1 Allora Elifaz di Teman rispose e disse:

2 "Il saggio risponde forse con vana scienza? si gonfia il petto di vento? 3 Si difende con chiacchiere inutili e con parole che non giovano nulla? 4 Tu, poi, distruggi il timor di Dio, sminuisci la preghiera che gli è dovuta. 5 La tua iniquità ti detta le parole, e adoperi il linguaggio degli astuti. 6 Non io, la tua bocca stessa ti condanna; le tue labbra depongono contro di te. 7 Sei tu il primo uomo che nacque? Fosti tu formato prima dei monti? 8 Hai tu sentito ciò che si è detto nel Consiglio di Dio? Hai accaparrato tutta la sapienza solo per te? 9 Che sai tu che noi non sappiamo? Che conoscenza hai tu che non sia anche nostra? 10 Ci sono fra noi degli uomini canuti e anche dei vecchi più attempati di tuo padre. 11 Fai tu così poco caso delle consolazioni di Dio e delle dolci parole che ti abbiamo rivolte? 12 Dove ti trascina il cuore, e che vogliono dire queste occhiate feroci? 13 Come! tu rivolgi la tua collera contro Dio, e ti lasci uscire di bocca tali parole? 14 Che cos’è mai l’uomo per essere puro, il nato di donna per essere giusto? 15 Ecco, Iddio non si fida nemmeno dei suoi santi, i cieli non sono puri ai suoi occhi; 16 quanto meno questo essere abominevole e corrotto, l’uomo, che tracanna iniquità come l’acqua! 17 Io voglio ammaestrarti; porgimi ascolto e ti racconterò quello che ho visto, 18 quello che i saggi hanno riferito senza nascondere nulla di quello che sapevano dai padri, 19 ai quali soltanto è stato dato il paese; e in mezzo ai quali non è passato lo straniero. 20 L’empio è tormentato tutti i suoi giorni, e gli anni riservati al prepotente sono pochi. 21 Ha sempre negli orecchi rumori spaventosi, e in piena pace gli piomba addosso il distruttore. 22 Non ha speranza di uscire dalle tenebre, e si sente destinato alla spada. 23 Va errando in cerca di pane; dove trovarne? Egli sa che vicino a lui è pronto il giorno tenebroso. 24 Le difficoltà e l’angoscia lo riempiono di paura, lo assalgono come un re pronto alla battaglia, 25 perché ha steso la mano contro Dio, ha sfidato l’Onnipotente, 26 gli si è slanciato audacemente contro, sotto il folto dei suoi scudi ricurvi. 27 Aveva la faccia coperta di grasso, i fianchi carichi di pinguedine; 28 si era stabilito in città distrutte, in case disabitate, destinate a diventare mucchi di sassi. 29 Egli non si arricchirà, la sua fortuna non sarà stabile; né le sue proprietà si estenderanno sulla terra. 30 Non potrà liberarsi dalle tenebre, il vento infuocato farà seccare i suoi rampolli, e sarà portato via dal soffio della bocca di Dio. 31 Non confidi nella vanità; è un’illusione; poiché avrà la vanità per ricompensa. 32 La sua fine verrà prima del tempo, e i suoi rami non rinverdiranno più. 33 Sarà come una vigna da cui si strappi l’uva ancora acerba, come l’ulivo da cui si scuota il fiore; 34 poiché la famiglia del profano è sterile, e il fuoco divora le tende dell’uomo venale. 35 L’empio concepisce malizia e partorisce rovina; egli cova in seno l’inganno".

1 Elifaz din Teman a luat cuvântul și a zis:

2 „Se cade să dea înțeleptul ca răspuns înțelepciune deșartă?

Sau să-și umfle pieptul cu vânt de răsărit?

3 Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic

și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

4 Tu nimicești chiar și frica de Dumnezeu,

nimicești orice simțire de evlavie față de Dumnezeu.

5 Nelegiuirea ta îți cârmuiește gura

și împrumuți vorbirea oamenilor vicleni.

6 Nu eu, ci gura*Luca 19:22. ta te osândește,

buzele tale mărturisesc împotriva ta.

7 Tu ești omul care s-a născut întâi?

Te-ai născut*Ps. 90:2.Prov. 8:25. tu înaintea dealurilor?

8 Ai fost tu*Rom. 11:34.1 Cor. 2:11. la sfaturile lui Dumnezeu

și ai sorbit din ele înțelepciune pentru tine?

9 Ce*Cap. 13:2. știi tu și să nu știm și noi?

Ce cunoștință ai tu pe care să n-o avem și noi?

10 Între*Cap. 32:6,7. noi sunt peri albi, bătrâni,

oameni mai înziliți decât tatăl tău.

11 Puțin lucru sunt mângâierile lui Dumnezeu pentru tine

și cuvintele care-ți vorbesc atât de blând…?

12 Încotro te trage inima

și ce înseamnă această privire țintă a ochilor tăi?

13 Ce, împotriva lui Dumnezeu îți îndrepți tu mânia

și-ți ies din gură cuvinte ca acestea?

14 Ce*1 Împ. 8:46.1 Cron. 6:36. Cap. 14:4.Ps. 14:3.Prov. 20:9.Ecl. 7:20.1 Ioan 1:8,10. este omul, ca să fie curat?

Și poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

15 Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în sfinții*Cap. 4:18;25:5. Săi,

dacă nici cerurile nu sunt curate înaintea Lui,

16 cu cât*Cap. 4:19.Ps. 14:3;53:3. mai puțin ființa urâcioasă și stricată – omul,

care*Cap. 34:7.Prov. 19:28. bea nelegiuirea ca apa!

17 Vreau să te învăț, ascultă-mă!

Voi istorisi ce am văzut,

18 ce au arătat înțelepții,

ce au descoperit ei, auzind de la părinții*Cap. 8:8. lor,

19 cărora singuri li se dăduse țara

și printre care niciun străin*Ioel 3:17. nu venise încă.

20 Omul cel rău își duce în neliniște toate zilele vieții,

toți*Ps. 90:12. anii de care are parte cel nelegiuit.

21 Țipete de spaimă răsună la urechile lui:

În mijlocul fericirii*1 Tes. 5:3. lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

22 El nu trage nădejde să scape de întuneric,

vede sabia care-l amenință;

23 aleargă*Ps. 59:15;109:10. încoace și încolo să caute pâine,

știe că-l așteaptă ziua întunericului*Cap. 18:12..

24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă

și se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

25 Căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu,

s-a împotrivit Celui Atotputernic

26 și a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui

cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

27 Avea fața acoperită cu grăsime,

coapsele încărcate cu osânză

28 și locuia în cetăți nimicite,

în case părăsite,

sortite să fie dărâmate.

29 Nu se va mai îmbogăți,

averea nu-i va crește

și avuția nu se va mai întinde pe pământ.

30 Nu va putea ieși din întuneric,

flacăra îi va arde mlădițele,

și Dumnezeu îl va pierde*Cap. 4:9. cu suflarea gurii Lui.

31 Dacă se încrede*Is. 59:4. în rău, se înșală,

căci răul îi va fi răsplata.

32 Ea va veni înainte*Cap. 22:16.Ps. 55:23. de capătul zilelor lui,

și ramura lui nu va mai înverzi.

33 Va fi ca o viță despuiată de roadele ei încă verzi,

ca un măslin ale cărui flori au căzut.

34 Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă

și cortul omului stricat îl va mânca focul.

35 El zămislește*Ps. 7:14.Is. 59:4.Osea 10:13. răul și naște răul;

în sânul lui coace roade care-l înșală."