1 L’undicesimo anno, il terzo mese, il primo giorno del mese, la parola dell’Eterno mi fu rivolta in questi termini: 2 "Figlio d’uomo, di’ al Faraone re d’Egitto, e alla sua moltitudine: ‘A chi somigli tu nella tua grandezza? 3 Ecco, l’Assiro era un cedro del Libano, dai bei rami, dall’ombra folta, dal tronco slanciato, dalla vetta sporgente tra il folto dei rami. 4 Le acque lo nutrivano, l’abisso lo faceva crescere con i suoi fiumi che scorrevano intorno al luogo dove era piantato, mentre mandava i suoi canali a tutti gli alberi dei campi. 5 Perciò la sua altezza era superiore a quella di tutti gli alberi della campagna, i suoi rami si erano moltiplicati, i suoi ramoscelli si erano allungati per l’abbondanza delle acque che lo facevano sviluppare. 6 Tutti gli uccelli del cielo si annidavano fra i suoi rami, tutte le bestie dei campi figliavano sotto i suoi ramoscelli, e tutte le grandi nazioni dimoravano alla sua ombra. 7 Era bello per la sua grandezza, per la lunghezza dei suoi rami, perché la sua radice era presso acque abbondanti. 8 I cedri non lo sorpassavano nel giardino di Dio; i cipressi non uguagliavano i suoi ramoscelli, e i platani non erano neppure come i suoi rami; nessun albero nel giardino di Dio lo pareggiava in bellezza. 9 Io lo avevo reso bello per l’abbondanza dei suoi rami, e tutti gli alberi di Eden, che sono nel giardino di Dio, gli portavano invidia’. 10 Perciò, così parla il Signore, l’Eterno: ‘Poiché era salito a tanta altezza e sporgeva la sua vetta tra il folto dei rami e poiché il suo cuore si era insuperbito della sua altezza, 11 io lo diedi in mano del più forte fra le nazioni affinché lo trattasse a suo piacimento; per la sua empietà io lo allontanai. 12 Degli stranieri, i più violenti fra le nazioni, lo hanno tagliato e lo hanno abbandonato; sui monti e in tutte le valli sono caduti i suoi rami, i suoi ramoscelli sono stati spezzati in tutti i burroni del paese, tutti i popoli della terra si sono ritirati dalla sua ombra e lo hanno abbandonato. 13 Sul suo tronco caduto si posano tutti gli uccelli del cielo, e sopra i suoi rami stanno tutte le bestie dei campi. 14 Così è avvenuto affinché gli alberi tutti piantati presso le acque non siano fieri della propria altezza, non sporgano più la vetta fra il folto dei rami, e tutti gli alberi potenti che si dissetano alle acque non persistano nella loro fierezza; poiché tutti quanti sono dati alla morte, alle profondità della terra, insieme ai figli degli uomini, a quelli che scendono nella fossa’. 15 Così parla il Signore, l’Eterno: ‘Il giorno che egli discese nel soggiorno dei morti io feci fare cordoglio; a causa sua coprii l’abisso, ne arrestai i fiumi e le grandi acque furono fermate; a causa sua feci vestire a lutto il Libano, e tutti gli alberi dei campi vennero meno a causa sua. 16 Al rumore della sua caduta feci tremare le nazioni, quando lo feci scendere nel soggiorno dei morti con quelli che scendono nella fossa; nelle profondità della terra si consolarono tutti gli alberi di Eden, i più scelti e i più belli del Libano, tutti quelli che si dissetavano alle acque. 17 Anche loro discesero con lui nel soggiorno dei morti, verso quelli che la spada ha ucciso: verso quelli che erano il suo braccio e stavano alla sua ombra in mezzo alle nazioni. 18 A chi dunque somigli tu per gloria e per grandezza fra gli alberi di Eden? Così tu sarai precipitato con gli alberi di Eden nelle profondità della terra; tu giacerai in mezzo agli incirconcisi, fra quelli che la spada ha ucciso. Così sarà del Faraone con tutta la sua moltitudine’, dice il Signore, l’Eterno".

1 În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: ‘Cu cine*Vers. 18. te asemeni tu în mărimea ta? 3 Iată*Dan. 4:10. că asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori. 4 Apele*Ier. 51:36. îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadnița și își trimiteau pâraiele la toți copacii de pe câmp. 5 De aceea, tulpina*Dan. 4:11. lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau de mulțimea apelor care-l făcuseră să dea lăstari. 6 Toate păsările*Cap. 17:23.Dan. 4:12. cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. 7 Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui, căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8 Cedrii din grădina*Gen. 2:8;13:10. Cap. 28:13. lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. 9 Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crengilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.’ 10 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța*Dan. 5:20. vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11 l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui, căci l-am izgonit. 12 Străinii, cele mai grozave*Cap. 28:7. popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile*Cap. 32:5;35:8. i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele țării și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit. 13 Pe sfărâmăturile lui*Is. 18:6. Cap. 32:4. au venit și s-au așezat toate păsările cerului și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui, 14 ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălțimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor, căci toți*Ps. 82:7. sunt dați pradă morții, în*Cap. 32:18. adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.’ 15 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘În ziua când s-a coborât în Locuința morților, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el și toți copacii de pe câmp s-au uscat. 16 De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure*Cap. 26:15. neamurile când l-am aruncat*Is. 14:15. în Locuința morților împreună cu cei ce se coboară în groapă și s-au mângâiat*Cap. 32:31. în adâncimile pământului toți*Is. 14:8. copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toți cei udați de ape. 17 S-au coborât și ei cu el în Locuința morților, la cei ce au pierit uciși de sabie, ei, care erau brațul lui și locuiau*Plâng. 4:20. la umbra lui printre neamuri. 18 Cu*Vers. 2. Cap. 32:19. cine poți fi asemuit tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuși vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului și vei fi*Cap. 28:10;32:19. culcat în mijlocul celor netăiați împrejur, împreună cu cei ce au pierit uciși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui’, zice Domnul Dumnezeu."