1 Egli mi disse: "Figlio d’uomo, mangia ciò che trovi; mangia questo rotolo e va’, parla alla casa d’Israele". 2 Io aprii la bocca, ed egli mi fece mangiare quel rotolo. 3 Mi disse: "Figlio d’uomo, nutriti il ventre e riempiti le viscere di questo rotolo che ti do". Io lo mangiai e nella mia bocca fu dolce come del miele. 4 Egli mi disse: "Figlio d’uomo, va’, recati alla casa d’Israele e riferisci loro le mie parole; 5 poiché tu sei mandato non a un popolo dal parlare oscuro e dalla lingua incomprensibile, ma alla casa d’Israele: 6 non a molti popoli dal parlare oscuro e dalla lingua incomprensibile, di cui tu non capisca le parole. Certo, se io ti mandassi a loro, essi ti darebbero ascolto; 7 ma la casa d’Israele non ti vorrà ascoltare, perché non vogliono ascoltare me; poiché tutta la casa d’Israele ha la fronte dura e il cuore ostinato. 8 Ecco, io rendo dura la tua faccia, perché tu la opponga alla loro faccia; rendo dura la tua fronte, perché tu la opponga alla loro fronte; 9 io rendo la tua fronte come un diamante, più dura della selce; non li temere, non ti sgomentare davanti a loro, perché sono una casa ribelle". 10 Poi mi disse: "Figlio d’uomo, ricevi nel tuo cuore tutte le parole che io ti dirò e ascoltale con le tue orecchie. 11 Va’ dai figli del tuo popolo che sono in esilio, parla loro, e di’ loro: ‘Così parla il Signore, l’Eterno’, sia che ti ascoltino sia che non ti ascoltino". 12 Lo Spirito mi portò in alto e io udii dietro di me il suono di un grande fragore che diceva: "Benedetta sia la gloria dell’Eterno dalla sua dimora!". 13 Udii pure il rumore delle ali degli esseri viventi che battevano l’una contro l’altra, il rumore delle ruote accanto a esse e il suono di un grande fragore. 14 Lo Spirito mi portò in alto e mi condusse via; io andai, pieno di amarezza nello sdegno del mio spirito; la mano dell’Eterno era forte su di me. 15 Giunsi da quelli che erano deportati a Tel-Abib presso il fiume Chebar, e mi fermai dove essi abitavano; là abitai per sette giorni, triste e silenzioso, in mezzo a loro.

16 Dopo sette giorni, la parola dell’Eterno mi fu rivolta in questi termini: 17 "Figlio d’uomo, io ti ho stabilito come sentinella per la casa d’Israele; quando tu udrai dalla mia bocca una parola, tu li avvertirai da parte mia. 18 Quando io dirò all’empio: ‘Certo morirai’, se tu non lo avverti e non parli per avvertire quell’empio di abbandonare la sua via malvagia, e salvargli così la vita, quell’empio morirà per la sua iniquità; ma io domanderò conto del suo sangue alla tua mano. 19 Ma, se tu avverti l’empio, ed egli non si allontana dalla sua empietà e dalla sua via malvagia, egli morirà per la sua iniquità, ma tu avrai salvato la tua anima. 20 Quando un giusto si allontana dalla sua giustizia e commette l’iniquità, se io gli pongo davanti una qualche occasione di caduta, egli morirà, perché tu non lo avrai avvertito; morirà per il suo peccato e le cose giuste che avrà fatto non saranno più ricordate; ma io domanderò conto del suo sangue alla tua mano. 21 Però, se tu avverti quel giusto perché non pecchi, e non pecca, egli certamente vivrà, perché è stato avvertito, e tu avrai salvato la tua anima". 22 La mano dell’Eterno fu sopra di me in quel luogo, ed egli mi disse: "Alzati, va’ nella pianura, e lì io parlerò con te". 23 Io dunque mi alzai, uscii nella pianura, ed ecco che là c’era la gloria dell’Eterno, gloria simile a quella che avevo visto presso il fiume Chebar; e caddi con la faccia a terra. 24 Ma lo Spirito entrò in me; mi fece alzare in piedi, e l’Eterno mi parlò e mi disse: "Va’, chiuditi in casa tua! 25 A te, figlio d’uomo, ecco, ti saranno messe addosso delle corde, con esse sarai legato, e tu non andrai in mezzo a loro. 26 Io farò in modo che la lingua ti si attacchi al palato, perché tu rimanga muto e non possa essere per essi uno che li rimprovera; perché sono una casa ribelle. 27 Ma quando io ti parlerò, ti aprirò la bocca e tu dirai loro: ‘Così parla il Signore, l’Eterno’; chi ascolta, ascolti; chi non vuole ascoltare non ascolti; poiché sono una casa ribelle".

1 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă*Cap. 2:8,9. sulul acesta și du-te de vorbește casei lui Israel!" 2 Am deschis gura și mi-a dat să mănânc sulul acesta. 3 El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta pe care ți-l dau!" L-am mâncat*Apoc. 10:9.Ier. 15:16., și în gura mea a fost dulce ca mierea*Ps. 19:10;119:103.. 4 El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! 5 Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. 6 Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit*Mat. 11:21,23., dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7 Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că*Ioan 15:20. nu vrea să M-asculte, căci*Cap. 2:4. toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. 8 Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. 9 Îți voi face fruntea ca un diamant*Is. 50:7.Ier. 1:18;15:20.Mica 3:8., mai aspră decât stânca. Nu te teme*Ier. 1:8,17. Cap. 2:6. și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!" 10 El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun! 11 Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău, vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Așa*Cap. 2:5,7. Vers. 27. vorbește Domnul Dumnezeu!’" 12 Și Duhul m-a*Vers. 14. Cap. 8:3.1 Împ. 18:12.2 Împ. 2:16.Fapte 8:39. răpit și am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 13 Am auzit și vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, huruitul roților de lângă ele și dârdâitul unui mare cutremur de pământ. 14 Când m-a răpit*Vers. 12. Cap. 8:3. Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios și mâna*2 Împ. 3:15. Cap. 1:3;8:1; 37:1. Domnului apăsa tare peste mine. 15 Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul*Iov 2:13.Ps. 137:1. unde se aflau, și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile. 16 După șapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 17 „Fiul*Cap. 33:7,8,9. omului, te pun păzitor*Is. 52:8;56:10;62:6.Ier. 6:17. peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! 18 Când voi zice celui rău: ‘Vei muri negreșit!’, dacă nu-l vei înștiința și nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri*Cap. 33:6.Ioan 8:21,24. prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 19 Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui*Is. 49:4,5.Fapte 20:26. sufletul! 20 Dacă un om neprihănit*Cap. 18:24;33:12,13. se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 21 Dar, dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul!" 22 Și mâna Domnului a venit*Vers. 14. Cap. 1:3. peste mine acolo și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale*Cap. 8:4. și acolo îți voi vorbi!" 23 M-am sculat și m-am dus în vale și iată că slava*Cap. 1:28. Domnului s-a arătat acolo, așa cum o văzusem*Cap. 1:1. la râul Chebar. Atunci am căzut*Cap. 1:28. cu fața la pământ. 24 Duhul a intrat*Cap. 2:2. în mine și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! 25 Căci iată, fiul omului, vor pune peste*Cap. 4:8. tine funii cu care te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. 26 Îți voi lipi*Cap. 24:27.Luca 1:20,22. limba de cerul gurii ca să rămâi mut și să nu-i poți mustra, căci sunt*Cap. 2:5-7. o casă de îndărătnici! 27 Dar, când*Cap. 24:27;33:22. îți voi vorbi, îți voi deschide gura ca să le spui: ‘Așa*Vers. 11. vorbește Domnul Dumnezeu.’ Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci*Vers. 9,26. Cap. 12:2,3. sunt o casă de îndărătnici!