1 Io guardai, ed ecco, sulla distesa sopra il capo dei cherubini, c’era come una pietra di zaffiro; si vedeva come una specie di trono che stava sopra di loro. 2 L’Eterno parlò all’uomo vestito di lino, e disse: "Va’ fra le ruote sotto i cherubini, riempiti le mani di carboni ardenti tolti in mezzo ai cherubini e spargili sulla città". Egli vi andò in mia presenza. 3 Ora i cherubini stavano al lato destro della casa, quando l’uomo entrò là; la nuvola riempì il cortile interno. 4 La gloria dell’Eterno si alzò sopra i cherubini, muovendo verso l’ingresso della casa; la casa fu riempita della nuvola, il cortile fu pieno dello splendore della gloria dell’Eterno. 5 Il rumore delle ali dei cherubini si udì fino al cortile esterno, simile alla voce del Dio onnipotente quando parla. 6 Quando l’Eterno ebbe dato all’uomo vestito di lino l’ordine di prendere del fuoco in mezzo alle ruote che sono tra i cherubini, egli venne a fermarsi presso una delle ruote. 7 Uno dei cherubini stese la mano fra gli altri cherubini verso il fuoco che era fra i cherubini, ne prese e lo mise nelle mani dell’uomo vestito di lino, che lo ricevette e uscì. 8 Vidi che i cherubini avevano una forma di mano d’uomo sotto le ali. 9 Io guardai, ed ecco quattro ruote presso i cherubini, una ruota presso ogni cherubino; le ruote avevano l’aspetto di una pietra di crisolito. 10 A vederle, tutte e quattro avevano una stessa forma, come se una ruota passasse attraverso l’altra. 11 Quando si muovevano, si muovevano dai loro quattro lati e, muovendosi, non si voltavano, ma seguivano la direzione del luogo verso il quale guardava il capo e, andando, non si voltavano. 12 Tutto il corpo dei cherubini, i loro dorsi, le loro mani, le loro ali, come pure le ruote di tutti e quattro, erano pieni di occhi tutto intorno. 13 Udii che le ruote erano chiamate "Turbine". 14 Ogni cherubino aveva quattro facce: la prima faccia era una faccia di cherubino; la seconda faccia, una faccia d’uomo; la terza, una faccia di leone; la quarta, una faccia di aquila. 15 I cherubini si alzarono. Erano gli stessi esseri viventi che avevo visto presso il fiume Chebar. 16 Quando i cherubini si muovevano, anche le ruote si muovevano accanto a loro; quando i cherubini spiegavano le ali per alzarsi da terra, anche le ruote non si allontanavano dal loro fianco. 17 Quando quelli si fermavano, anche queste si fermavano; quando quelli s’innalzavano anche queste s’innalzavano con loro, perché lo spirito degli esseri viventi era in esse. 18 La gloria dell’Eterno partì dall’ingresso della casa e si fermò sui cherubini. 19 I cherubini spiegarono le loro ali e s’innalzarono su dalla terra; io li vidi partire, con le ruote accanto a loro. Si fermarono all’ingresso della porta orientale della casa dell’Eterno; la gloria dell’Iddio d’Israele stava sopra di loro, su in alto. 20 Erano gli stessi esseri viventi che avevo visto sotto l’Iddio d’Israele presso il fiume Chebar; riconobbi che erano cherubini. 21 Ognuno di essi aveva quattro facce, ognuno quattro ali; sotto le loro ali appariva la forma di mani d’uomo. 22 Quanto all’aspetto delle loro facce, erano le facce che avevo visto presso il fiume Chebar; erano le stesse sembianze, i medesimi cherubini. Ognuno andava diritto davanti a sé.

1 M-am uitat și iată că pe cerul*Cap. 1:22,26. care era deasupra capului heruvimilor era ceva ca o piatră de safir; deasupra lor se vedea ceva asemănător cu un chip de scaun de domnie. 2 Și Domnul a zis*Cap. 9:2,3. omului aceluia îmbrăcat în haine de in: „Vâră-te între roțile de sub heruvimi, umple-ți mâinile cu*Cap. 1:13. cărbunii aprinși care sunt între heruvimi și împrăștie-i*Apoc. 8:5. peste cetate!" Și el s-a vârât între roți sub ochii mei. 3 Heruvimii stăteau în partea dreaptă a casei când s-a vârât omul acela între roți, iar norul a umplut curtea dinăuntru. 4 Atunci, slava*Vers. 18. Cap. 1:28;9:3. Domnului s-a ridicat de pe heruvimi și s-a îndreptat spre pragul casei, așa încât Templul s-a umplut*1 Împ. 8:10,11. Cap. 43:5. de nor și curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. 5 Vâjâitul*Cap. 1:24. aripilor heruvimilor s-a auzit până la curtea de afară, ca glasul*Ps. 29:3. Dumnezeului celui Atotputernic, când vorbește. 6 Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haina de in să ia foc dintre roți, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus și s-a așezat lângă roți. 7 Atunci, un heruvim a întins mâna între heruvimi spre focul care era între heruvimi; a luat foc și l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Și omul acesta l-a luat și a ieșit afară. 8 La heruvimi se vedea ceva*Cap. 1:8. Vers. 21. ca o mână de om sub aripile lor. 9 M-am uitat și iată*Cap. 1:15. că lângă heruvimi erau patru roți: o roată lângă un heruvim și o roată lângă celălalt heruvim, dar roțile acestea străluceau ca o piatră de*Cap. 1:16. crisolit. 10 După înfățișare, toate cele patru roți aveau același chip; fiecare roată părea că este în mijlocul altei roți. 11 Când*Cap. 1:17. mergeau, mergeau de cele patru laturi ale lor și nu se învârteau în mers, ci mergeau încotro mergea capul, fără să se învârtească în mersul lor. 12 Tot trupul heruvimilor, spatele lor, mâinile lor și aripile lor erau pline de ochi ca și cele patru roți dimprejur. 13 Am auzit cu urechile mele că roțile*Cap. 1:18. erau chemate „roți învârtitoare". 14 Fiecare*Cap. 1:6,10. avea patru fețe: fața celui dintâi era o față de heruvim; fața celui de-al doilea, o față de om; a celui de-al treilea, o față de leu și a celui de-al patrulea, o față de vultur. 15 Și heruvimii s-au ridicat. Erau făpturile vii*Cap. 1:5. pe care le văzusem lângă râul Chebar. 16 Când*Cap. 1:19. mergeau heruvimii, mergeau și roțile cu ei, și când își întindeau heruvimii aripile ca să se înalțe de la pământ, nici roțile nu se depărtau de ei. 17 Când*Cap. 1:12,20,21. se opreau ei, se opreau și ele, și când se înălțau ei, se înălțau și ele cu ei, căci duhul făpturilor vii era în ele. 18 Slava*Vers. 4. Domnului a plecat*Osea 9:12. din pragul Templului și s-a așezat pe heruvimi. 19 Heruvimii*Cap. 11:22. și-au întins aripile și s-au înălțat de pe pământ sub ochii mei; când au plecat ei, au plecat și roțile cu ei. S-au oprit la intrarea porții Casei Domnului spre răsărit; și slava Dumnezeului lui Israel era sus, deasupra lor. 20 Erau făpturile vii*Cap. 1:22. Vers. 15. pe care le văzusem sub Dumnezeul lui Israel, lângă*Cap. 1:1. râul Chebar, și am băgat de seamă că erau heruvimi. 21 Fiecare*Cap. 1:6. Vers. 14. avea patru fețe, fiecare avea patru aripi și sub aripile lor era ceva*Cap. 1:8. Vers. 8. ca o mână de om. 22 Dar fețele lor erau ca*Cap. 1:10. cele pe care le văzusem la râul Chebar, cu aceeași înfățișare: erau tot ei. Fiecare*Cap. 1:12. mergea drept înainte.