1 Propose loro ancora questa parabola per mostrare che dovevano pregare sempre e non stancarsi: 2 "In una certa città vi era un giudice, che non temeva Dio né aveva rispetto per alcun uomo; 3 e in quella città vi era una vedova, la quale andava da lui dicendo: ‘Fammi giustizia del mio avversario’. 4 Egli per un tempo non volle farlo, poi disse fra sé: ‘Benché io non tema Dio e non abbia rispetto per alcun uomo, 5 tuttavia, poiché questa vedova continua a darmi fastidio, le farò giustizia, perché, a forza di venire, non finisca per sfiancarmi". 6 Il Signore disse: "Ascoltate ciò che dice il giudice ingiusto. 7 Dio non renderà forse giustizia ai suoi eletti che giorno e notte gridano a lui? Tarderà nei loro confronti? 8 Io vi dico che farà loro subito giustizia. Ma quando il Figlio dell’uomo verrà, troverà la fede sulla terra?".

9 [Gesù] Disse ancora questa parabola per alcuni che confidavano in sé stessi di essere giusti e disprezzavano gli altri: 10 "Due uomini salirono al tempio per pregare, uno fariseo e l’altro pubblicano. 11 Il fariseo, stando in piedi, pregava così dentro di sé: ‘O Dio, ti ringrazio che non sono come gli altri uomini, rapaci, ingiusti, adulteri; neppure come quel pubblicano. 12 Io digiuno due volte la settimana; pago la decima su tutto quello che possiedo’. 13 Il pubblicano, invece, se ne stava a distanza e non osava neppure alzare gli occhi al cielo, ma si batteva il petto, dicendo: ‘O Dio, sii placato verso me peccatore!’. 14 Io vi dico che questo tornò a casa sua giustificato, piuttosto che quell’altro, perché chiunque si innalza sarà abbassato, ma chi si abbassa sarà innalzato".

15 Portavano a Gesù anche i bambini, perché li toccasse, ma i discepoli, vedendo, li sgridavano. 16 Allora Gesù li chiamò a sé e disse: "Lasciate i piccoli fanciulli venire a me e non glielo vietate, perché il regno di Dio appartiene a chi è come loro. 17 In verità io vi dico che chiunque non avrà ricevuto il regno di Dio come un piccolo fanciullo, non vi entrerà affatto".

18 E uno dei capi lo interrogò, dicendo: "Maestro buono, che farò io per ereditare la vita eterna?". 19 E Gesù gli disse: "Perché mi chiami buono? Nessuno è buono, salvo uno solo, cioè Dio. 20 Tu conosci i comandamenti: Non commettere adulterio; non uccidere; non rubare; non dire falsa testimonianza; onora tuo padre e tua madre". 21 Ed egli rispose: "Tutte queste cose io le ho osservate fin dalla mia giovinezza". 22 E Gesù, udito questo, gli disse: "Una cosa ti manca ancora: vendi tutto ciò che hai, distribuiscilo ai poveri e tu avrai un tesoro nel cielo, poi vieni e seguimi". 23 Ma egli, udite queste cose, ne fu grandemente rattristato, perché era molto ricco. 24 Gesù, vedendolo così triste, disse: "Quanto è difficile, per quelli che hanno delle ricchezze, entrare nel regno di Dio! 25 Poiché è più facile per un cammello passare per la cruna di un ago, che per un ricco entrare nel regno di Dio". 26 E quelli che udirono questo dissero: "Chi dunque può essere salvato?". 27 Ma egli rispose: "Le cose impossibili agli uomini sono possibili a Dio".

28 Pietro disse: "Ecco, noi abbiamo lasciato le nostre case e ti abbiamo seguito". 29 Ed egli disse loro: "Io vi dico in verità che non c’è nessuno che abbia lasciato casa, o moglie, o fratelli, o genitori, o figli per amore del regno di Dio, 30 il quale non ne riceva molte volte tanto in questo tempo e nell’età a venire la vita eterna".

31 Poi, presi con sé i dodici, disse loro: "Ecco, noi saliamo a Gerusalemme e saranno adempiute rispetto al Figlio dell’uomo tutte le cose scritte dai profeti, 32 poiché egli sarà dato in mano ai Gentili, sarà schernito e oltraggiato e gli sputeranno addosso 33 e, dopo averlo flagellato, lo uccideranno, ma il terzo giorno risusciterà". 34 Ed essi non capirono nulla di queste cose; quel parlare era per loro oscuro e non capivano cosa Gesù volesse dire.

35 Come egli si avvicinava a Gerico, un cieco sedeva presso la strada, mendicando; 36 udendo la folla che passava, domandò che cosa fosse. 37 Gli fecero sapere che passava Gesù il Nazareno. 38 Allora egli gridò: "Gesù, Figlio di Davide, abbi pietà di me!". 39 E quelli che precedevano lo sgridavano perché tacesse, ma lui gridava più forte: "Figlio di Davide, abbi pietà di me!". 40 Gesù, fermatosi, comandò che gli fosse condotto e, quando gli fu vicino, gli domandò: 41 "Cosa vuoi che io ti faccia?". Egli disse: "Signore, che io recuperi la vista". 42 E Gesù gli disse: "Recupera la vista; la tua fede ti ha salvato". 43 E in quell’istante recuperò la vista e lo seguiva glorificando Dio; e tutto il popolo, visto ciò, diede lode a Dio.

1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage*Cap. 11:5;21:36.Rom. 12:12.Efes. 6:18.Col. 4:2.1 Tes. 5:17. necurmat și să nu se lase. 2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.3 În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el și-i zicea: ‘Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.’4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: ‘Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,5 totuși, pentru că*Cap. 11:8.văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.’"6 Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept?7 Și Dumnezeu*Apoc. 6:10.nu va face dreptate aleșilor Lui, care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei?8 Vă spun că*Evr. 10:37.2 Pet. 3:8,9.le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?"

9 A mai spus și pilda aceasta pentru unii care*Cap. 10:29;16:15. se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți. 10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu și altul, vameș.11 Fariseul stătea*Ps. 135:2.în picioare și a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule*Is. 1:15;58:2.Apoc. 3:17., Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari, sau chiar ca vameșul acesta.12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’13 Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer, ci se bătea în piept și zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci*Iov 22:29.Mat. 23:12. Cap. 14:11.Iac. 4:6.1 Pet. 5:5,6.oricine se înalță va fi smerit și oricine se smerește va fi înălțat."

15 I-au*Mat. 19:13.Marcu 10:13. adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. 16 Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a*1 Cor. 14:20.1 Pet. 2:2.unora ca ei.17 Adevărat*Marcu 10:15.vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș cu niciun chip nu va intra în ea."

18 Un*Mat. 19:16.Marcu 10:17. fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?" 19 „Pentru ce Mă numești bun?", i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.20 Știi poruncile: ‘Să*Exod 20:12,16.Deut. 5:16,20.Rom. 13:9.nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești*Efes. 6:2.Col. 3:20.pe tatăl tău și pe mama ta.’"21 „Toate aceste lucruri", I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea." 22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde*Mat. 6:19,20;19:21.1 Tim. 6:19.tot ce ai, împarte la săraci și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă."23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot, căci era foarte bogat. 24 Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât*Prov. 11:28.Mat. 19:23.Marcu 10:23.de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții!25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu."26 Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?" 27 Isus a răspuns: „Ce*Ier. 32:17.este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu."28 Atunci*Mat. 19:27.Zah. 8:6.Mat. 19:26. Cap. 1:37., Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat." 29 Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni*Deut. 33:9.care să-și fi lăsat casa sau nevasta sau frații sau părinții sau copiii pentru Împărăția lui Dumnezeu30 și să*Iov 42:10.nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică."

31 Isus*Mat. 16:21;17:22;20:17.Marcu 10:32. a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim și tot*Ps. 22.Is. 53.ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini.32 Căci va*Mat. 27:2. Cap. 23:1.Ioan 18:28.Fapte 3:13.fi dat în mâna neamurilor: Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa33 și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia."34 Ei*Marcu 9:32. Cap. 2:50;9:45.Ioan 10:6;12:16. n-au înțeles nimic din aceste lucruri, căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus.

35 Pe*Mat. 20:29.Marcu 10:46. când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. 36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. 37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret." 38 Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!" 39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă, dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!" 40 Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ți fac?" „Doamne", a răspuns el, „să-mi capăt vederea." 42 Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința*Cap. 17:19.ta te-a mântuit."43 Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers*Cap. 5:26.Fapte 4:21;11:18. după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.