1 A tale spettacolo il mio cuore trema e balza fuori dal suo posto. 2 Udite, udite il fragore della sua voce, il rombo che esce dalla sua bocca! 3 Egli lo lancia sotto tutti i cieli e il suo lampo guizza fino alle estremità della terra. 4 Dopo il lampo, una voce ruggisce; egli tuona con la sua voce maestosa; e quando si ode la voce, il fulmine non è già più nella sua mano. 5 Iddio tuona con la sua voce meravigliosamente; egli fa grandi cose che noi non comprendiamo. 6 Dice alla neve: ‘Cadi sulla terra!’, lo dice alla pioggia, alla pioggia torrenziale. 7 Rende inoperosa ogni mano d’uomo, affinché tutti i mortali, che sono opera sua, imparino a conoscerlo. 8 Le bestie selvagge vanno nel covo e rimangono accovacciate dentro le loro tane. 9 Dal sud viene l’uragano, dal nord il freddo. 10 Al soffio di Dio si forma il ghiaccio e si restringe la distesa delle acque. 11 Egli carica pure le nubi di umidità, disperde lontano le nuvole che portano i suoi lampi 12 ed esse, da lui guidate, vanno vagando nei loro giri per eseguire quanto egli comanda loro sopra la faccia di tutta la terra; 13 le manda come flagello, oppure come beneficio alla sua terra, o come prova della sua bontà. 14 Porgi l’orecchio a questo, o Giobbe; fermati e considera le meraviglie di Dio! 15 Sai tu come Iddio le diriga e faccia guizzare il lampo dalle sue nubi? 16 Conosci tu l’equilibrio delle nuvole, le meraviglie di colui la cui scienza è perfetta? 17 Sai tu come mai i tuoi abiti sono caldi quando la terra si assopisce sotto il soffio dello scirocco? 18 Puoi tu, come lui, distendere i cieli e farli solidi come uno specchio di metallo? 19 Insegnaci tu che dirgli! Nelle nostre tenebre, noi non abbiamo parole. 20 Gli si annuncerà forse che io voglio parlare? Ma chi mai può bramare di essere inghiottito? 21 Nessuno può fissare il sole che sfolgora nei cieli quando è passato il vento a renderlo limpido. 22 Dal settentrione viene l’oro; ma Dio è circondato da una maestà terribile; 23 l’Onnipotente noi non lo possiamo scoprire. Egli è grande in forza, in equità, in perfetta giustizia; egli non opprime nessuno. 24 Perciò gli uomini lo temono; egli non degna di uno sguardo chi si ritiene saggio".

1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot

și sare din locul ei.

2 Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său,

bubuitul care iese din gura Lui!

3 Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor

și fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.

4 Apoi se aude un bubuit*Ps. 29:3;68:33., tună cu glasul Lui măreț,

și nu mai oprește fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.

5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;

face lucruri*Cap. 5:9;9:10;36:26.Apoc. 15:3. mari pe care noi nu le înțelegem.

6 El zice zăpezii*Ps. 147:16,17.: ‘Cazi pe pământ!’

Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.

7 Pecetluiește mâna tuturor oamenilor,

pentru ca toți să se recunoască*Ps. 109:27. de făpturi ale Lui.

8 Fiara sălbatică se*Ps. 104:22. trage într-o peșteră

și se culcă în vizuina ei.

9 Vijelia vine de la miazăzi

și frigul, din vânturile de la miazănoapte.

10 Dumnezeu, prin suflarea*Cap. 38:29,30.Ps. 147:17,18. Lui, face gheața

și micșorează locul apelor mari.

11 Încarcă norii cu aburi

și-i risipește scânteietori;

12 mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,

pentru împlinirea*Ps. 148:8. a tot ce le poruncește El pe fața pământului locuit.

13 Îi face să pară ca o nuia*Exod 9:18,23.1 Sam. 12:18,19.Ezra 10:9. Cap. 36:31.

cu care lovește pământul*Cap. 38:26,27.

sau ca un semn al*2 Sam. 21:10.1 Împ. 18:45. dragostei Lui.

14 Iov, ia aminte la aceste lucruri!

Privește*Ps. 111:2. liniștit minunile lui Dumnezeu!

15 Știi cum cârmuiește Dumnezeu norii

și cum face să strălucească din ei fulgerul Său?

16 Înțelegi*Cap. 36:29. tu plutirea norilor,

minunile Aceluia a cărui știință este*Cap. 36:4. desăvârșită?

17 Știi pentru ce ți se încălzesc veșmintele

când se odihnește pământul de vântul de miazăzi?

18 Poți tu să întinzi*Gen. 1:6.Is. 44:24. cerurile ca El,

tari ca o oglindă turnată?

19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem.

Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi.

20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?

Dar care este omul care-și dorește pierderea?

21 Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor,

dar va trece un vânt și-l va curăți.

22 De la miazănoapte ne vine aurora

și ce înfricoșată este măreția care înconjoară pe Dumnezeu!

23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge*1 Tim. 6:16.,

căci este mare în*Cap. 36:5. tărie,

dar dreptul și dreptatea deplină El nu le frânge.

24 De aceea, oamenii trebuie să se teamă*Mat. 10:28. de El;

El nu-Și îndreaptă privirile spre cei ce se cred*Mat. 11:25.1 Cor. 1:26. înțelepți."