1 Allora Giobbe rispose e disse:

2 "Voi, certo, valete quanto un popolo, e con voi morirà la sapienza. 3 Ma di senno ne ho anch’io quanto voi, non vi sono affatto inferiore; e cose come queste chi non le sa? 4 Io dunque dovrei essere lo zimbello degli amici! Io che invocavo Iddio, ed egli mi rispondeva; lo zimbello io, l’uomo giusto, integro! 5 Il disprezzo per la sventura altrui è nel pensiero di chi vive contento; esso è sempre pronto per quelli a cui vacilla il piede. 6 Sono invece tranquille le tende dei ladri; chi provoca Iddio, chi si fa un dio della propria forza, se ne sta al sicuro. 7 Ma interroga un po’ gli animali e te lo insegneranno; gli uccelli del cielo e te lo mostreranno; 8 o parla alla terra ed essa te lo insegnerà, e i pesci del mare te lo racconteranno. 9 Chi non sa, fra tutte queste creature, che la mano dell’Eterno ha fatto ogni cosa, 10 che egli tiene in mano l’anima di tutto ciò che vive, e lo spirito di ogni essere umano? 11 L’orecchio non discerne forse le parole, come il palato assaggia le pietanze? 12 Nei vecchi si trova la sapienza e la lunghezza di giorni dà intelligenza. 13 Ma in Dio stanno la saggezza e la potenza, a lui appartengono il consiglio e l’intelligenza. 14 Ecco, egli abbatte, e nessuno può ricostruire; chiude un uomo in prigione, e non c’è chi gli apra. 15 Ecco, egli trattiene le acque, e tutto inaridisce; le lascia andare, ed esse sconvolgono la terra. 16 Egli possiede la forza e l’abilità; da lui dipendono chi erra e chi fa errare. 17 Egli manda scalzi i consiglieri, colpisce di demenza i giudici. 18 Scioglie i legami dell’autorità dei re e cinge i loro fianchi di catene. 19 Manda scalzi i sacerdoti, e rovescia i potenti. 20 Priva della parola i più eloquenti, e toglie il discernimento ai vecchi. 21 Sparge il disprezzo sui nobili, e allenta la cintura ai forti. 22 Rivela le cose nascoste, facendole uscire dalle tenebre, e porta alla luce ciò che è avvolto in ombra di morte. 23 Rende grandi i popoli e li annienta, amplia le nazioni e le riconduce nei loro confini; 24 toglie il senno ai capi della terra, e li fa vagare in solitudini senza sentiero. 25 Vanno brancolando nelle tenebre, senza nessuna luce, e li fa barcollare come ubriachi.

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteți voi

și că odată cu voi va muri și înțelepciunea!

3 Am*Cap. 13:2. și eu minte ca voi, nu sunt mai prejos decât voi.

Și cine nu știe lucrurile pe care le spuneți voi?

4 Eu sunt de batjocura*Cap. 16:10;17:2,6;21:3;30:1. prietenilor mei

când*Ps. 91:15. cer ajutorul lui Dumnezeu:

dreptul, nevinovatul, de batjocură!

5 ‘Dispreț în nenorocire!’ – iată zicerea celor fericiți:

dă brânci cui alunecă cu piciorul!

6 Jefuitorilor li se lasă corturile în pace*Cap. 21:7.Ps. 37:1,35;73:11,12;92:7.Ier. 12:1.Mal. 3:15.,

celor ce mânie pe Dumnezeu le merge bine,

măcar că Dumnezeul lor este în pumn.

7 Întreabă dobitoacele, și te vor învăța;

păsările cerului, și îți vor spune;

8 vorbește pământului, și te va învăța;

și peștii mării îți vor povesti.

9 Cine nu vede în toate acestea

dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?

10 El ține în mână*Num. 16:22.Dan. 5:23.Fapte 17:28. sufletul a tot ce trăiește,

suflarea oricărui trup omenesc.

11 Nu deosebește*Cap. 34:3. urechea cuvintele,

cum gustă cerul gurii mâncărurile?

12 La bătrâni*Cap. 32:7. se găsește înțelepciunea

și într-o viață lungă e priceperea.

13 La Dumnezeu*Cap. 9:4;36:5. este înțelepciunea și puterea;

sfatul și priceperea ale Lui sunt.

14 Ce dărâmă*Cap. 11:10. El nu va fi zidit din nou;

pe cine-l închide*Is. 22:22.Apoc. 3:7. El, nimeni nu-l va scăpa.

15 El oprește*1 Împ. 8:35;17:1. apele, și totul se usucă;

El le dă*Gen. 7:11. drumul, și pustiesc pământul.

16 El*Vers. 13. are puterea și înțelepciunea;

El stăpânește pe cel ce se rătăcește sau rătăcește pe alții.

17 El ia robi pe sfetnici

și tulbură*2 Sam. 15:31;17:14,23.Is. 19:12;29:14.1 Cor. 1:19. mintea judecătorilor.

18 El dezleagă legătura împăraților

și le pune o frânghie în jurul coapselor.

19 El ia robi pe preoți;

El răstoarnă pe cei puternici.

20 El taie*Cap. 32:9.Is. 3:1-3. vorba celor meșteri la vorbă;

El ia mintea celor bătrâni.

21 El varsă*Ps. 107:40.Dan. 2:21. disprețul asupra celor mari;

El dezleagă brâul celor tari.

22 El descoperă*Dan. 2:22.Mat. 10:26.1 Cor. 4:5. ce este ascuns în întuneric;

El aduce la lumină umbra morții.

23 El face*Ps. 107:38.Is. 9:3;26:15. pe neamuri să crească și El le nimicește;

El le întinde până departe și El le aduce înapoi în hotarele lor.

24 El ia mintea căpeteniilor poporului;

El îi face*Ps. 107:4,40. să rătăcească în pustiuri fără drum,

25 unde*Deut. 28:29. Cap. 5:14. bâjbâie prin întuneric și nu văd deslușit;

El îi face să se clatine*Ps. 107:27. ca niște oameni beți.