1 Allora tutta la comunità alzò la voce e diede in alte grida; e il popolo pianse tutta quella notte. 2 E tutti i figli d’Israele mormorarono contro Mosè e contro Aaronne, e tutta la comunità disse loro: "Fossimo pur morti nel paese d’Egitto! o fossimo pur morti in questo deserto! 3 Perché l’Eterno ci conduce in quel paese dove cadremo per la spada? Le nostre mogli e i nostri bambini saranno preda del nemico. Non sarebbe meglio per noi tornare in Egitto?". 4 E si dissero l’un l’altro: "Nominiamoci un capo, e torniamo in Egitto!". 5 Allora Mosè e Aaronne si prostrarono a terra davanti a tutta l’assemblea riunita dei figli d’Israele. 6 E Giosuè, figlio di Nun, e Caleb, figlio di Gefunne, che erano tra quelli che avevano esplorato il paese, si stracciarono le vesti, 7 e parlarono così a tutta la comunità dei figli d’Israele: "Il paese che abbiamo attraversato per esplorarlo, è un paese buono, buonissimo. 8 Se l’Eterno ci è favorevole, ci introdurrà in quel paese e ce lo darà: è un paese dove scorre il latte e il miele. 9 Soltanto, non vi ribellate all’Eterno e non abbiate paura del popolo di quel paese; poiché ne faremo nostro pascolo; l’ombra che li proteggeva si è ritirata, e l’Eterno è con noi; non abbiate paura di loro". 10 Allora tutta la comunità parlò di lapidarli; ma la gloria dell’Eterno apparve sulla tenda di convegno a tutti i figli d’Israele. 11 E l’Eterno disse a Mosè: "Fino a quando questo popolo mi disprezzerà? e fino a quando non avranno fede in me dopo tutti i miracoli che ho fatto in mezzo a loro? 12 Io lo colpirò con la peste e lo distruggerò, ma farò di te una nazione più grande e più potente di lui". 13 Allora Mosè disse all’Eterno: "Ma lo udranno gli Egiziani, di mezzo ai quali tu hai fatto salire questo popolo per la tua potenza, 14 e la cosa sarà risaputa dagli abitanti di questo paese. Essi hanno udito che tu, o Eterno, sei in mezzo a questo popolo, che gli appari faccia a faccia, che la tua nuvola si ferma sopra loro, e che cammini davanti a loro il giorno in una colonna di nuvola, e la notte in una colonna di fuoco; 15 ora, se fai perire questo popolo come un sol uomo, le nazioni che hanno udito la tua fama, diranno: 16 ‘Siccome l’Eterno non è stato capace di far entrare questo popolo nel paese che aveva giurato di dargli, li ha uccisi nel deserto’. 17 E ora si mostri, ti prego, la potenza del Signore nella sua grandezza, come tu hai promesso dicendo: 18 ‘L’Eterno è lento all’ira e grande in benignità; egli perdona l’iniquità e il peccato, ma non lascia impunito il colpevole, e punisce l’iniquità dei padri sui figli, fino alla terza e alla quarta generazione’. 19 Ti prego, perdona l’iniquità di questo popolo, secondo la grandezza della tua benignità, nel modo che hai perdonato a questo popolo dall’Egitto fin qui". 20 E l’Eterno disse: "Io perdono, come tu hai chiesto; 21 ma, come è vero che io vivo, tutta la terra sarà ripiena della gloria dell’Eterno, 22 e tutti quegli uomini che hanno visto la mia gloria e i miracoli che ho fatto in Egitto e nel deserto, e nonostante ciò mi hanno tentato già dieci volte e non hanno ubbidito alla mia voce, 23 certo non vedranno il paese che promisi con giuramento ai loro padri. Nessuno di quelli che mi hanno disprezzato lo vedrà; ma il mio servo Caleb, 24 siccome è stato animato da un altro spirito e mi ha seguito pienamente, io lo introdurrò nel paese nel quale è andato; e la sua progenie lo possederà. 25 Ora gli Amalechiti e i Cananei abitano nella valle; domani tornate indietro, incamminatevi verso il deserto, in direzione del Mar Rosso". 26 L’Eterno parlò ancora a Mosè e ad Aaronne, dicendo: 27 "Fino a quando sopporterò questa comunità malvagia che mormora contro di me? Io ho udito i mormorii che i figli d’Israele fanno contro di me. 28 Di’ loro: ‘Com’è vero che io vivo, dice l’Eterno, io vi farò quello che ho sentito dire da voi. 29 I vostri cadaveri cadranno in questo deserto; e voi tutti, quanti siete, di cui si è fatto il censimento, dall’età di vent’anni in su, e che avete mormorato contro di me, 30 non entrerete di certo nel paese nel quale giurai di farvi abitare; salvo Caleb, figlio di Gefunne, e Giosuè, figlio di Nun. 31 I vostri bambini, che avete detto sarebbero preda dei nemici, quelli farò entrare; ed essi conosceranno il paese che voi avete disprezzato. 32 Ma quanto a voi, i vostri cadaveri cadranno in questo deserto. 33 E i vostri figli andranno a pascolare le greggi nel deserto per quarant’anni e porteranno la pena delle vostre infedeltà, finché i vostri cadaveri non siano consunti nel deserto. 34 Come avete impiegato quaranta giorni a esplorare il paese, porterete la pena delle vostre iniquità quarant’anni; un anno per ogni giorno; e saprete che cosa sia incorrere nella mia disgrazia’. 35 Io, l’Eterno, ho parlato; certo, così farò a tutta questa comunità malvagia, la quale si è messa assieme contro di me; in questo deserto saranno consunti; lì morranno". 36 E gli uomini che Mosè aveva mandato a esplorare il paese e che, tornati, avevano fatto mormorare tutta la comunità contro di lui screditando il paese, 37 quegli uomini, dico, che avevano screditato il paese, morirono colpiti da una piaga, davanti all’Eterno. 38 Ma Giosuè, figlio di Nun, e Caleb, figlio di Gefunne, rimasero vivi fra quelli che erano andati a esplorare il paese. 39 Ora Mosè riferì quelle parole a tutti i figli d’Israele; e il popolo fece gran cordoglio. 40 E la mattina si alzarono di buon’ora e salirono sulla cima del monte, dicendo: "Eccoci qua; noi saliremo al luogo di cui ha parlato l’Eterno, poiché abbiamo peccato". 41 Ma Mosè disse: "Perché trasgredite l’ordine dell’Eterno? La cosa non andrà bene. 42 Non salite, perché l’Eterno non è in mezzo a voi; affinché non siate sconfitti dai vostri nemici! 43 Poiché là, di fronte a voi, stanno gli Amalechiti e i Cananei, e voi cadrete per la spada; perché vi siete sviati dall’Eterno, l’Eterno non sarà con voi". 44 Tuttavia, si ostinarono a salire sulla cima del monte; ma l’arca del patto dell’Eterno e Mosè non si mossero di mezzo al campo. 45 Allora gli Amalechiti e i Cananei che abitavano su quel monte scesero giù, li batterono, e li fecero a pezzi fino a Corma.

1 Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul*Cap. 11:4. a plâns în noaptea aceea. 2 Toți copiii*Exod 16:2;17:3. Cap. 16:41.Ps. 106:25. lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron și toată adunarea le-a zis: „De*Vers. 28,29. ce n-om fi murit noi în țara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? 3 Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?" 4 Și au zis unul altuia: „Să*Neem. 9:17. ne alegem o căpetenie și să ne*Deut. 17:16.Fapte 7:39. întoarcem în Egipt." 5 Moise*Cap. 16:4,22. și Aaron au căzut cu fața la pământ în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. 6 Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua*Vers. 24,30,38. Cap. 13:6,8., fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele 7 și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Țara pe*Cap. 13:27.Deut. 1:25. care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o țară foarte bună, minunată. 8 Dacă Domnul*Deut. 10:15.2 Sam. 15:25,26;22:20.1 Împ. 10:9.Ps. 22:8;147:10,11.Is. 62:4. va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da: este o țară*Cap. 13:27. în care curge lapte și miere. 9 Numai nu vă*Deut. 9:7,23,24. răzvrătiți împotriva Domnului și nu*Deut. 7:18;20:3. vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mânca*Cap. 24:8.. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul*Gen. 48:21.Exod 33:16.Deut. 20:1,3,4;31:6,8.Ios. 1:5.Jud. 1:22.2 Cron. 13:12;15:2;20:17;32:8.Ps. 46:7,11.Is. 41:10.Amos 5:14.Zah. 8:23. este cu noi, nu vă temeți de ei!" 10 Toată*Exod 17:4. adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava*Exod 16:10;24:16,17;40:34.Lev. 9:23. Cap. 16:19,42;20:6. Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. 11 Și Domnul a zis lui Moise: „Până*Vers. 23.Deut. 9:7,8,22.Ps. 95:8.Evr. 3:8,16. când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu*Deut. 1:32;9:23.Ps. 78:22,32,42;106:24.Ioan 12:37.Evr. 3:18. va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12 De aceea îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine*Exod 32:10. te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el." 13 Moise*Exod 32:12.Ps. 106:23.Deut. 9:26-28;32:27.Ezec. 20:9,14. a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14 Și vor spune locuitorilor țării aceleia. Ei știau*Exod 15:14.Ios. 2:9,10;5:1. că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul*Exod 13:21;40:38. Cap. 10:34.Neem. 9:12.Ps. 78:14;105:39. Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice: 16 ‘Domnul n-avea*Deut. 9:28.Ios. 7:9. putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18 ‘Domnul este încet*Exod 34:6,7.Ps. 103:8;145:8.Iona 4:2. la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește*Exod 20:5;34:7. fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’ 19 Iartă*Exod 34:9. dar fărădelegea poporului acestuia*Ps. 106:45., după*Ps. 78:38. mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici." 20 Și Domnul a spus: „Iert, cum ai*Ps. 106:23.Iac. 5:16.1 Ioan 5:14-16. cerut. 21 Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot*Ps. 72:19. pământul, 22 atât este de adevărat că toți*Deut. 1:35.Ps. 95:11;106:26.Evr. 3:17,18. cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de zece*Gen. 31:7. ori acum și n-au ascultat glasul Meu, 23 toți aceia*Cap. 32:11.Ezec. 20:15. nu vor vedea țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da, și anume toți cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. 24 Iar pentru că robul Meu Caleb*Deut. 1:36.Ios. 14:6,8,9,14. a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în*Cap. 32:12. totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni. 25 Amaleciții și canaaniții locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceți-vă și plecați*Deut. 1:40. în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie." 26 Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 27 „Până când*Vers. 11.Exod 16:28.Mat. 17:17. voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile*Exod 16:12. copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. 28 Spune-le: ‘Pe*Vers. 23. Cap. 26:65;32:11.Deut. 1:35.Evr. 3:17. viața Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai*Vers. 2. cum ați vorbit în auzul urechilor Mele! 29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toți*Cap. 1:45;26:64., a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus și care ați cârtit împotriva Mea, 30 nu veți intra în țara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiți, afară*Vers. 38. Cap. 26:65;32:12.Deut. 1:36,38. de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe*Deut. 1:39. copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ați*Ps. 106:24. nesocotit-o voi. 32 Iar cât despre voi, trupurile*1 Cor. 10:5.Evr. 3:17. voastre moarte vor cădea în pustie. 33 Și copiii voștri vor rătăci*Cap. 32:13.Ps. 107:40. patruzeci*Deut. 2:14. de ani în pustie și vor ispăși*Ezec. 23:35. astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 34 După cum*Cap. 13:25. în patruzeci de zile*Ps. 95:10.Ezec. 4:6. ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35 Eu*Cap. 23:19., Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele*Vers. 27,29;26:65.1 Cor. 10:5. adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciți în pustia aceasta și în ea vor muri.’" 36 Bărbații*Cap. 13:31,32. pe care îi trimisese Moise să iscodească țara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind țara, 37 oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit*1 Cor. 10:10.Evr. 3:17.Iuda 5. acolo, înaintea Domnului, loviți de o moarte năprasnică. 38 Numai Iosua, fiul*Cap. 26:65.Ios. 14:6,10. lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viață dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească țara.

39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mare*Exod 33:4. jale. 40 S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!*Deut. 1:41. Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit." 41 Moise a zis: „Pentru ce călcați porunca*Vers. 25.2 Cron. 24:20. Domnului? Nu veți izbuti. 42 Nu vă suiți*Deut. 1:42., căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri. 43 Căci amaleciții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea uciși de sabie; odată ce v-ați abătut*2 Cron. 15:2. de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi." 44 Ei s-au îndărătnicit*Deut. 1:43. și s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei. 45 Atunci*Vers. 43.Deut. 1:44. s-au coborât amaleciții și canaaniții care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăți până la*Cap. 21:3.Jud. 1:17. Horma.