1 La vita dell’uomo sulla terra è una milizia; i suoi giorni sono simili ai giorni di un operaio. 2 Come lo schiavo desidera l’ombra e come l’operaio aspetta il suo salario, 3 così a me toccano mesi di sciagura, e mi sono assegnate notti di dolore. 4 Appena mi corico, dico: ‘Quando mi alzerò?’. Ma la notte si prolunga, e mi sazio di agitazioni fino all’alba. 5 La mia carne è coperta di vermi e di croste polverose, la mia pelle si richiude, poi riprende a suppurare. 6 I miei giorni se ne vanno più veloci della spola, si consumano senza speranza. 7 Ricordati che la mia vita è un soffio! Il mio occhio non vedrà più il bene. 8 Lo sguardo di chi ora mi vede non mi potrà più scorgere; i tuoi occhi mi cercheranno, ma io non sarò più. 9 La nuvola svanisce e si dilegua; così chi scende nel soggiorno dei morti non ne risalirà; 10 non tornerà più nella sua casa, e il luogo dove stava non lo riconoscerà più. 11 Io, perciò, non terrò chiusa la bocca; nell’angoscia del mio spirito parlerò, mi lamenterò nell’amarezza della mia anima. 12 Sono io forse il mare o un mostro marino che tu ponga intorno a me una guardia? 13 Quando dico: ‘Il mio letto mi darà sollievo, il mio giaciglio allevierà la mia pena’, 14 tu mi atterrisci con sogni, e mi spaventi con visioni; 15 così che l’anima mia preferisce soffocare, preferisce la morte a queste ossa. 16 Io mi sto consumando; non vivrò sempre; ti prego, lasciami stare; i giorni miei non sono che un soffio. 17 Che cosa è l’uomo che tu ne faccia tanto caso, che tu ponga mente a lui, 18 lo visiti ogni mattina e lo metta alla prova ogni istante? 19 Quando cesserai di tenere lo sguardo fisso su di me? Quando mi darai tempo di inghiottire la mia saliva? 20 Se ho peccato, che ho fatto a te, o guardiano degli uomini? Perché hai fatto di me il tuo bersaglio? A tal punto che sono diventato un peso a me stesso? 21 E perché non perdoni le mie trasgressioni e non cancelli la mia iniquità? Poiché presto giacerò nella polvere; e tu mi cercherai, ma io non sarò più".

1 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaș*Cap. 14:5,13,14.Ps. 39:4.

și zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.

2 Cum suspină robul după umbră,

cum își așteaptă muncitorul plata,

3 așa am eu parte de luni de durere*Cap. 29:2.,

și partea mea sunt nopți de suferință.

4 Mă culc și zic:

‘Când mă voi scula*Deut. 28:67. Cap. 17:12.?

Când se va sfârși noaptea?’

Și mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.

5 Trupul mi se acoperă*Is. 14:11. cu viermi și cu o coajă pământoasă,

pielea-mi crapă și se desface.

6 Zilele mele*Cap. 9:25;16:22;17:11.Ps. 90:6;102:11;103:15;144:4.Is. 38:12;40:6.Iac. 4:14. zboară mai iuți decât suveica țesătorului,

se duc și nu mai am nicio nădejde!

7 Adu-Ți aminte, Dumnezeule, că viața mea*Ps. 78:39;89:47. este doar o suflare!

Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.

8 Ochiul*Cap. 20:9. care mă privește nu mă va mai privi;

ochiul Tău mă va căuta și nu voi mai fi.

9 Cum se risipește norul și trece,

așa nu se va mai ridica cel ce se*2 Sam. 12:23. coboară în Locuința morților!

10 Nu se va mai întoarce în casa lui

și nu-și va mai cunoaște locul*Cap. 8:18;20:9.Ps. 103:16. în care locuia.

11 De aceea nu-mi*Ps. 39:1,9;40:9. voi ține gura,

ci voi vorbi în neliniștea inimii mele,

mă voi tângui*1 Sam. 1:10. Cap. 10:1. în amărăciunea sufletului meu.

12 Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,

de-ai pus strajă în jurul meu?

13 Când*Cap. 9:27. zic: ‘Patul mă va ușura,

culcușul îmi va alina durerile’,

14 atunci mă înspăimânți prin vise,

mă îngrozești prin vedenii.

15 Ah, aș vrea mai bine gâtuirea,

mai bine moartea decât aceste oase!

16 Le disprețuiesc*Cap. 10:1.!… Nu voi trăi în veci…

Lasă-mă*Cap. 10:20;14:6.Ps. 39:13., căci doar o suflare mi-i viața*Ps. 62:9.!

17 Ce este*Ps. 8:4;144:3.Evr. 2:6. omul ca să-Ți pese atât de mult de el,

ca să iei seama la el,

18 să-l cercetezi în toate diminețile

și să-l încerci în toate clipele?

19 Când vei înceta odată să mă privești?

Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?

20 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ți fac, Păzitorul*Ps. 36:6. oamenilor?

Pentru ce m-ai pus*Cap. 16:12.Ps. 21:12.Plâng. 3:12. țintă săgeților Tale,

de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?

21 Pentru ce nu-mi ierți păcatul

și pentru ce nu-mi uiți fărădelegea?

Căci voi adormi în țărână

și, când mă vei căuta, nu voi mai fi!"