1 Sai tu quando figliano le capre selvatiche? Hai tu osservato quando le cerve partoriscono? 2 Conti tu i mesi della loro gravidanza e conosci il momento in cui devono partorire? 3 Si curvano, fanno i loro piccoli, e sono subito liberate delle loro doglie; 4 i loro piccoli si fanno forti, crescono all’aperto, se ne vanno e non tornano più alle madri. 5 Chi manda libero l’onagro, e chi scioglie i legami all’asino selvatico, 6 al quale ho dato per dimora il deserto e la terra salata per abitazione? 7 Egli si beffa del frastuono della città e non ode grida di padrone. 8 Percorre le montagne della sua pastura e va in cerca di ogni filo di verde. 9 Il bufalo vorrà forse servirti o passare la notte presso la tua mangiatoia? 10 Legherai tu il bufalo con una corda perché faccia il solco? erpicherà le valli dietro a te? 11 Ti fiderai di lui perché la sua forza è grande? Lascerai a lui il tuo lavoro? 12 Conterai su di lui perché ti porti a casa la raccolta e ti ammassi il grano sull’aia? 13 Lo struzzo batte allegramente le ali; ma le sue penne e le sue piume sono forse come quelle della cicogna? 14 No, poiché esso abbandona sulla terra le proprie uova e le lascia scaldare sopra la sabbia. 15 Egli dimentica che un piede le potrà schiacciare, che le bestie dei campi le potranno calpestare. 16 Tratta duramente i suoi piccini, quasi non fossero suoi; la sua fatica sarà vana, ma ciò non lo turba, 17 perché Iddio lo ha privato di saggezza, e non gli ha impartito intelligenza. 18 Ma quando si alza e prende lo slancio, si beffa del cavallo e di chi lo cavalca. 19 Sei tu che dai al cavallo il coraggio? che gli vesti il collo di una fremente criniera? 20 Sei tu che lo fai saltare come la locusta? Il suo fiero nitrito incute spavento. 21 Scava la terra nella valle ed esulta della sua forza; si lancia incontro alle armi. 22 Disprezza la paura, non trema, non indietreggia davanti alla spada. 23 Gli risuona addosso la faretra, la lancia folgorante e la freccia. 24 Con furia fremente divora la terra. Non sta più fermo quando suona la tromba. 25 Appena ode lo squillo, dice: ‘Aha!’, fiuta da lontano la battaglia, la voce tonante dei capi e il grido di guerra. 26 È la tua intelligenza che fa spiccare il volo allo sparviero e spiegare le ali verso il sud? 27 È forse al tuo comando che l’aquila si eleva in alto e fa il suo nido nei luoghi elevati? 28 Abita nelle rocce e vi pernotta; sta sulla punta delle rupi, sulle vette scoscese; 29 di là spia la preda e i suoi occhi scrutano lontano. 30 I suoi piccoli si abbeverano di sangue, e dove sono dei corpi morti, là essa si trova".

1 Știi tu când își fac caprele sălbatice puii?

Vezi tu pe cerboaice*Ps. 29:9. când fată?

2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate

și cunoști tu vremea când nasc?

3 Ele se pleacă, fată puii

și scapă iute de durerile lor.

4 Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod;

pleacă și nu se mai întorc la ele.

5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,

izbăvindu-l de orice legătură?

6 I-am dat*Cap. 24:5.Ier. 2:14.Osea 8:9. ca locuință pustiul

și pământul sărac ca locaș.

7 El râde de zarva cetăților

și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.

8 Străbate munții ca să-și găsească hrana

și umblă după tot ce este verde.

9 Vrea bivolul sălbatic*Num. 23:22.Deut. 33:11. să fie în slujba ta?

Și stă el noaptea la ieslea ta?

10 Îl poți lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?

Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?

11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?

Și-i lași tu grija lucrărilor tale?

12 Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale,

ca să le strângă în aria ta?

13 Aripa struțului bate cu veselie,

de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

14 Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle

și le lasă să se încălzească în nisip.

15 Ea uită că piciorul le poate strivi,

că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

16 Este aspră*Plâng. 4:3. cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.

Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune*Cap. 35:11.

și nu i-a făcut parte de pricepere.

18 Când se scoală și pornește,

râde de cal și de călărețul lui.

19 Tu dai putere calului

și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?

20 Tu-l faci să sară ca lăcusta?

Nechezatul lui puternic răspândește groaza.

21 Scurmă pământul și, mândru de puterea lui,

se aruncă*Ier. 8:6. asupra celor înarmați;

22 își bate joc de frică, nu se teme

și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23 Zăngănește tolba cu săgeți pe el,

sulița și lancea strălucesc,

24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul,

n-are astâmpăr când răsună trâmbița.

25 La sunetul trâmbiței parcă zice: ‘Înainte!’

De departe miroase bătălia,

glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.

26 Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul

și își întinde aripile spre miazăzi?

27 Oare din porunca ta se înalță vulturul

și își așază cuibul*Ier. 49:16.Obad. 4. pe înălțimi?

28 El locuiește în stânci,

acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.

29 De acolo descoperă el prada

și își cufundă privirile în depărtare după ea.

30 Puii lui îi beau sângele;

și acolo unde sunt hoituri*Mat. 24:38.Luca 17:37., acolo-i și vulturul."