1 Allora Giobbe rispose e disse:

2 "Porgete bene ascolto alle mie parole, e sia questa la consolazione che mi date. 3 Sopportatemi, lasciate che io parli, e quando avrò parlato tu mi potrai deridere. 4 Mi lamento forse di un uomo? E come farei a non perdere la pazienza? 5 Guardatemi, stupite, e mettetevi la mano sulla bocca. 6 Quando ci penso, ne sono smarrito, e la mia carne è presa da un brivido. 7 Perché mai vivono gli empi? Perché arrivano alla vecchiaia e anche crescono di forze? 8 La loro discendenza prospera, sotto i loro sguardi intorno a essi, e i loro germogli fioriscono sotto i loro occhi. 9 La loro casa è in pace, al sicuro da spaventi, e la verga di Dio non li colpisce. 10 Il loro toro monta e non sbaglia, la loro vacca figlia senza abortire. 11 Mandano fuori come un gregge i loro piccini, e i loro figli saltano e ballano. 12 Cantano al suono del timpano e della cetra, e si rallegrano al suono della zampogna. 13 Passano felici i loro giorni, poi scendono in un attimo nel soggiorno dei morti. 14 Eppure, dicevano a Dio: ‘Ritirati da noi! Noi non ci curiamo di conoscere le tue vie! 15 Che cos’è l’Onnipotente perché lo serviamo? che guadagneremo a pregarlo?’. 16 Ecco, non hanno essi in mano la loro felicità? (lungi da me il consiglio degli empi!) 17 Quando mai si spegne la lampada degli empi, e piomba loro addosso la rovina, e Dio, nella sua ira, li retribuisce con castighi? 18 Quando mai sono come paglia al vento, come pula portata via dall’uragano? 19 ‘Iddio’, mi dite, ‘tiene in serbo il castigo per i figli dell’empio’. Ma punisca lui stesso! che lo senta lui, 20 che veda con i propri occhi la sua rovina, e beva egli stesso l’ira dell’Onnipotente! 21 E che importa all’empio della sua famiglia dopo di lui, quando il numero dei suoi mesi è ormai compiuto? 22 Si insegnerà forse a Dio la scienza? a lui che giudica quelli di lassù? 23 L’uno muore in mezzo al suo benessere, quando è pienamente tranquillo e felice, 24 ha i secchi pieni di latte, e fresco il midollo dell’ossa. 25 L’altro muore con l’amarezza nell’anima, senza avere mai gustato il bene. 26 Entrambi giacciono ugualmente nella polvere e i vermi li ricoprono. 27 Ah! li conosco i vostri pensieri, e i piani che formate per abbattermi! 28 Voi dite: ‘Dov’è la casa del prepotente? dov’è la tenda che ospitava gli empi?’. 29 Non avete dunque interrogato quelli che hanno viaggiato? Voi non vorrete negare quello che attestano; 30 che, cioè, il malvagio è risparmiato nel giorno della rovina, che nel giorno dell’ira egli sfugge. 31 Chi gli rimprovera in faccia il suo comportamento? Chi gli rende quello che ha fatto? 32 Egli è portato alla sepoltura con onore e veglia egli stesso sulla sua tomba. 33 Lievi gli sono le zolle della valle; dopo, tutta la gente segue le sue orme; e, anche prima, una folla immensa fu come lui. 34 Perché dunque mi offrite consolazioni vane? Delle vostre risposte altro non resta che falsità".

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Ascultați, ascultați cuvintele mele,

dați-mi măcar această mângâiere.

3 Lăsați-mă să vorbesc, vă rog,

și, după ce voi vorbi, veți putea să vă bateți*Cap. 16:10;17:2. joc.

4 Oare împotriva unui om se îndreaptă plângerea mea?

Și pentru ce n-aș fi nerăbdător?

5 Priviți-mă, mirați-vă

și puneți mâna*Jud. 18:19. Cap. 29:9; 40:4.Ps. 39:9. la gură!

6 Când mă gândesc, mă înspăimânt

și un tremur îmi apucă tot trupul:

7 Pentru ce trăiesc*Cap. 12:6.Ps. 17:10,14;73:3,12.Ier. 12:1.Hab. 1:16. cei răi?

Pentru ce îi vezi îmbătrânind și sporind în putere?

8 Sămânța lor se întărește cu ei și în fața lor,

odraslele lor propășesc sub ochii lor.

9 În casele lor domnește pacea, fără umbră de frică;

nuiaua*Ps. 73:5. lui Dumnezeu nu vine să-i lovească.

10 Taurii lor sunt plini de vlagă și prăsitori,

juncanele lor zămislesc și nu leapădă*Exod 23:26..

11 Își lasă copiii să se împrăștie ca niște oi,

și copiii se zbenguie în jurul lor.

12 Cântă cu sunet de tobă și de harpă,

se desfătează cu sunete de caval.

13 Își petrec zilele*Cap. 36:11. în fericire

și se coboară într-o clipă în Locuința morților.

14 Și totuși*Cap. 22:17. ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi.

Nu voim să cunoaștem căile Tale.

15 Ce*Exod 5:2. Cap. 34:9. este Cel Atotputernic, ca să-I slujim?

Ce vom*Cap. 35:3.Mal. 3:14. câștiga dacă-I vom înălța rugăciuni?’

16 Ce, nu sunt ei în stăpânirea fericirii?

– Departe de mine sfatul celor*Cap. 22:18.Ps. 1:1.Prov. 1:10. răi! –

17 Dar de multe ori se întâmplă să li se stingă*Cap. 18:6. candela,

să vină sărăcia peste ei,

să le dea și lor Dumnezeu partea lor de dureri în mânia Lui,

18 să fie ca paiul*Ps. 1:4;35:5.Is. 17:13;29:5.Osea 13:3. luat de vânt,

ca pleava luată de vârtej?

19 Veți zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu*Exod 20:5. pedeapsa.

Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să-l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

20 el ar trebui să-și vadă nimicirea,

el ar trebui să bea*Ps. 75:8.Is. 51:17.Ier. 25:15.Apoc. 14:10;19:15. mânia Celui Atotputernic.

21 Căci ce-i pasă lui ce va fi de casa lui după el,

când numărul lunilor i s-a împlinit?

22 Oare pe Dumnezeu Îl vom învăța*Is. 40:13;45:9.Rom. 11:34.1 Cor. 2:16. minte,

pe El, care cârmuiește duhurile cerești?

23 Unul moare în mijlocul propășirii, păcii și fericirii,

24 cu coapsele încărcate de grăsime

și măduva oaselor plină de suc.

25 Altul moare cu amărăciunea în suflet,

fără să se fi bucurat de vreo fericire,

26 și amândoi adorm*Cap. 20:11.Ecl. 9:2. în țărână,

amândoi sunt mâncați de viermi.

27 Știu eu bine care sunt gândurile voastre,

ce judecăți nedrepte rostiți asupra mea.

28 Voi ziceți: ‘Unde*Cap. 20:7. este casa apăsătorului?

Unde este cortul în care locuiau nelegiuiții?’

29 Dar, ce, n-ați întrebat pe călători

și nu știți ce istorisesc ei?

30 Cum, în ziua nenorocirii, cel rău*Prov. 16:4.2 Pet. 2:9. este cruțat

și, în ziua mâniei, el scapă.

31 Cine îl mustră în față pentru purtarea*Gal. 2:11. lui?

Cine îi răsplătește tot ce a făcut?

32 Este dus la groapă

și i se pune o strajă la mormânt.

33 Bulgării din vale îi sunt mai ușori,

căci toți oamenii*Evr. 9:27. merg după el

și o mulțime îi merge înainte.

34 Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte?

Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?"