1 Naas, l’Ammonita, salì e si accampò contro Iabes di Galaad. E tutti quelli di Iabes dissero a Naas: "Fa’ alleanza con noi e noi ti serviremo". 2 E Naas, l’Ammonita, rispose loro: "Io farò alleanza con voi a questa condizione: che io vi cavi a tutti l’occhio destro e getti così questo disonore su tutto Israele". 3 Gli anziani di Iabes gli dissero: "Concedici sette giorni di tregua perché inviamo dei messaggeri per tutto il territorio d’Israele; e se non ci sarà chi ci soccorra, ci arrenderemo a te". 4 I messaggeri andarono dunque a Ghibea di Saul, riferirono queste parole in presenza del popolo e tutto il popolo alzò la voce e pianse. 5 Ed ecco Saul tornava dai campi, seguendo i buoi, e disse: "Che cos’ha il popolo, perché piange?". E gli riferirono le parole di quelli di Iabes. 6 E quando ebbe udite quelle parole, lo Spirito di Dio investì Saul, che si infiammò d’ira; 7 e prese un paio di buoi, li tagliò a pezzi e li mandò, per mano dei messaggeri, per tutto il territorio d’Israele, dicendo: "Così saranno trattati i buoi di chi non seguirà Saul e Samuele". Il terrore dell’Eterno s’impadronì del popolo e partirono come se fossero stati un uomo solo. 8 Saul li passò in rassegna a Bezec, ed erano trecentomila figli d’Israele e trentamila uomini di Giuda. 9 E dissero a quei messaggeri che erano venuti: "Dite così a quelli di Iabes di Galaad: ‘Domani, quando il sole sarà in tutto il suo calore, sarete liberati’". E i messaggeri andarono a riferire queste parole a quelli di Iabes, i quali si rallegrarono. 10 E quelli di Iabes dissero agli Ammoniti: "Domani verremo da voi, e farete di noi tutto quello che vi piacerà". 11 Il giorno seguente, Saul divise il popolo in tre schiere, che penetrarono nell’accampamento degli Ammoniti prima dell’alba, e li batterono fino alle ore calde del giorno. Quelli che scamparono furono dispersi in maniera che non ne rimasero due insieme. 12 Il popolo disse a Samuele: "Chi è che diceva: Saul regnerà forse su noi? Dateci quegli uomini e li metteremo a morte". 13 Ma Saul rispose: "Nessuno sarà messo a morte in questo giorno, perché oggi l’Eterno ha operato una liberazione in Israele". 14 E Samuele disse al popolo: "Venite, andiamo a Ghilgal, e là confermiamo l’autorità regale". 15 E tutto il popolo andò a Ghilgal, e là, a Ghilgal, fecero Saul re davanti all’Eterno, e offrirono nel cospetto dell’Eterno sacrifici di ringraziamento. Saul e tutti gli uomini d’Israele fecero gran festa in quel luogo.

1 Nahaș*Cap. 12:12., Amonitul, a venit și a împresurat Iabesul*Jud. 21:8. din Galaad. Toți locuitorii din Iabes au zis lui Nahaș: „Fă*Gen. 26:28.Exod 23:32.Iov 41:4.Ezec. 17:13. legământ cu noi, și-ți vom fi supuși." 2 Dar Nahaș, Amonitul, le-a răspuns: „Voi face legământ cu voi dacă mă lăsați să vă scot la toți ochiul drept și să arunc astfel o ocară*Gen. 34:14. Cap. 17:26. asupra întregului Israel." 3 Bătrânii din Iabes i-au zis: „Dă-ne un răgaz de șapte zile ca să trimitem soli în tot ținutul lui Israel; și dacă nu va fi nimeni să ne ajute, ne vom supune ție." 4 Solii au ajuns la*Cap. 10:26;15:34.2 Sam. 21:6. Ghibea, cetatea lui Saul, și au spus aceste lucruri în auzul poporului. Și tot poporul*Jud. 2:4;21:2. a ridicat glasul și a plâns. 5 Saul tocmai se întorcea de la câmp, în urma boilor, și a întrebat: „Ce are poporul de plânge?" I-au istorisit ce spuseseră cei din Iabes. 6 Cum a auzit Saul aceste lucruri, Duhul*Jud. 3:10;6:34;11:29;13:25;14:6. Cap. 10:10;16:13. lui Dumnezeu a venit peste el și s-a mâniat foarte tare. 7 A luat o pereche de boi, i-a tăiat*Jud. 19:29. în bucăți și le-a trimis prin soli în tot ținutul lui Israel, zicând: „Oricine*Jud. 21:6,8,10. nu va merge după Saul și Samuel își va vedea boii tăiați la fel." Groaza Domnului a apucat pe popor, care a pornit ca un singur om. 8 Saul le-a făcut numărătoarea la Bezec*Jud. 1:5.; copiii lui Israel*2 Sam. 24:9. erau trei sute de mii și bărbații lui Iuda, treizeci de mii. 9 Ei au zis solilor care veniseră: „Așa să vorbiți locuitorilor Iabesului din Galaad: ‘Mâine, când va dogori soarele, veți avea ajutor.’" Solii au dus vestea aceasta celor din Iabes, care s-au umplut de bucurie 10 și au zis amoniților: „Mâine ne vom*Vers. 3. supune vouă și ne veți face ce vă va plăcea." 11 A doua zi, Saul*Cap. 31:11. a împărțit poporul în trei*Jud. 7:16. cete. Au pătruns în tabăra amoniților în straja dimineții și i-au bătut până la căldura zilei. Cei ce au scăpat au fost risipiți și n-au mai rămas doi laolaltă dintre ei.

12 Poporul a zis lui Samuel: „Cine*Cap. 10:27. zicea: ‘Saul să domnească peste noi?’ Dați*Luca 19:27. încoace pe oamenii aceia, ca să-i omorâm." 13 Dar Saul a zis: „Nimeni*2 Sam. 19:22. nu va fi omorât în ziua aceasta, căci astăzi Domnul a dat o izbăvire*Exod 14:13,30. Cap. 19:5. lui Israel." 14 Și Samuel a zis poporului: „Veniți și să mergem la Ghilgal, ca să întărim acolo împărăția." 15 Tot poporul s-a dus la Ghilgal*Cap. 10:8. și au pus pe Saul împărat, înaintea*Cap. 10:17. Domnului, la Ghilgal. Acolo, au adus jertfe*Cap. 10:8. de mulțumire înaintea Domnului și Saul și toți oamenii lui Israel s-au veselit foarte mult acolo.