1 Il mio soffio vitale si spegne, i miei giorni si estinguono, il sepolcro mi aspetta! 2 Sono circondato da schernitori e non posso chiudere occhio a causa delle loro parole amare. 3 O Dio, dammi un pegno, sii tu il mio garante presso di te; se no, chi altro vorrebbe porgermi la mano? 4 Poiché tu hai chiuso il cuore di costoro alla ragione, perciò non li farai trionfare. 5 Chi denuncia un amico perché diventi preda altrui, vedrà venire meno gli occhi dei suoi figli. 6 Egli mi ha reso la favola dei popoli, e sono diventato un essere a cui si sputa in faccia. 7 Il mio occhio si oscura per il dolore, tutte le mie membra non sono più che un’ombra. 8 Gli uomini retti sono colpiti di stupore e l’innocente insorge contro l’empio, 9 ma il giusto si attiene saldo alla sua via, e chi ha le mani pure si fortifica sempre di più. 10 Quanto a voi tutti, tornate pure, fatevi avanti, ma fra voi non troverò alcun saggio. 11 I miei giorni passano, i miei disegni, i disegni cari al mio cuore, sono distrutti, 12 e costoro pretendono che la notte sia giorno, che la luce sia vicina, quando tutto è buio! 13 Se aspetto come casa mia il soggiorno dei morti, se già mi sono fatto il letto nelle tenebre, 14 se ormai dico al sepolcro: ‘Tu sei mio padre’ e ai vermi: ‘Siete mia madre e mia sorella’, 15 dov’è dunque la mia speranza? questa speranza mia chi la può scorgere? 16 Essa scenderà alle porte del soggiorno dei morti, quando nella polvere troveremo riposo assieme".

1 Mi se pierde suflarea,

mi se sting zilele,

mă așteaptă mormântul*Ps. 88:3,4..

2 Sunt înconjurat de batjocoritori,

și ochiul meu trebuie să privească spre ocările*1 Sam. 1:6,7. lor.

3 Pune-Te singur zălog*Prov. 6:1;17:18;22:26. pentru mine înaintea Ta;

altfel, cine ar putea răspunde pentru mine?

4 Căci le-ai încuiat inima în fața priceperii.

De aceea nici nu-i vei lăsa să biruiască.

5 Cine dă pe prieteni să fie prădați,

copiilor aceluia li se vor topi ochii.

6 M-a făcut de basmul*Cap. 30:9. oamenilor

și ca unul pe care-l scuipi în față!

7 Ochiul*Ps. 6:7;31:9. mi se întunecă de durere;

toate mădularele mele sunt ca o umbră.

8 Oamenii fără prihană sunt înmărmuriți de aceasta,

și cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.

9 Cel fără prihană rămâne totuși tare pe calea lui,

cel cu mâinile*Ps. 24:4. curate se întărește tot mai mult.

10 Dar voi, toți, întoarceți-vă*Cap. 6:29.,

veniți iarăși cu cuvântările voastre,

și vă voi arăta că între voi niciunul nu e înțelept.

11 Ce! Mi s-au dus*Cap. 7:6;9:25. zilele,

mi s-au nimicit planurile,

planurile acelea făcute cu atâta iubire în inima mea…

12 Și ei mai spun că noaptea este zi,

că se apropie lumina, când întunericul a și venit!

13 Când Locuința morților o aștept ca locuință,

când în întuneric îmi voi înălța culcușul;

14 când strig gropii: ‘Tu ești tatăl meu!’

Și viermilor: ‘Voi sunteți mama și sora mea!’

15 Unde mai este atunci nădejdea mea?

Și cine mai poate vedea nădejdea mea?

16 Ea se va coborî*Cap. 18:13. cu mine la porțile Locuinței morților,

când vom merge împreună*17:16 Nădejdea mea și eu. să ne odihnim*Cap. 3:17-19. în țărână."