1 Io provo disgusto della mia vita; voglio dare libero sfogo al mio lamento, voglio parlare nell’amarezza della mia anima! 2 Io dirò a Dio: ‘Non condannarmi! Fammi sapere perché contendi con me! 3 Ti sembra ben fatto opprimere, disprezzare l’opera delle tue mani e favorire i disegni dei malvagi? 4 Hai tu occhi di carne? Vedi tu come vede l’uomo? 5 I tuoi giorni sono come i giorni del mortale, i tuoi anni sono come gli anni degli umani, 6 che tu investighi tanto la mia iniquità, che ti informi così del mio peccato, 7 pur sapendo che io non sono colpevole, e che non c’è chi mi liberi dalla tua mano? 8 Le tue mani mi hanno formato, mi hanno fatto tutto quanto, e mi distruggi! 9 Ricòrdati che mi hai plasmato come argilla, e tu mi fai ritornare in polvere! 10 Non mi hai tu colato forse come il latte e fatto rapprendere come il formaggio? 11 Tu mi hai rivestito di pelle e di carne, e mi hai intessuto di ossa e di nervi. 12 Mi hai concesso vita e grazia, la tua provvidenza ha vegliato sul mio spirito, 13 ed ecco quello che nascondevi in cuore! Sì, lo so, questo meditavi: 14 se avessi peccato, lo avresti tenuto bene a mente e non mi avresti assolto dalla mia iniquità. 15 Se fossi stato malvagio, guai a me! Se giusto, non avrei osato alzare la fronte, sazio d’infamia, spettatore della mia miseria. 16 Se l’avessi alzata, mi avresti dato la caccia come a un leone e avresti rinnovato contro di me le tue meraviglie; 17 mi avresti messo di fronte nuovi testimoni e avresti raddoppiato il tuo sdegno contro di me; legioni su legioni mi avrebbero assalito. 18 E allora, perché mi hai fatto uscire dal grembo di mia madre? Sarei morto senza che occhio mi vedesse! 19 Sarei stato come se non fossi mai esistito, mi avrebbero portato dal grembo materno alla tomba!’. 20 Non sono forse pochi i giorni che mi restano? Smetta egli dunque, mi lasci stare, affinché io mi rassereni un poco, 21 prima che io me ne vada, per non tornare mai più, nella terra delle tenebre e dell’ombra di morte: 22 terra oscura come la notte profonda, dove regnano l’ombra di morte e il disordine, il cui chiarore è come notte oscura".

1 M-am dezgustat*1 Împ. 19:4. Cap. 7:16.Iona 4:3,8. de viață!

Voi da drum slobod plângerii mele,

voi vorbi*Cap. 7:11. în amărăciunea sufletului meu.

2 Eu zic lui Dumnezeu: ‘Nu mă osândi!

Arată-mi pentru ce Te cerți cu mine!

3 Îți place să chinuiești,

să disprețuiești făptura mâinilor Tale,

în timp ce faci să-Ți strălucească bunăvoința peste sfatul celor răi?

4 Oare ai ochi de carne,

sau vezi*1 Sam. 16:7. cum vede un om?

5 Zilele Tale sunt ca zilele omului și anii Tăi ca anii lui,

6 ca să cercetezi fărădelegea mea

și să cauți păcatul meu,

7 când*Ps. 139:1,2. știi bine că nu sunt vinovat

și că nimeni nu mă poate scăpa din mâna Ta?

8 Mâinile*Ps. 119:73. Tale m-au făcut și m-au zidit,

ele m-au întocmit în întregime…

Și Tu să mă nimicești!

9 Adu-Ți aminte*Gen. 2:7;3:19.Is. 64:8. că Tu m-ai lucrat ca lutul!

Și vrei din nou să mă prefaci în țărână?

10 Nu m-ai muls ca laptele?

Nu m-ai închegat ca brânza?

11 M-ai îmbrăcat*Ps. 139:14-16. cu piele și carne,

m-ai țesut cu oase și vine;

12 mi-ai dat bunăvoința Ta și viața,

m-ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile și paza Ta.

13 Iată totuși ce ascundeai în inima Ta,

iată, știu acum ce aveai de gând:

14 ca, dacă păcătuiesc, să mă*Ps. 139:1. pândești

și să nu-mi ierți fărădelegea.

15 Dacă sunt vinovat, vai*Is. 3:11. de mine!

Dacă sunt nevinovat*Cap. 9:12,15,20,21., nu îndrăznesc să-mi ridic capul,

sătul de rușine și cufundat în ticăloșia*Ps. 25:18. mea.

16 Și dacă îndrăznesc să-l ridic, mă urmărești*Is. 38:13.Plâng. 3:10. ca un leu,

mă lovești cu lucruri de mirat,

17 Îmi pui înainte noi martori împotrivă,

Îți crește mânia împotriva mea

și mă năpădești cu o droaie de nenorociri.

18 Pentru ce*Cap. 3:11. m-ai scos din pântecele mamei mele?

O, de aș fi murit, și ochiul să nu mă fi văzut!

19 Aș fi ca și cum n-aș fi fost,

și din pântecele mamei mele aș fi trecut în mormânt!

20 Nu sunt*Cap. 7:6,16;8:9.Ps. 39:5. zilele mele destul de puține?

Să mă lase*Ps. 39:13. dar, să plece*Cap. 7:16,19. de la mine și să răsuflu puțin

21 înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

22 în țara*Ps. 88:12. întunericului și a umbrei*Ps. 23:4. morții,

în țara negurii adânci,

unde domnesc umbra morții și neorânduiala

și unde lumina este ca întunericul!’"