1 Poi Eliù proseguendo disse:

2 "Aspetta un po’, io ti istruirò; perché c’è altro da dire in favore di Dio. 3 Io trarrò la mia conoscenza da lontano e renderò giustizia a colui che mi ha fatto. 4 Per certo, le mie parole non sono bugiarde; ti sta davanti un uomo dotato di conoscenza perfetta. 5 Ecco, Iddio è potente, ma non respinge nessuno; è potente per la forza della sua intelligenza. 6 Egli non lascia vivere l’empio e rende giustizia agli afflitti. 7 Non distoglie il suo sguardo dai giusti, ma li pone con i re sul trono, ve li fa sedere per sempre, e così li esalta. 8 Se gli uomini sono talvolta stretti da catene, se sono presi nei legami dell’afflizione, 9 Dio fa loro conoscere il loro comportamento, le loro trasgressioni, poiché si sono insuperbiti; 10 egli apre così i loro orecchi ai suoi ammonimenti e li esorta ad abbandonare il male. 11 Se lo ascoltano, se si sottomettono, finiscono i loro giorni nel benessere, e i loro anni nella gioia; 12 ma, se non lo ascoltano, muoiono trafitti dalle sue frecce, muoiono per mancanza di intelligenza. 13 Gli empi di cuore si abbandonano alla collera, non implorano Iddio quando egli li incatena; 14 così muoiono nel fiore degli anni, e la loro vita finisce come quella dei dissoluti; 15 ma Dio libera l’afflitto mediante l’afflizione, e gli apre gli orecchi mediante la sventura. 16 Egli vuole liberare anche te dalle fauci della calamità, metterti al largo, dove non c’è più angustia, e coprire la tua mensa di cibi succulenti. 17 Ma, se giudichi le vie di Dio come fanno gli empi, il suo giudizio e la sua sentenza ti piomberanno addosso. 18 Bada che la collera non ti trasporti alla bestemmia, e la grandezza del riscatto non ti induca a deviare! 19 Farebbe egli caso alle tue ricchezze? Non hanno valore per lui, né l’oro, né tutta l’abbondanza della ricchezza. 20 Non anelare a quella notte che porta via i popoli dal loro luogo. 21 Bada bene di non volgerti all’iniquità, tu che sembri preferirla all’afflizione! 22 Ecco, Iddio è eccelso nella sua potenza; chi può insegnare come lui? 23 Chi gli prescrive la via da seguire? Chi osa dirgli: ‘Tu hai fatto male’? 24 Pensa piuttosto a magnificare le sue opere; gli uomini le celebrano nei loro canti, 25 tutti le ammirano, il mortale le contempla da lontano. 26 Sì, Dio è grande e noi non lo possiamo conoscere; incalcolabile è il numero dei suoi anni. 27 Egli attira in alto le gocce dell’acqua; dai vapori che egli ha formato stilla la pioggia. 28 Le nubi la spandono, la rovesciano sulla folla dei mortali. 29 E chi può capire lo spiegamento delle nubi, i fragori che scoppiano nel suo padiglione? 30 Ecco, ora egli diffonde intorno a sé la sua luce, ora prende come coperta le profondità del mare. 31 Con questi mezzi punisce i popoli e dà loro del cibo in abbondanza. 32 Si riempie di fulmini le mani e li lancia contro gli avversari. 33 Il rombo del tuono annuncia che egli viene, gli animali lo sentono vicino.

1 Elihu a urmat și a zis:

2 „Așteaptă puțin și voi urma,

căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3 Îmi voi lua temeiurile de departe

și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4 Fii încredințat, cuvântările mele nu sunt minciuni,

ci ai de-a face cu un om cu simțăminte curate.

5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni

și este puternic*Cap. 9:4;12:13,16;37:23.Ps. 99:4. prin tăria priceperii Lui.

6 El nu lasă pe cel rău să trăiască

și face dreptate celui nenorocit.

7 Nu-Și*Ps. 33:18;34:15. întoarce ochii de la cei fără prihană

și-i pune pe scaunul de domnie cu*Ps. 113:8. împărații,

îi așază pentru totdeauna ca să domnească.

8 Se întâmplă să cadă în lanțuri*Ps. 107:10.

și să fie prinși în legăturile nenorocirii?

9 Le pune înainte faptele lor,

fărădelegile lor, mândria lor.

10 Îi înștiințează*Cap. 33:16,23. ca să se îndrepte,

îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.

11 Dacă ascultă și se supun,

își sfârșesc*Cap. 21:13.Is. 1:19,20. zilele în fericire

și anii în bucurie.

12 Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie,

mor în orbirea lor.

13 Nelegiuiții se mânie*Rom. 2:5.,

nu strigă către Dumnezeu când îi înlănțuie;

14 își pierd viața în*Cap. 15:32;22:16.Ps. 55:23. tinerețe,

mor ca cei desfrânați.

15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui

și prin suferință îl înștiințează.

16 Și pe tine te va scoate din strâmtoare,

ca să te pună la loc*Ps. 18:19;31:8;118:5. larg, în slobozenie deplină,

și masa*Ps. 23:5. ta va fi încărcată cu bucate gustoase*Ps. 36:8..

17 Dar, dacă-ți aperi pricina ca un nelegiuit,

pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.

18 Supărarea să nu te împingă la batjocură

și mărimea*Ps. 49:7. prețului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19 Oare ar ajunge strigătele*Prov. 11:4. tale să te scoată din necaz

și chiar toate puterile pe care le-ai putea desfășura?

20 Nu suspina după noapte,

care ia popoarele din locul lor.

21 Ferește-te să faci*Ps. 66:18. rău,

căci suferința te îndeamnă*Evr. 11:25. la rău.

22 Dumnezeu este mare în puterea Lui;

cine ar putea să învețe*Is. 40:13,14.Rom. 11:34.1 Cor. 2:16. pe alții ca El?

23 Cine Îi cere socoteală*Cap. 34:13. de căile Lui

și cine îndrăznește să-I*Cap. 34:10. spună: ‘Faci rău’?

24 Nu uita să lauzi*Ps. 92:5.Apoc. 15:3. faptele Lui,

pe care toți oamenii trebuie să le mărească!

25 Orice om le privește,

fiecare muritor le vede de departe.

26 Iată ce mare e Dumnezeu!

Dar noi nu-L putem pricepe*1 Cor. 13:12.,

numărul anilor*Ps. 90:2;102:24,27.Evr. 1:12. Lui nimeni nu l-a pătruns.

27 Căci El trage*Ps. 147:8. la El picăturile de apă,

le preface în abur și dă ploaia,

28 pe care norii*Prov. 3:20. o strecoară

și o picură peste mulțimea oamenilor.

29 Și cine poate pricepe ruperea norului

și bubuitul cortului Său?

30 Iată, El Își întinde lumina*Cap. 37:3. în jurul Lui

și acoperă adâncimile mării.

31 Prin aceste mijloace*Cap. 37:13;38:23.,

El judecă popoarele

și dă*Ps. 136:25.Fapte 14:17. belșug de hrană.

32 Ia fulgerul în mână

și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

33 Dă de veste că e de față printr-un*1 Împ. 18:41,45. bubuit

și până și turmele Îi simt apropierea.