1 Allora Giobbe aprì la bocca e maledisse il giorno della sua nascita. 2 E prese a dire così:

3 "Scompaia il giorno che io nacqui e la notte in cui si disse: ‘È stato concepito un maschio!’. 4 Quel giorno si converta in tenebre, non se ne curi Iddio dall’alto, né splenda su di esso un raggio di luce! 5 Se lo riprendano le tenebre e l’ombra di morte, resti su di esso una fitta nuvola, le eclissi lo riempiano di paura! 6 Quella notte diventi preda di un buio cupo, non abbia la gioia di essere contata tra i giorni dell’anno, non entri nel novero dei mesi! 7 Quella notte sia notte sterile e non vi si oda grido di gioia. 8 La maledicano quelli che maledicono i giorni e sono esperti nell’evocare il drago. 9 Si oscurino le stelle del suo crepuscolo, aspetti la luce e la luce non venga, e non contempli le palpebre dell’alba, 10 poiché non chiuse la porta del grembo che mi portava e non nascose l’affanno ai miei occhi. 11 Perché non morii nel seno di mia madre? Perché non spirai appena uscito dal suo grembo? 12 Perché trovai delle ginocchia per ricevermi e delle mammelle da allattare? 13 Adesso giacerei tranquillo, dormirei, e avrei così riposo 14 con i re e con i consiglieri della terra che si costruirono mausolei, 15 con i prìncipi che possedevano dell’oro e che riempirono d’argento le loro case; 16 o, come l’aborto nascosto, non esisterei, sarei come i feti che non videro la luce. 17 Là gli empi cessano di tormentare gli altri, là riposano gli stanchi; 18 là i prigionieri hanno pace tutti insieme, senza udire voce di carceriere. 19 Piccoli e grandi sono là insieme, e lo schiavo è libero dal suo padrone. 20 Perché dare la luce all’infelice e la vita a chi ha l’amarezza nell’anima, 21 i quali aspettano la morte che non viene, e la ricercano più dei tesori nascosti, 22 e si rallegrerebbero fino a giubilarne, esulterebbero se trovassero una tomba? 23 Perché dare vita a un uomo la cui via è oscura, e che Dio ha stretto in un cerchio? 24 Io sospiro anche quando prendo il mio cibo, e i miei gemiti si spandono come acqua. 25 Non appena temo un male, esso mi colpisce; e quello che mi spaventa, mi piomba addosso. 26 Non trovo tranquillità, né riposo, né pace, il tormento è continuo!".

1 După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.

2 A luat cuvântul și a zis:

3 „Blestemate*Cap. 10:18,19.Ier. 15:10;20:14. să fie ziua în care m-am născut

și noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’

4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea,

să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer

și să nu mai strălucească lumina peste ea!

5 S-o cuprindă întunericul*Cap. 10:21,22;16:16;28:3.Ps. 23:4;44:19;107:10,14.Ier. 13:16.Amos 5:8. și umbra morții,

nori groși să vină peste ea

și neguri de peste zi s-o înspăimânte!

6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,

să piară din an,

să nu mai fie numărată între luni!

7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,

de cei ce*Ier. 9:17,18. știu să întărâte leviatanul*3:8 Sau: crocodil.;

9 să se întunece stelele din amurgul ei,

în zadar să aștepte lumina

și să nu mai vadă genele zorilor zilei!

10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,

nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.

11 De ce*Cap. 10:18. n-am murit în pântecele mamei mele?

De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?

12 De ce am găsit genunchi*Gen. 30:3.Is. 66:12. care să mă primească?

Și țâțe care să-mi dea lapte?

13 Acum aș fi culcat, aș fi liniștit,

aș dormi și m-aș odihni

14 cu împărații și cei mari de pe pământ,

care și-au zidit falnice*Cap. 15:28. morminte,

15 cu domnitorii care aveau aur

și și-au umplut casele cu argint.

16 Sau n-aș mai fi în viață,

aș fi ca o stârpitură*Ps. 58:8. îngropată,

ca niște copii care n-au văzut lumina!

17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,

acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.

18 Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace,

nu mai aud*Cap. 39:7. glasul asupritorului;

19 cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo,

și robul scapă de stăpânul său.

20 Pentru ce dă*Ier. 20:18. Dumnezeu lumină celui ce suferă

și viață celor amărâți*1 Sam. 1:10.2 Împ. 4:27.Prov. 31:6. la suflet,

21 care așteaptă*Apoc. 9:6. moartea, și nu vine,

măcar că o doresc mai mult decât o comoară*Prov. 2:4.,

22 care n-ar mai putea de bucurie

și de veselie dacă ar găsi mormântul?

23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,

pe care îl îngrădește*Cap. 19:8.Plâng. 3:7. Dumnezeu din toate părțile?

24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele

și jalea mi se varsă ca apa.

25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;

de ce mi-e frică, de aceea am parte!

26 N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,

și necazul dă peste mine."