1 Allora Giobbe rispose e disse:
2 "Di cose come queste ne ho udite tante! Siete tutti dei consolatori molesti! 3 Non ci sarà una fine alle parole vane? Che cosa ti provoca a rispondere? 4 Anch’io potrei parlare come voi, se voi foste al posto mio; potrei mettere assieme delle parole contro di voi e scrollare su di voi il capo; 5 potrei farvi coraggio con la bocca; e il conforto delle mie labbra vi calmerebbe. 6 Se parlo, il mio dolore non ne sarà lenito; e se cesso di parlare, che sollievo ne avrò? 7 Ora, purtroppo, Dio mi ha ridotto senza forze, ha desolato tutta la mia casa; 8 mi ha coperto di rughe e questo testimonia contro di me, la mia magrezza mi accusa apertamente. 9 La sua ira mi lacera, mi perseguita, digrigna i denti contro di me. Il mio nemico aguzza gli occhi su di me. 10 Spalancano contro di me la bocca, mi percuotono per disonore le guance, si mettono tutti insieme a darmi addosso. 11 Iddio mi dà in balìa degli empi, mi getta in mano ai malvagi. 12 Vivevo in pace ed egli mi ha scosso con violenza, mi ha preso per la nuca, mi ha frantumato, mi ha posto come suo bersaglio. 13 I suoi arcieri mi circondano, egli mi trafigge le reni senza pietà, sparge a terra il mio fiele. 14 Apre sopra di me breccia su breccia, mi corre addosso come un guerriero. 15 Mi sono cucito un cilicio sulla pelle, ho prostrato la mia fronte nella polvere. 16 Il mio viso è rosso di pianto e sulle mie palpebre si stende l’ombra di morte. 17 Eppure, le mie mani non commisero mai violenza, e la mia preghiera fu sempre pura. 18 O terra, non coprire il mio sangue, e non vi sia luogo dove si fermi il mio grido! 19 Già fin da ora, ecco, il mio Testimone è in cielo, il mio Garante è nei luoghi altissimi. 20 Gli amici mi deridono, ma a Dio si volgono piangenti i miei occhi. 21 Sostenga egli le ragioni dell’uomo presso Dio, le ragioni del figlio d’uomo contro i suoi compagni! 22 Poiché, pochi anni ancora, e me ne andrò per una via senza ritorno.
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toți sunteți nișteCap. 13:4. mângâietori supărăcioși.
3 Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?
Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4 Ca voi aș vorbi eu
de ați fi în locul meu?
V-aș copleși cu vorbe,
aș daPs. 22:7;109:25.Plâng. 2:12. din cap la voi?
5 V-aș mângâia cu gura
și aș mișca din buze
ca să vă ușurez durerea.
6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,
iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8 M-ai apucat ca pe un vinovat –
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică și mă învinuiește în față.
9 Mă sfâșie și mă urmărește în mâniaCap. 10:16,17. Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea,
mă loveșteCap. 13:24. și mă străpunge cu privirea Lui.
10 Ei deschidPs. 22:13. gura să mă mănânce,
mă ocărăsc și mă batPlâng. 3:30.Mica 5:1. peste obraji,
se înverșuneazăPs. 35:15. cu toții după mine.
11 Dumnezeu mă lasăCap. 1:15,17. la bunul plac al celor nelegiuiți
și mă aruncă în mâinile celor răi.
12 Eram liniștit și m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,
a tras asupra mea caCap. 7:20. într-o țintă.
13 Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile.
El Îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14 mă frânge bucăți, bucăți,
Se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am prăvălit capulCap. 30:19.Ps. 7:5. în țărână.
16 Plânsul mi-a înroșit fața
și umbra morții este pe pleoapele mele.
17 Totuși n-am făcut nicio nelegiuire
și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele,
și vaieteleCap. 27:9.Ps. 66:18,19. mele să n-aibă margini!
19 Chiar acum martorulRom. 1:9. meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
20 Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
21 să facă dreptateCap. 31:35.Ecl. 6:10.Is. 45:9.Rom. 9:20. omului înaintea lui Dumnezeu
și fiului omului împotriva prietenilor lui.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit
și mă voi duce pe o cărareEcl. 12:5. de unde nu mă voi mai întoarce.