1 Ecco, vana è la speranza di chi lo assale; basta scorgerlo e si è atterrati. 2 Nessuno è tanto audace da provocarlo. E chi dunque oserà starmi di fronte? 3 Chi mi ha anticipato qualcosa perché io glielo debba restituire? Sotto tutti i cieli, ogni cosa è mia. 4 E non voglio tacere delle sue membra, della sua grande forza, della bellezza della sua armatura. 5 Chi lo ha mai spogliato della sua corazza? Chi è penetrato fra la doppia fila dei suoi denti? 6 Chi gli ha aperto i due battenti della gola? Intorno alla chiusura dei suoi denti sta il terrore. 7 Superbe sono le file dei suoi scudi, strettamente uniti come da un sigillo. 8 Uno tocca l’altro, e tra di loro non passa l’aria. 9 Sono saldati assieme, si tengono stretti, sono inseparabili. 10 I suoi starnuti danno sprazzi di luce; i suoi occhi sono come le palpebre dell’aurora. 11 Dalla sua bocca partono vampate, ne sprizzano fuori scintille di fuoco. 12 Dalle sue narici esce un fumo, come da una pentola che bolle o da una caldaia. 13 Il suo alito accende i carboni, e una fiamma gli esce dalla gola. 14 Nel suo collo risiede la forza, davanti a lui si fugge presi dal terrore. 15 Compatte sono in lui le parti molli della carne, gli stanno salde addosso, non si muovono. 16 Il suo cuore è duro come il sasso, duro come la macina di sotto. 17 Quando si solleva, tremano i più forti, e dalla paura sono fuori di sé. 18 Invano lo si attacca con la spada; a nulla valgono lancia, giavellotto e corazza. 19 Il ferro è per lui come paglia; il bronzo, come legno tarlato. 20 La figlia dell’arco non lo mette in fuga; le pietre della fionda si trasformano per lui in stoppia. 21 Stoppia gli sembra la mazza e ride del vibrare della lancia. 22 Il suo ventre è armato di punte acute e lascia come tracce di erpice sul fango. 23 Fa bollire l’abisso come una caldaia, del mare fa come un grande vaso da profumi. 24 Si lascia dietro una scia di luce; l’abisso sembra coperto di bianca chioma. 25 Non c’è sulla terra chi lo domi; è stato fatto per non avere paura. 26 Guarda in faccia tutto ciò che è eccelso, è re su tutte le belve più superbe".

1 Poți tu să prinzi leviatanul*Ps. 104:26.Is. 27:1.*41:1 Sau: crocodilul. cu undița

sau să-i legi limba cu o funie?

2 Îi vei putea petrece papura prin nări

sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

3 Îți va face el multe rugăminți?

Îți va vorbi el cu un glas dulce?

4 Va face el un legământ cu tine,

ca să-ți fie rob pe vecie?

5 Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre?

Îl vei lega tu ca să-ți înveselești fetele?

6 Fac pescarii negoț cu el?

Îl împart ei între negustori?

7 Îi vei acoperi pielea cu țepușe

și capul cu chingi?

8 Ridică-ți numai mâna împotriva lui,

și nu-ți va mai veni gust să-l lovești.

9 Iată că ești înșelat în așteptarea ta de a-l prinde:

numai să-l vezi, și cazi la pământ!

10 Nimeni nu este atât de îndrăzneț ca să-l întărâte.

Cine Mi s-ar împotrivi în față?

11 Cui sunt dator*Is. 37:29., ca să-i plătesc?

Sub cer totul*Rom. 11:35. este al Meu.

12 Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui și de tăria lui,

și de frumusețea întocmirii lui.

13 Cine-i va putea ridica veșmântul?

Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

14 Cine va putea deschide porțile gurii lui?

Șirurile dinților lui

cât sunt de înspăimântătoare!

15 Scuturile*41:15 Solzii. lui mărețe și puternice

sunt unite împreună ca printr-o pecete;

16 se țin unul de altul

și nici aerul n-ar putea trece printre ele.

17 Sunt ca niște frați care se îmbrățișează,

se apucă și rămân nedespărțiți.

18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina;

ochii lui sunt ca geana zorilor.

19 Din gura lui țâșnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

20 Din nările lui iese fum,

ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

21 Suflarea lui aprinde cărbunii

și gura lui aruncă flăcări.

22 Tăria lui stă în grumaz

și înaintea lui sare groaza.

23 Părțile lui cele cărnoase se țin împreună,

ca turnate pe el, neclintite.

24 Inima lui este tare ca piatra,

tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

25 Când se scoală el, tremură vitejii

și spaima îi pune pe fugă.

26 Degeaba este lovit cu sabia;

căci sulița, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic.

27 Pentru el, fierul este ca paiul,

arama, ca lemnul putred.

28 Săgeata nu-l pune pe fugă,

pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el.

29 Nu vede în ghioagă decât un fir de pai

și râde la șuieratul săgeților.

30 Sub pântecele lui sunt țepi ascuțiți:

ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31 Face să clocotească fundul mării ca un cazan

și-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32 În urmă, el lasă o cărare luminoasă,

și adâncul pare ca pletele unui bătrân.

33 Pe pământ nimic nu-i este stăpân;

este făcut ca să nu se teamă de nimic.

34 Privește cu dispreț tot ce este înălțat,

este împăratul*Exod 19:6.Deut. 10:14.Ps. 24:1;50:12.1 Cor. 10:26,28. celor mai mândre dobitoace."