1 Allora Giobbe rispose e disse:

2 "Ah, se il mio dolore si pesasse, se le mie sciagure si mettessero tutte insieme sulla bilancia! 3 Sarebbero trovate più pesanti della sabbia del mare. Ecco perché le mie parole sono audaci. 4 Perché le saette dell’Onnipotente mi trafiggono, lo spirito mio ne succhia il veleno; i terrori di Dio si schierano in battaglia contro di me. 5 L’asino selvatico raglia forse quando ha l’erba davanti? muggisce forse il bue davanti alla pastura? 6 Si può forse mangiare ciò che è insipido e senza sale? c’è qualche gusto in un chiaro d’uovo? 7 L’anima mia rifiuta di toccare una cosa simile, essa è per me come un cibo ripugnante. 8 Oh, mi avvenisse pure quello che chiedo, e mi desse Iddio quello che spero! 9 Volesse pure Iddio schiacciarmi, stendere la mano e tagliare il filo dei miei giorni! 10 Questo sarebbe un conforto per me, esulterei nei dolori che egli non mi risparmia; poiché non ho rinnegato le parole del Santo. 11 Che è mai la mia forza perché io speri ancora? Che fine mi aspetta perché io sia paziente? 12 La mia forza è come la forza delle pietre? e la mia carne come carne di bronzo? 13 Non sono io ridotto senza energia, e non mi è forse tolta ogni speranza di guarire? 14 Pietà deve l’amico a colui che soccombe, anche se abbandonasse il timore dell’Onnipotente. 15 Ma i miei fratelli si sono mostrati infidi come un torrente, come l’acqua di torrenti che passa. 16 Il ghiaccio li rende torbidi, e la neve vi si scioglie; 17 ma passato il tempo delle piene, svaniscono; quando sentono il caldo, spariscono dal loro luogo. 18 Le carovane che si dirigono là cambiano strada, si inoltrano nel deserto, e vi muoiono. 19 Le carovane di Tema li cercavano con lo sguardo, i viandanti di Seba vi contavano su, 20 ma furono delusi nella loro fiducia; giunti sul luogo, rimasero confusi. 21 Così siete diventati voi per me: vedete uno che fa orrore, e vi prende la paura. 22 Vi ho forse detto: ‘Datemi qualcosa’, oppure: ‘Con i vostri beni fate un dono in mio favore’, 23 oppure: ‘Liberatemi dalla stretta del nemico’, oppure: ‘Salvatemi dalla mano dei prepotenti’? 24 Ammaestratemi, e starò in silenzio; fatemi capire in che cosa ho sbagliato. 25 Quanto sono efficaci le parole rette! Ma la vostra riprensione che vale? 26 Volete dunque biasimare delle parole? Ma le parole di un disperato se le porta il vento! 27 Voi sareste capaci di tirare a sorte l’orfano, e di vendere il vostro amico! 28 Ma ora degnatevi di guardarmi, e vedete se io vi mento in faccia. 29 Ricredetevi! Non vi sia in voi iniquità! Ricredetevi, la mia giustizia sussiste. 30 C’è qualche iniquità sulla mia lingua? Il mio palato non distingue più ciò che è male?

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea

și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3 ar fi mai grele decât nisipul*Prov. 27:3. mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!

4 Căci*Ps. 38:2. săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,

sufletul meu le suge otrava

și groaza*Ps. 88:15,16. Domnului bagă fiori în mine!

5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?

Mugește boul când are de mâncare?

6 Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?

Are vreun gust albușul unui ou?

7 Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,

acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!

8 O, de mi s-ar asculta dorința

și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9 De*1 Împ. 19:4. ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

întindă-Și mâna și să mă prăpădească!

10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,

această bucurie în durerile cu care mă copleșește:

că*Fapte 20:20. niciodată n-am călcat poruncile*Lev. 19:2.Is. 57:15.Osea 11:9. Celui Sfânt.

11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?

La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?

12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?

Trupul meu e de aramă?

13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,

și n-a fugit mântuirea de mine?

14 Cel ce suferă*Prov. 17:17. are drept la mila prietenului,

chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.

15 Frații*Ps. 38:11;41:9. mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,

ca albia pâraielor*Ier. 15:18. care trec.

16 Un sloi le tulbură cursul,

zăpada se îngrămădește pe ele;

17 vine arșița vremii și seacă,

vine căldura soarelui și li se usucă albia.

18 Cete de călători se abat din drumul lor,

se cufundă în pustie și pier.

19 Cetele celor din Tema*Gen. 25:15. se uită țintă la ele,

călătorii din Seba*1 Împ. 10:1.Ps. 72:10.Ezec. 27:22,23. sunt plini de nădejde când le văd.

20 Dar rămân înșelați*Ier. 14:3. în nădejdea lor,

rămân uimiți când ajung la ele.

21 Așa sunteți*Cap. 13:4. și voi acum pentru mine.

Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți*Ps. 38:11.!

22 V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva,

cheltuiți din averile voastre pentru mine,

23 scăpați-mă din mâna vrăjmașului,

răscumpărați-mă din mâna celor răi’?

24 Învățați-mă, și voi tăcea;

faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.

25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!

Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26 Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis

și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?

27 Voi năpăstuiți pe orfan,

prigoniți*Ps. 57:6. pe prietenul vostru.

28 Uitați-vă la mine, vă rog!

Doar nu voi minți în față!

29 Întoarceți-vă*Cap. 17:10., nu fiți nedrepți;

întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!

30 Este vreo nelegiuire pe limba mea

și nu deosebește gura mea ce este rău?