1 Allora Giobbe rispose e disse: 2 "Sì, certo, io so che è così; e come potrebbe il mortale essere giusto davanti a Dio? 3 Se all’uomo piacesse disputare con Dio, non potrebbe rispondergli su un punto fra mille. 4 Dio è saggio di cuore, è grande in potenza; chi gli ha tenuto fronte e se n’è trovato bene? 5 Egli trasporta le montagne senza che se ne accorgano, nel suo furore le sconvolge. 6 Egli scuote la terra dalle sue fondamenta, e le sue colonne tremano. 7 Comanda al sole, ed esso non sorge; mette un sigillo sulle stelle. 8 Da solo spiega i cieli, e cammina sulle più alte onde del mare. 9 È il creatore dell’Orsa, di Orione, delle Pleiadi, e delle misteriose regioni del cielo australe. 10 Egli fa cose grandi e imperscrutabili, meraviglie innumerevoli. 11 Ecco, egli mi passa vicino, e io non lo vedo; mi scivola accanto e non me ne accorgo. 12 Ecco afferra la preda, e chi si opporrà? Chi oserà dirgli: ‘Che fai?’. 13 Iddio non ritira la sua collera; sotto di lui si curvano i campioni della superbia. 14 E io, come farei a rispondergli, a scegliere le mie parole per discutere con lui? 15 Avessi anche ragione, non gli replicherei, ma chiederei misericordia al mio giudice. 16 Se io lo invocassi ed egli mi rispondesse, non per questo crederei che avesse dato ascolto alla mia voce; 17 egli mi piomba addosso dal seno della tempesta, moltiplica senza motivo le mie piaghe, 18 non mi lascia riprendere fiato, e mi sazia di amarezza. 19 Se si tratta di forza, ecco, egli è potente; se di diritto, egli dice: ‘Chi mi fisserà un giorno per comparire?’. 20 Anche se fossi giusto, la mia stessa bocca mi condannerebbe; anche se fossi innocente, mi dichiarerebbe colpevole. 21 Innocente! Sì, lo sono! di me non mi interessa, io disprezzo la mia vita! 22 Per me è la stessa cosa! perciò dico: ‘Egli distrugge ugualmente l’innocente e il colpevole’. 23 Se un flagello, a un tratto, semina la morte, egli ride dello spavento degli innocenti. 24 La terra è data in balìa dei malvagi; egli vela gli occhi ai giudici di essa; se non è lui, chi è dunque? 25 E i miei giorni se ne vanno più veloci di un corriere; fuggono via senza avere visto il bene; 26 passano rapidi come navi di giunchi, come l’aquila che piomba sulla preda. 27 Se dico: ‘Voglio dimenticare il mio lamento, abbandonare questa aria triste e rasserenarmi’, 28 ma sono spaventato per tutti i miei dolori, so che non mi considererai innocente. 29 Io sarò condannato; perché dunque affaticarmi invano? 30 Anche se mi lavassi con la neve e mi pulissi le mani con il sapone, 31 tu mi immergeresti nel fango di una fossa, le mie stesse vesti mi avrebbero in orrore. 32 Dio non è un uomo come me, perché io gli risponda e che possiamo comparire in giudizio assieme. 33 Non c’è fra noi un arbitro che posi la mano su tutti e due! 34 Iddio allontani da me la sua verga; smetta di spaventarmi con il suo terrore; 35 allora io parlerò senza temerlo, poiché sento di non essere quel colpevole che sembro.

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Știu bine că este așa.

Și cum ar putea omul să-și scoată*Ps. 143:2.Rom. 3:20. dreptate înaintea lui Dumnezeu?

3 Dacă ar voi să se certe cu El,

din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

4 Ale Lui*Cap. 36:5. sunt înțelepciunea și atotputernicia:

cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5 El mută deodată munții

și-i răstoarnă în mânia Sa.

6 Zguduie*Is. 2:19,21.Hag. 2:6,21.Evr. 12:26. pământul din temelia*Cap. 26:11. lui,

de i se clatină stâlpii.

7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;

și ține stelele sub pecetea Lui.

8 Numai El*Gen. 1:6.Ps. 104:2,3. întinde cerurile

și umblă pe înălțimile mării.

9 El a făcut*Gen. 1:16. Cap. 38:31.Amos 5:8. Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele

și stelele din ținuturile de miazăzi.

10 El face*Cap. 5:9.Ps. 71:15. lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

11 Iată*Cap. 23:8,9;35:14., El trece pe lângă mine, și nu-L văd,

Se duce, și nu-L zăresc.

12 Dacă*Is. 45:9.Ier. 18:6.Rom. 9:20. apucă El, cine-L va opri?

Cine-I va zice: ‘Ce faci?’

13 Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;

sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei*Cap. 26:12.Is. 30:7..

14 Și eu cum să-I răspund?

Ce cuvinte să aleg?

15 Chiar dacă aș*Cap. 10:15. avea dreptate, nu I-aș răspunde.

Nu pot decât să mă rog judecătorului.

16 Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,

tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –

17 El, care mă izbește ca într-o furtună,

care îmi înmulțește fără pricină*Cap. 2:3;34:6. rănile,

18 care nu mă lasă să răsuflu,

mă satură de amărăciune.

19 Să alerg la putere? El este atotputernic.

La dreptate? Cine mă va apăra?

20 Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi

și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

21 Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.

22 Ce-mi pasă la urma urmei?

Căci îndrăznesc s-o spun:

El nimicește pe cel nevinovat*Ecl. 9:2,3.Ezec. 21:3. ca și pe cel vinovat.

23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!

Dar El râde de încercările celui nevinovat.

24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;

El acoperă*2 Sam. 15:30;19:4.Ier. 14:4. ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?

25 Zilele*Cap. 7:6,7. mele aleargă mai iuți decât un alergător;

fug fără să fi văzut fericirea;

26 trec ca și corăbiile cele iuți,

ca vulturul*Hab. 1:8. care se repede asupra prăzii.

27 Dacă*Cap. 7:13. zic: ‘Vreau să-mi uit suferințele,

să-mi las întristarea și să fiu voios’,

28 sunt îngrozit*Ps. 119:120. de toate durerile mele.

Știu că nu mă vei scoate nevinovat*Exod 20:7..

29 Și dacă voi fi judecat vinovat,

pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

30 Chiar dacă*Ier. 2:22. m-aș spăla cu zăpadă,

chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,

31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,

de s-ar scârbi până și hainele de mine!

32 Căci El nu*Ecl. 6:10.Is. 45:9.Ier. 49:19.Rom. 9:20. este un om ca mine, ca să-I pot răspunde

și să mergem împreună la judecată.

33 Nici nu*Vers. 19.1 Sam. 2:25. este vreun mijlocitor între noi,

care să-și pună mâna peste noi amândoi.

34 Să-Și tragă*Cap. 13:20-22;33:7.Ps. 39:10. însă varga de deasupra mea

și să nu mă mai tulbure spaima Lui.

35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.

Altfel, nu sunt stăpân pe mine.