1 Ascolta dunque, o Giobbe, il mio parlare, porgi orecchio a tutte le mie parole! 2 Ecco, apro la bocca, la lingua parla sotto il mio palato. 3 Nelle mie parole c’è la rettitudine del mio cuore; e le mie labbra diranno sinceramente quello che so. 4 Lo Spirito di Dio mi ha creato, e il soffio dell’Onnipotente mi dà la vita. 5 Se puoi, rispondimi; prepara le tue ragioni, fatti avanti! 6 Ecco, io sono uguale a te davanti a Dio; anch’io fui tratto dall’argilla. 7 Paura di me non potrà quindi coglierti, e il peso della mia autorità non ti potrà schiacciare. 8 Davanti a me tu dunque hai detto (e ho udito bene il suono delle tue parole): 9 ‘Io sono puro, senza peccato; sono innocente, non c’è iniquità in me; 10 ma Dio trova contro me degli appigli ostili, mi considera suo nemico; 11 mi mette i piedi nei ceppi, spia tutti i miei movimenti’. 12 E io ti rispondo: ‘In questo non hai ragione’; poiché Dio è più grande dell’uomo. 13 Perché contendi con lui? poiché egli non rende conto di nessuno dei suoi atti. 14 Iddio parla, una volta e anche due, ma l’uomo non ci bada; 15 parla per via di sogni, di visioni notturne, quando un sonno profondo cade sui mortali, quando sui loro letti essi giacciono assopiti; 16 allora egli apre i loro orecchi e dà loro in segreto degli ammonimenti, 17 per distogliere l’uomo dal suo modo di agire e tenere lontano da lui la superbia; 18 per salvargli l’anima dalla fossa, la vita dalla freccia mortale. 19 L’uomo è anche ammonito sul suo letto, dal dolore, dall’agitazione incessante delle sue ossa; 20 quando egli ha in disgusto il pane, e l’anima sua disprezza i cibi più succulenti; 21 la carne gli si consuma e sparisce, mentre le ossa, prima invisibili, gli escono fuori, 22 l’anima sua si avvicina alla fossa, e la sua vita a quelli che danno la morte. 23 Ma se, presso di lui, c’è un angelo, un interprete, uno solo fra i mille, che mostri all’uomo il suo dovere, 24 Iddio ha pietà di lui e dice: ‘Risparmialo, che non scenda nella fossa! Ho trovato il suo riscatto’. 25 Allora la sua carne diventa più fresca di quella di un bimbo; egli torna ai giorni della sua gioventù; 26 implora Dio, e Dio gli è propizio; gli dà di contemplare il suo volto con gioia e lo considera di nuovo come giusto. 27 Ed egli va cantando fra la gente e dice: ‘Avevo peccato, pervertito la giustizia, e non sono stato punito come meritavo. 28 Iddio ha riscattato la mia anima, affinché non scendesse nella fossa e la mia vita si schiude alla luce!’. 29 Ecco, tutto questo Iddio lo fa due, tre volte, all’uomo, 30 per allontanare l’anima sua dalla fossa, perché su di lei splenda la luce della vita. 31 Sta’ attento, Giobbe, dammi ascolto; taci, e io parlerò. 32 Se hai qualcosa da dire, rispondi, parla, perché io vorrei poterti dare ragione. 33 Se no, tu dammi ascolto, taci, e ti insegnerò la saggezza".

1 Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele,

ia aminte la toate cuvintele mele!

2 Iată, deschid gura

și mi se mișcă limba în cerul gurii.

3 Cu curăție de inimă voi vorbi,

buzele mele vor spune adevărul curat:

4 Duhul*Gen. 2:7. lui Dumnezeu m-a făcut

și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.

5 Dacă poți, răspunde-mi,

apără-ți pricina, fii gata!

6 Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenul*Cap. 9:34,35;13:20,21;31:35. tău

și eu, ca și tine, am fost făcut din noroi.

7 Astfel, frica de mine*Cap. 9:34;13:21. nu te va tulbura

și greutatea mea nu te va copleși.

8 Dar tu ai spus în auzul meu

și am auzit sunetul cuvintelor tale:

9 ‘Sunt curat*Cap. 9:17;10:7;11:4;16:17;23:10,11;27:5;29:14;31:1., sunt fără păcat,

sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.

10 Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea,

mă socotește*Cap. 13:24;16:9;19:11. vrăjmaș al Lui;

11 îmi pune*Cap. 13:27;14:16;31:4. picioarele în butuci,

îmi pândește toate mișcările.’

12 Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate,

căci Dumnezeu este mai mare decât omul.

13 Vrei dar să te cerți*Is. 45:9. cu El

pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?

14 Dumnezeu vorbește însă când într-un fel*Cap. 40:5.Ps. 62:11., când într-altul,

dar omul nu ia seama.

15 El vorbește prin vise*Num. 12:6. Cap. 4:13., prin vedenii de noapte,

când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor.

16 Atunci, El le dă înștiințări*Cap. 36:10,15.

și le întipărește învățăturile Lui,

17 ca să abată pe om de la rău

și să-l ferească de mândrie,

18 ca să-i păzească sufletul de groapă

și viața de loviturile sabiei.

19 Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui,

când o luptă necurmată îi frământă oasele.

20 Atunci îi este greață*Ps. 107:18. de pâine,

chiar și de bucatele cele mai alese.

21 Carnea i se prăpădește și piere,

oasele care nu i se vedeau rămân goale;

22 sufletul i se apropie de groapă

și viața, de vestitorii morții.

23 Dar, dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el,

unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,

24 Dumnezeu Se îndură de el și zice îngerului:

‘Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă;

am găsit un preț de răscumpărare pentru el!’

25 Și atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie,

se întoarce la zilele tinereții lui.

26 Se roagă lui Dumnezeu, și Dumnezeu îi este binevoitor,

îl lasă să-I vadă Fața cu bucurie

și-i dă înapoi nevinovăția.

27 Atunci, el cântă înaintea oamenilor și*2 Sam. 12:13.Prov. 28:13.Luca 15:21.1 Ioan 1:9. zice:

‘Am păcătuit, am călcat dreptatea

și n-am fost*Rom. 6:21. pedepsit după faptele mele;

28 Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul*Is. 38:17. ca să nu intre în groapă

și viața mea vede lumina!’

29 Iată, acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori omului,

30 ca să-l ridice*Vers. 28.Ps. 56:13. din groapă,

ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

31 Ia aminte, Iov, și ascultă-mă!

Taci, și voi vorbi!

32 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!

Vorbește, căci aș vrea să-ți dau dreptate.

33 Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă*Ps. 34:11.!

Taci, și te voi învăța înțelepciunea."