1 L’argento ha una miniera, e l’oro un luogo dove lo si affina. 2 Il ferro si cava dal suolo, e la pietra fusa dà il rame. 3 L’uomo ha posto fine alle tenebre, egli esplora i più profondi recessi, per trovare le pietre che sono nel buio, nell’ombra di morte. 4 Scava un pozzo lontano dall’abitato; il piede non serve più a quelli che vi lavorano; sono sospesi, oscillano lontano dai mortali. 5 Dalla terra esce il pane, ma, nelle sue viscere, è sconvolta come dal fuoco. 6 Le sue rocce sono la dimora dello zaffiro, e vi si trova della polvere d’oro. 7 L’uccello rapace non conosce il sentiero che vi conduce, né lo ha mai scorto l’occhio del falco. 8 Le bestie feroci non vi hanno messo piede, e il leone non vi è mai passato. 9 L’uomo stende la mano sul granito, rovescia dalle radici le montagne. 10 Pratica trafori dentro le rocce, e il suo occhio scorge quanto vi è di prezioso. 11 Frena le acque perché non fuoriescano e trae fuori alla luce le cose nascoste. 12 Ma la sapienza, dove trovarla? Dov’è il luogo dell’intelligenza? 13 L’uomo non ne conosce la via, non la si trova sulla terra dei viventi. 14 L’abisso dice: ‘Non è in me’; il mare dice: ‘Non sta da me’. 15 Non la si ottiene in cambio d’oro, né la si compra a peso d’argento. 16 Non la si acquista con l’oro di Ofir, con l’onice prezioso o con lo zaffiro. 17 L’oro e il vetro non reggono al suo confronto, non la si dà in cambio di vasi d’oro fino. 18 Non si parli di corallo, di cristallo; la sapienza vale più delle perle. 19 Il topazio d’Etiopia non può reggere il confronto, l’oro puro non ne bilancia il valore. 20 Da dove viene dunque la sapienza? Dov’è il luogo dell’intelligenza? 21 Essa è nascosta agli occhi di ogni vivente, è celata agli uccelli del cielo. 22 L’abisso e la morte dicono: ‘Ne abbiamo avuto qualche sentore’. 23 Dio solo conosce la via che vi conduce, egli solo sa il luogo dove abita, 24 perché il suo sguardo giunge sino alle estremità della terra, perché egli vede tutto quello che è sotto i cieli. 25 Quando regolò il peso del vento e fissò la misura delle acque, 26 quando diede una legge alla pioggia e tracciò la strada al lampo dei tuoni, 27 allora la vide e la rivelò, la stabilì e anche la investigò. 28 E disse all’uomo: ‘Ecco: temere il Signore: questa è la sapienza, e fuggire il male è l’intelligenza’".

1 Argintul are o mină de unde se scoate

și aurul are un loc de unde este scos ca să fie curățit.

2 Fierul se scoate din pământ

și piatra se topește ca să dea arama.

3 Omul pune capăt întunericului*28:3 Cu ajutorul felinarului de care se slujesc minerii.,

cercetează, până în ținuturile cele mai adânci,

pietrele ascunse în negura și în umbra morții.

4 Sapă o fântână departe de locurile locuite;

picioarele nu-i mai sunt de ajutor,

stă atârnat și se clatină, departe de locuințele omenești*28:4 Zugrăvirea lucrătorilor atârnați de funii..

5 Pământul, de unde iese pâinea,

este răscolit înăuntrul lui ca de foc;

6 pietrele lui cuprind safir

și în el se găsește pulbere de aur.

7 Pasărea de pradă nu-i cunoaște cărarea.

Ochiul vulturului n-a zărit-o,

8 cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea

și leul n-a trecut niciodată pe ea.

9 Omul își pune mâna pe stânca de cremene

și răstoarnă munții din rădăcină.

10 Sapă șanțuri în stânci

și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele.

11 Oprește curgerea apelor

și scoate la lumină ce este ascuns.

12 Dar*Vers. 20.Ecl. 7:24. înțelepciunea unde se găsește?

Unde este locuința priceperii?

13 Omul nu-i cunoaște prețul*Prov. 3:15.,

ea nu se găsește în pământul celor vii.

14 Adâncul*Vers. 22.Rom. 11:33,34. zice: ‘Nu este în mine’,

și marea zice: ‘Nu este la mine.’

15 Ea*Prov. 3:13-15;8:10,11,19;16:16. nu se dă în schimbul aurului curat,

nu se cumpără cântărindu-se cu argint;

16 nu se cântărește pe aurul din Ofir,

nici pe onixul cel scump, nici pe safir.

17 Nu se poate asemăna cu aurul, nici cu diamantul,

nu se poate schimba cu un vas de aur ales.

18 Mărgeanul și cristalul nu sunt nimic pe lângă ea:

înțelepciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele.

19 Topazul din Etiopia nu este ca ea

și aurul curat nu se cumpănește cu ea.

20 De unde*Vers. 12. vine atunci înțelepciunea?

Unde este locuința priceperii?

21 Este ascunsă de ochii tuturor celor vii,

este ascunsă de păsările cerului.

22 Adâncul*Vers. 14. și moartea zic:

‘Noi am auzit vorbindu-se de ea.’

23 Dumnezeu îi știe drumul,

El îi cunoaște locuința.

24 Căci El vede până la marginile pământului,

zărește*Prov. 15:3. totul sub ceruri.

25 Când a rânduit*Ps. 135:7. greutatea vântului

și când a hotărât măsura apelor,

26 când a dat legi*Cap. 38:25. ploii

și când a însemnat drumul fulgerului și tunetului,

27 atunci a văzut înțelepciunea și a arătat-o,

i-a pus temeliile și a pus-o la încercare.

28 Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de*Deut. 4:6.Ps. 111:10.Prov. 1:7;9:10.Ecl. 12:13. Domnul, aceasta este înțelepciunea;

depărtarea de rău este pricepere.’"