1 Il trentesimo anno, il quinto giorno del quarto mese, mentre mi trovavo presso il fiume Chebar, fra i deportati, i cieli si aprirono e io ebbi delle visioni divine. 2 Il quinto giorno del mese (era il quinto anno della deportazione del re Ioiachin), 3 la parola dell’Eterno fu rivolta al sacerdote Ezechiele, figlio di Buzi, nel paese dei Caldei, presso il fiume Chebar; in quel luogo la mano dell’Eterno fu sopra di lui. 4 Io guardai, ed ecco venire dal settentrione un vento di tempesta, una grossa nuvola con un fuoco folgorante che splendeva tutto intorno a essa; nel centro si vedeva come un bagliore di metallo incandescente in mezzo al fuoco. 5 Nel centro appariva la forma di quattro esseri viventi; questo era il loro aspetto: avevano sembianza umana. 6 Ognuno di essi aveva quattro facce e quattro ali. 7 I loro piedi erano diritti e la pianta dei loro piedi era come la pianta del piede di un vitello; brillavano come il bronzo lucidato. 8 Avevano delle mani d’uomo sotto le ali ai loro quattro lati; tutti e quattro avevano le loro facce e le loro ali. 9 Le loro ali si univano l’una all’altra; camminando non si voltavano; ognuno camminava dritto davanti a sé. 10 Quanto all’aspetto delle loro facce, essi avevano tutti una faccia d’uomo, tutti e quattro una faccia di leone a destra, tutti e quattro una faccia di bue a sinistra, e tutti e quattro una faccia di aquila. 11 Le loro facce e le loro ali erano separate nella parte superiore; ognuno aveva due ali che toccavano quelle dell’altro e due che coprivano loro il corpo. 12 Camminavano ognuno dritto davanti a sé, andavano dove lo Spirito li faceva andare e, camminando, non si voltavano. 13 Quanto all’aspetto degli esseri viventi, esso era come carboni ardenti, come fiaccole; quel fuoco circolava in mezzo agli esseri viventi, era un fuoco scintillante, e dal fuoco uscivano dei lampi. 14 Gli esseri viventi correvano in tutte le direzioni, simili al fulmine. 15 Mentre stavo guardando gli esseri viventi, ecco una ruota in terra, presso ciascuno di essi, verso le loro quattro facce. 16 L’aspetto delle ruote e la loro forma erano come l’aspetto del crisolito; tutte e quattro si somigliavano; il loro aspetto e la loro forma erano quelli di una ruota in mezzo a un’altra ruota. 17 Quando si muovevano, andavano tutte e quattro dal proprio lato e, andando, non si voltavano. 18 Quanto ai loro cerchi, essi erano alti e imponenti; i cerchi di tutte e quattro erano pieni di occhi tutto intorno. 19 Quando gli esseri viventi camminavano, le ruote si muovevano accanto a loro; quando gli esseri viventi si alzavano su da terra, si alzavano anche le ruote. 20 Dovunque lo Spirito voleva andare, andavano anche loro; le ruote si alzavano accanto a quelli, perché lo spirito degli esseri viventi era nelle ruote. 21 Quando quelli camminavano, anche le ruote si muovevano; quando quelli si fermavano, anche queste si fermavano; quando quelli si alzavano su dalla terra, anche queste si alzavano accanto a essi perché lo spirito degli esseri viventi era nelle ruote. 22 Sopra le teste degli esseri viventi c’era una sorta di distesa celeste, di un colore simile a cristallo di meraviglioso splendore, e si estendeva su in alto, sopra le loro teste. 23 Sotto la distesa stendevano le loro ali, l’una verso l’altra; ciascuno ne aveva due che coprivano il corpo. 24 Quando camminavano, io sentivo il rumore delle loro ali, come il rumore delle grandi acque, come la voce dell’Onnipotente: un rumore di grande tumulto, come il rumore di un accampamento; quando si fermavano, abbassavano le loro ali; 25 si udiva un rumore che veniva dall’alto della distesa che era sopra le loro teste. 26 Al di sopra della distesa celeste che stava sopra le loro teste, c’era come una pietra di zaffiro, che sembrava un trono; su questa specie di trono appariva come la figura di un uomo, che vi stava seduto sopra, su in alto. 27 Vidi pure come un bagliore di metallo incandescente, come del fuoco, che lo circondava tutto intorno dalla sembianza dei suoi fianchi in su; e dalla sembianza dei suoi fianchi in giù vidi come del fuoco, come uno splendore tutto attorno a lui. 28 Come l’aspetto dell’arco che è nella nuvola in un giorno di pioggia, così era l’aspetto di quello splendore che lo circondava. Era un’apparizione dell’immagine della gloria dell’Eterno. A questa vista caddi sulla mia faccia, e udii la voce di uno che parlava.

1 În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinșii de război de la*Vers. 3. Cap. 3:15,23;10:15,20,22;43:3. râul Chebar, s-au deschis*Mat. 3:16.Fapte 7:56;10:11.Apoc. 19:11. cerurile și am avut vedenii*Cap. 8:3. dumnezeiești. 2 În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei*2 Împ. 24:12,15. împăratului Ioiachin –, 3 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara haldeenilor, lângă râul Chebar, și acolo a venit mâna*1 Împ. 18:46.2 Împ. 3:15. Cap. 3:14,22;8:1; 40:1. Domnului peste el. 4 M-am uitat și iată că au venit de la miazănoapte*Ier. 1:14;4:6;6:1. un vânt*Ier. 23:19;25:32. năprasnic, un nor gros și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. 5 Tot în mijloc*Apoc. 4:6., se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare*Cap. 10:8. avea o asemănare*Vers. 10. Cap. 10:14,21. omenească. 6 Fiecare din ele avea patru fețe și fiecare avea patru aripi. 7 Picioarele lor erau drepte și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel și scânteiau*Dan. 10:6.Apoc. 1:15. ca niște aramă lustruită. 8 Sub aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mâini*Cap. 10:8,21. de om și toate patru aveau fețe și aripi. 9 Aripile*Vers. 11. lor erau prinse una de alta. Și când mergeau*Vers. 12. Cap. 10:11., nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte. 10 Cât despre chipul*Apoc. 4:7. fețelor lor, era așa: înainte, toate*Num. 2:10. aveau o față de om; la dreapta lor, toate patru aveau*Num. 2:3. câte o față de leu; la stânga lor*Num. 2:18., toate patru aveau câte o față de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o*Num. 2:25. față de vultur. 11 Aripile fiecăreia erau întinse în sus, așa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două*Is. 6:2. le acopereau trupurile. 12 Fiecare*Vers. 9. Cap. 10:22. mergea drept înainte, și anume încotro le mâna*Vers. 20. duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se*Vers. 9,17. întorceau în nicio parte. 13 În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, care ardeau, și ceva ca niște făclii*Apoc. 4:5. umbla încoace și încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare și din el ieșeau fulgere. 14 Făpturile vii însă, când alergau*Zah. 4:10. și se întorceau, erau ca fulgerul*Mat. 24:27.. 15 Mă uitam la aceste făpturi vii și iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată*Cap. 10:9. la fiecare din cele patru fețe ale lor. 16 Înfățișarea*Cap. 10:9,10. acestor roți și materialul din care erau făcute păreau de crisolit*Dan. 10:6. și toate patru aveau aceeași întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor erau de așa fel, încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roți. 17 Când mergeau*Vers. 12., alergau pe toate cele patru laturi ale lor și nu se întorceau deloc în mersul lor. 18 Aveau niște obezi de o înălțime înspăimântătoare și, pe obezile lor, cele patru roți erau pline cu ochi*Cap. 10:12.Zah. 4:10. de jur împrejur. 19 Când mergeau*Cap. 10:16,17. făpturile vii, mergeau și roțile pe lângă ele și, când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau și roțile. 20 Unde*Vers. 12. le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, și împreună cu ele se ridicau și roțile, căci*Cap. 10:17. duhul făpturilor vii era în roți. 21 Când*Vers. 19,20. Cap. 10:17. mergeau făpturile vii, mergeau și roțile; când se opreau ele, se opreau și roțile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau și roțile; căci duhul făpturilor vii era în roți. 22 Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere*Cap. 10:1. a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor și se întindea în aer sus, peste capetele lor. 23 Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, și mai aveau, fiecare, câte două aripi, care le acopereau trupurile. 24 Când*Cap. 10:5. umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca*Cap. 43:2.Dan. 10:6.Apoc. 1:15. vâjâitul unor ape mari și ca glasul*Iov 37:4,5.Ps. 29:3,4;68:33. Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri, iar când se opreau, își lăsau aripile în jos. 25 Și venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau își lăsau aripile în jos. 26 Deasupra*Cap. 10:1. cerului care era peste capetele lor, era ceva ca*Exod 24:10. o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. 27 Am*Cap. 8:2. mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită, ca niște foc, înăuntrul căruia era omul acesta și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus și de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc și, de jur împrejur, era înconjurat cu o lumină strălucitoare. 28 Ca înfățișarea curcubeului*Apoc. 4:3;10:1., care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel*Cap. 3:23;8:4. era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am*Cap. 3:23.Dan. 8:17.Fapte 9:4.Apoc. 1:17. căzut cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia care vorbea.