1 C’era nel paese di Uz un uomo che si chiamava Giobbe. Quest’uomo era integro e retto; temeva Iddio e fuggiva il male. 2 Gli erano nati sette figli e tre figlie; 3 possedeva settemila pecore, tremila cammelli, cinquecento paia di buoi, cinquecento asine e una servitù molto numerosa. Quest’uomo era il più grande di tutti gli Orientali. 4 I suoi figli erano soliti andare gli uni dagli altri e fare un banchetto, ciascuno nel suo giorno: e mandavano a chiamare le loro tre sorelle perché venissero a mangiare e a bere con loro. 5 Quando la serie dei giorni di banchetto era finita, Giobbe li faceva venire per purificarli; si alzava di buon mattino e offriva un olocausto per ciascuno di loro, perché diceva: "Può darsi che i miei figli abbiano peccato e abbiano rinnegato Iddio nel loro cuore". Giobbe faceva sempre così. 6 Un giorno accadde che i figli di Dio vennero a presentarsi davanti all’Eterno, e anche Satana venne in mezzo a loro. 7 L’Eterno disse a Satana: "Da dove vieni?". Satana rispose all’Eterno: "Dal percorrere la terra e dal passeggiare per essa". 8 L’Eterno disse a Satana: "Hai notato il mio servo Giobbe? Non ce n’è un altro sulla terra che come lui sia integro, retto, tema Iddio e fugga il male". 9 Satana rispose all’Eterno: "È forse per nulla che Giobbe teme Iddio? 10 Non lo hai circondato di un riparo, lui, la sua casa, e tutto quello che possiede? Tu hai benedetto l’opera delle sue mani e il suo bestiame ricopre tutto il paese. 11 Ma stendi un po’ la tua mano, tocca quanto egli possiede, e vedrai se non ti rinnega in faccia". 12 L’Eterno disse a Satana: "Ecco, tutto quello che possiede è in tuo potere; soltanto, non stendere la mano sulla sua persona". E Satana si ritirò dalla presenza dell’Eterno. 13 Un giorno, mentre i suoi figli e le sue figlie mangiavano e bevevano del vino in casa del loro fratello maggiore, giunse a Giobbe un messaggero a dirgli: 14 "I buoi stavano arando e le asine pascolavano lì vicino, 15 quando ecco i Sabei sono piombati loro addosso e li hanno portati via; hanno passato a fil di spada i servi, e solo io sono potuto scampare per venire a dirtelo". 16 Quello parlava ancora, quando ne giunse un altro a dire: "Il fuoco di Dio è caduto dal cielo, ha colpito le pecore e i servitori, e li ha divorati; e io solo sono potuto scampare per venire a dirtelo". 17 Quello parlava ancora, quando ne giunse un altro a dire: "I Caldei hanno formato tre bande, si sono gettati sui cammelli e li hanno portati via; hanno passato a fil di spada i servitori, e solo io sono potuto scampare per venire a dirtelo". 18 Quello parlava ancora, quando ne giunse un altro a dire: "I tuoi figli e le tue figlie mangiavano e bevevano del vino in casa del loro fratello maggiore; 19 ed ecco che un grande vento, venuto dall’altra parte del deserto, ha investito i quattro canti della casa, che è caduta sui giovani, ed essi sono morti; solo io sono potuto scampare per venire a dirtelo". 20 Allora Giobbe si alzò, si stracciò il mantello, si rase il capo, si prostrò a terra, adorò e disse: 21 "Nudo sono uscito dal grembo di mia madre, e nudo tornerò in grembo alla terra; l’Eterno ha dato, l’Eterno ha tolto; sia benedetto il nome dell’Eterno". 22 In tutto questo Giobbe non peccò e non attribuì a Dio nulla di ingiusto.
1 Era în țaraGen. 22:20,21. Uț un om care se numea IovEzec. 14:14.Iac. 5:11.. Și omul acesta era fără prihanăGen. 6:9;17:1. Cap. 2:3. și curat la suflet. El se temeaProv. 8:13;16:6. de Dumnezeu și se abătea de la rău. 2 I s-au născut șapte fii și trei fete. 3 Avea șapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgărițe și un foarte mare număr de slujitori. Și omul acesta era cel mai cu vază dintre toți locuitorii Răsăritului. 4 Fiii săi se duceau unii la alții și dădeau, rând pe rând, câte un ospăț. Și pofteau și pe cele trei surori ale lor să mănânce și să bea împreună cu ei. 5 Și, după ce treceau zilele de ospăț, Iov chema și sfințea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineață și aducea pentru fiecare din ei câte o ardere-de-totGen. 8:20. Cap. 42:8.. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit și au supărat1 Împ. 21:10,13. pe Dumnezeu în inima lor." Așa avea Iov obicei să facă.
6 Fiii lui Dumnezeu au venit1 Împ. 22:19. Cap. 38:7. într-o ziCap. 2:1. de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor. 7 Domnul a zis Satanei: „De unde vii?" Și Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierareaCap. 2:2.Mat. 12:43.1 Pet. 5:8. pământului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el." 8 Domnul a zis Satanei: „Ai văzutCap. 2:3. pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihanăVers. 1. și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău." 9 Și Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-aiPs. 34:7.Is. 5:2. ocrotit Tu pe el, casa lui și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrulPs. 128:1,2.Prov. 10:22. mâinilor lui și turmele lui acoperă țara. 11 Dar ia întinde-ȚiCap. 2:5;19:21. mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestemaIs. 8:21.Mal. 3:13,14. în față." 12 Domnul a zis Satanei: „Iată, îți dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna."
Și Satana a plecat dinaintea Domnului.
13 Într-o zi, pe când fiii și fiiceleEcl. 9:12. lui Iov mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut, 14 a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau și măgărițele pășteau lângă ei. 15 Și s-au aruncat niște sabeeni asupra lor, i-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 16 Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a aprins oile și pe slujitorii tăi și i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 17 Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „Niște haldeeni, înșirați în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat și au trecut pe slujitori prin ascuțișul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ți dau de știre." 18 Pe când vorbea el încă, a venit un altul și a zis: „FiiiVers. 4,13. tăi și fiicele tale mâncau și beau vin în casa fratelui lor întâi născut. 19 Și deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustie și a izbit în cele patru colțuri ale casei; casa s-a prăbușit peste tineri și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre." 20 Atunci, Iov s-a sculat, și-a sfâșiatGen. 37:29.Ezra 9:3. mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se1 Pet. 5:6. la pământ, s-a închinat 21 și a zis: „GolPs. 49:17.Ecl. 5:15.1 Tim. 6:7. am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a datEcl. 5:19.Iac. 1:17. și Domnul a luatMat. 20:15.. BinecuvântatEfes. 5:20.1 Tes. 5:18. fie Numele Domnului!" 22 În toateCap. 2:10. acestea, Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.