla sera.

24 Quanto sono numerose le tue opere, o Eterno!

Tu le hai fatte tutte con sapienza;

la terra è piena delle tue ricchezze.

25 Ecco il mare, grande e vasto,

dove si muovono creature senza numero,

animali piccoli e grandi.

26 Lo percorrono le navi

e quel leviatano che hai creato per scherzare in esso.

27 Tutti quanti sperano in te

perché tu dia loro il cibo a suo tempo.

28 Tu lo dai loro ed essi lo raccolgono;

tu apri la mano ed essi sono saziati di beni.

29 Tu nascondi il tuo volto, essi sono smarriti;

tu ritiri il loro fiato ed essi muoiono

e tornano nella loro polvere.

30 Tu mandi il tuo spirito, essi sono creati,

e tu rinnovi la faccia della terra.

31 Duri per sempre la gloria dell’Eterno,

si rallegri l’Eterno nelle opere sue!

32 Egli guarda la terra ed essa trema;

egli tocca i monti ed essi fumano.

33 Io canterò all’Eterno finché vivrò;

salmeggerò al mio Dio finché esisterò.

34 Possa la mia meditazione essergli gradita!

Io mi rallegrerò nell’Eterno.

35 Spariscano i peccatori dalla terra,

e gli empi non siano più!

Anima mia, benedici l’Eterno.

Alleluia.

1 Binecuvântează, suflete, pe*Ps. 103:1. Vers. 35. Domnul!

Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!

Tu*Ps. 93:1. ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

2 Te*Dan. 7:9. învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi*Is. 40:22;45:12. cerurile ca un cort.

3 Cu*Amos 9:6. apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;

din*Is. 19:1. nori Îți faci carul

și*Ps. 18:10. umbli pe aripile vântului.

4 Din vânturi Îți faci*Evr. 1:7. soli

și din flăcări*2 Împ. 2:11;6:17. de foc, slujitori.

5 Tu ai așezat*Iov 26:7;38:4,6.Ps. 24:2;136:6.Ecl. 1:4. pământul pe temeliile lui

și niciodată nu se va clătina.

6 Tu îl acoperiseși cu*Gen. 7:19. adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;

apele stăteau pe munți,

7 dar, la amenințarea Ta, au fugit*Gen. 8:1.,

la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,

8 suindu-se pe munți*Gen. 8:5. și coborându-se în văi,

până la locul*Iov 38:10,11. pe care li-l hotărâseși Tu.

9 Le-ai pus o margine*Iov 26:10.Ps. 33:7.Ier. 5:22. pe care nu trebuie s-o treacă,

pentru ca să*Gen. 9:11,15. nu se mai întoarcă să acopere pământul.

10 Tu faci să țâșnească izvoarele în văi

și ele curg printre munți.

11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;

în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.

12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor

și fac să le răsune glasul printre ramuri.

13 Din locașul Tău cel înalt Tu*Ps. 147:8. uzi munții

și se satură*Ps. 65:9,10. pământul de rodul*Ier. 10:13;14:22. lucrărilor Tale.

14 Tu*Gen. 1:29,30;3:18;9:3.Ps. 147:8. faci să crească iarba pentru vite

și verdețuri pentru nevoile omului,

ca pământul să dea hrană*Iov 28:5.Ps. 136:25;147:9.:

15 vin*Jud. 9:13.Ps. 23:5.Prov. 31:6,7., care înveselește inima omului,

untdelemn, care-i înfrumusețează fața,

și pâine, care-i întărește inima.

16 Se udă copacii Domnului,

cedrii din Liban, pe care*Num. 24:6. i-a sădit El.

17 În ei își fac păsările cuiburi,

iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;

18 munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici,

iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri*Prov. 30:26..

19 El a făcut*Gen. 1:14. luna ca să arate vremurile;

soarele știe*Iov 38:12. când trebuie să apună.

20 Tu aduci*Is. 45:7. întunericul și se face noapte:

atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare,

21 puii*Iov 38:39.Ioel 1:20. de lei mugesc după pradă

și își cer hrana de la Dumnezeu.

22 Când răsare soarele, ele fug înapoi

și se culcă în vizuinile lor.

23 Dar omul iese la lucrul*Gen. 3:19. său

și la munca lui până seara.

24 Cât*Prov. 3:19. de multe sunt lucrările Tale, Doamne!

Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune

și pământul este plin de făpturile Tale.

25 Iată marea cea întinsă și mare:

în ea se mișcă nenumărate viețuitoare

mici și mari.

26 Acolo, pe ea, umblă corăbiile

și în ea este leviatanul*Iov 41:1. acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

27 Toate*Ps. 136:25;145:15;147:9. aceste viețuitoare Te așteaptă,

ca să le dai hrana la vreme.

28 Le-o dai Tu, ele o primesc;

Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.

29 Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;

le iei*Iov 34:14,15.Ps. 146:4.Ecl. 12:7. Tu suflarea, ele mor

și se întorc în țărâna lor.

30 Îți trimiți*Is. 32:15.Ezec. 37:9. Tu suflarea: ele sunt zidite

și înnoiești astfel fața pământului.

31 În veci să țină slava Domnului!

Să Se*Gen. 1:31. bucure Domnul de lucrările Lui!

32 El privește pământul, și pământul se*Hab. 3:10. cutremură;

atinge*Ps. 144:5. munții, și ei fumegă.

33 Voi*Ps. 63:4;146:2. cânta Domnului cât voi trăi,

voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

34 Fie plăcute Lui cuvintele mele!

Mă bucur de Domnul.

35 Să piară*Ps. 37:38.Prov. 2:22. păcătoșii de pe pământ

și cei răi să nu mai fie!

Binecuvântează*Vers. 1., suflete, pe Domnul!

Lăudați pe Domnul!