1 Allora Giobbe rispose e disse:

2 "Fino a quando affliggerete la mia anima e mi tormenterete con i vostri discorsi? 3 Sono già dieci volte che m’insultate e non vi vergognate di maltrattarmi. 4 Ammesso pure che io abbia sbagliato, il mio errore riguarda solo me. 5 Ma se proprio vi volete insuperbire contro di me e rimproverarmi la vergogna in cui mi trovo, 6 allora sappiatelo: chi mi ha fatto torto e mi ha avvolto nelle sue reti è Dio. 7 Ecco, io grido: ‘Violenza!’ e nessuno risponde; imploro aiuto, ma non c’è giustizia! 8 Dio mi ha sbarrato la via e non posso passare, ha coperto di tenebre il mio cammino. 9 Mi ha spogliato della mia gloria, mi ha tolto dal capo la corona. 10 Mi ha demolito pezzo per pezzo, e io me ne vado! Ha sradicato come un albero la mia speranza. 11 Ha acceso la sua ira contro di me e mi ha considerato come suo nemico. 12 Le sue schiere sono venute tutte insieme, si sono spianate la via fino a me e si sono accampate intorno alla mia tenda. 13 Egli ha allontanato da me i miei fratelli, i miei conoscenti si sono del tutto estraniati da me. 14 Mi hanno abbandonato i miei parenti, i miei intimi mi hanno dimenticato. 15 I miei domestici e le mie serve mi trattano da straniero; ai loro occhi io sono un estraneo. 16 Chiamo il mio servo, e non risponde, devo supplicarlo con la mia bocca. 17 Il mio fiato è ripugnante per mia moglie, faccio pietà a chi nacque dal grembo di mia madre. 18 Perfino i bimbi mi disprezzano; se cerco di alzarmi, mi deridono. 19 Tutti gli amici più stretti mi hanno in orrore, e quelli che amavo mi si sono rivoltati contro. 20 Le mie ossa stanno attaccate alla mia pelle, alla mia carne non è rimasta che la pelle dei denti. 21 Pietà, pietà di me, voi, amici miei! perché la mano di Dio mi ha colpito. 22 Perché perseguitarmi come fa Dio? Perché non siete mai sazi della mia carne? 23 Oh, se le mie parole fossero scritte! se fossero impresse in un libro! 24 se con lo scalpello di ferro e con il piombo fossero incise nella roccia per sempre! 25 Ma io so che il mio Redentore vive e che alla fine si alzerà sulla polvere. 26 E quando, dopo la mia pelle, questo corpo sarà distrutto, senza la mia carne, vedrò Iddio. 27 Lo vedrò a me favorevole; lo contempleranno i miei occhi, non quelli di un altro; il cuore, dal desiderio, mi si scioglie! 28 Se voi dite: ‘Come lo perseguiteremo?’ - se la radice del mio male già si trova in me - 29 Temete per voi stessi la spada, perché i castighi della spada sono furiosi, affinché sappiate che c’è una giustizia".

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Până când îmi veți întrista sufletul

și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?

3 Iată că de zece ori m-ați batjocorit*Gen. 31:7.Lev. 26:26..

Nu vă este rușine să vă purtați așa?

4 Dacă am păcătuit cu adevărat,

numai eu sunt răspunzător de aceasta.

5 Credeți că mă puteți lua*Ps. 38:16. de sus?

Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat?

6 Atunci, să știți că Dumnezeu mă urmărește

și mă învelește cu lațul Lui.

7 Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde;

cer dreptate, și dreptate nu este!

8 Mi-a tăiat orice ieșire*Cap. 3:23.Ps. 88:8. și nu pot trece;

a răspândit întuneric pe cărările mele.

9 M-a despuiat de slava*Ps. 89:44. mea,

mi-a luat cununa de pe cap,

10 m-a zdrobit din toate părțile și pier,

mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

11 S-a aprins de mânie împotriva mea,

S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș*Cap. 13:24.Plâng. 2:5..

12 Oștile Lui au pornit deodată înainte,

și-au croit drum*Cap. 30:12. până la mine

și au tăbărât în jurul cortului meu.

13 A depărtat pe frații mei*Ps. 31:11;38:11;69:8;88:8,18. de la mine,

și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.

14 Rudele mele m-au părăsit,

și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

15 Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,

în ochii lor sunt un necunoscut.

16 Chem pe robul meu, și nu răspunde;

îl rog cu gura mea, și degeaba.

17 Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele

și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18 Până și copiii*2 Împ. 2:23. mă disprețuiesc:

dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19 Aceia*Ps. 41:9;55:13,14,20. în care mă încredeam mă urăsc,

aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

20 Oasele mi se țin de piele*Cap. 30:30.Ps. 102:5.Plâng. 4:8. și de carne;

nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.

21 Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!

Căci mâna*Cap. 1:11.Ps. 38:2. lui Dumnezeu m-a lovit.

22 De ce mă urmăriți*Ps. 69:26. ca Dumnezeu?

Și nu vă mai săturați de carnea mea?

23 O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,

să fie scrise într-o carte;

24 aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier

și cu plumb în stâncă pe vecie…

25 Dar știu că Răscumpărătorul*19:25 Evreiește: Goel. meu este viu

și că Se va ridica la urmă pe pământ.

26 Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne*Ps. 17:15.1 Cor. 13:12.1 Ioan 3:2.,

voi vedea totuși pe Dumnezeu.

27 Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;

ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.

Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.

28 Atunci veți zice: ‘Pentru ce-l*Vers. 22. urmăream noi?’

Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29 Temeți-vă de sabie,

căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!

Și să*Ps. 58:10,11. știți că este o judecată."