1 La parola dell’Eterno mi fu rivolta in questi termini: 2 "Figlio d’uomo, volgi la tua faccia verso il monte Seir, profetizza contro di esso 3 e digli: Così parla il Signore, l’Eterno: ‘Eccomi a te, o monte Seir! Io stenderò la mia mano contro di te e ti renderò una solitudine, un deserto. 4 Io ridurrò le tue città in rovine, tu diventerai una solitudine e conoscerai che io sono l’Eterno. 5 Poiché tu hai avuto un’antica inimicizia e hai abbandonato i figli d’Israele in balìa della spada nel giorno della loro calamità, nel giorno che l’iniquità era giunta al colmo, 6 com’è vero che io vivo’, dice il Signore, l’Eterno, ‘io ti lascerò nel sangue e il sangue ti inseguirà; poiché non hai odiato il sangue, il sangue ti inseguirà. 7 Ridurrò il monte Seir in una solitudine, in un deserto e ne sterminerò chi va e chi viene. 8 Io riempirò i suoi monti dei suoi cadaveri; sopra i tuoi colli, nelle tue valli, in tutti i tuoi burroni cadranno gli uccisi dalla spada. 9 Io ti ridurrò in una desolazione perenne, e le tue città non saranno più abitate; voi conoscerete che io sono l’Eterno. 10 Siccome tu hai detto: - Quelle due nazioni e quei due paesi saranno miei, e noi li possederemo - (e l’Eterno era là!), 11 com’è vero che io vivo’, dice il Signore, l’Eterno, ‘io agirò con l’ira e con la gelosia che tu hai mostrato nel tuo odio contro di loro; mi farò conoscere in mezzo a loro, quando ti giudicherò. 12 Tu conoscerai che io, l’Eterno, ho udito tutti gli oltraggi che hai proferito contro i monti d’Israele, dicendo: - Essi sono desolati; sono dati a noi, perché ne facciamo nostra preda. - 13 Voi, con la vostra bocca, vi siete inorgogliti contro di me e avete moltiplicato contro di me i vostri discorsi. Io l’ho udito!’. 14 Così parla il Signore, l’Eterno: ‘Quando tutta la terra si rallegrerà, io ti ridurrò in una desolazione. 15 Siccome ti sei rallegrato perché l’eredità della casa d’Israele era devastata, io farò lo stesso di te: tu diventerai una desolazione, o monte di Seir: tu ed Edom tutto quanto; si conoscerà che io sono l’Eterno’".

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, întoarce-te*Cap. 6:2. cu fața spre muntele*Deut. 2:5. Seir, prorocește*Ier. 49:7,8. Cap. 25:12.Amos 1:11.Obad. 10. împotriva lui 3 și zi: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Iată, am necaz pe tine, muntele Seirului! Îmi întind*Cap. 6:14. mâna împotriva ta și te prefac într-o pustietate și într-un pustiu! 4 Îți voi preface cetățile*Vers. 9. în dărâmături, vei ajunge o pustietate, ca să știi că Eu sunt Domnul! 5 Pentru că aveai o ură*Cap. 25:12.Obad. 10. veșnică și ai doborât cu sabia pe copiii lui Israel în ziua necazului lor, în vremea când nelegiuirea*Ps. 137:7. Cap. 21:25,29.Dan. 9:24.Obad. 11. era la culme, 6 de aceea, pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că te voi face sânge și te va urmări sângele; fiindcă*Ps. 109:17. n-ai urât sângele, de aceea sângele te va urmări. 7 Voi preface muntele Seir într-o pustietate și într-un pustiu și voi nimici cu desăvârșire din el și pe cei ce se duc*Jud. 5:6. Cap. 29:11., și pe cei ce se întorc. 8 Îi voi umple*Cap. 31:12;32:5. munții cu morți și cei uciși de sabie vor cădea pe dealurile tale, în văile tale și în toate puhoaiele tale. 9 Te voi preface*Ier. 49:17,18. Vers. 4. Cap. 25:13.Mal. 1:3,4. în niște pustietăți veșnice, cetățile nu-ți vor mai fi locuite și veți ști*Cap. 6:7;7:4,9;36:11. că Eu sunt Domnul. 10 Pentru că ai zis: ‹Aceste două neamuri și aceste două țări vor fi ale mele și le vom lua*Ps. 83:4,12. Cap. 36:5.Obad. 13. în stăpânire›, măcar că Domnul*Ps. 48:1,3;132:13,14. Cap. 48:35. era acolo, 11 de aceea, pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că Mă voi purta cu tine după mânia*Mat. 7:2.Iac. 2:13. și urgia pe care le-ai arătat și tu, în ura ta, împotriva lor și Mă voi face cunoscut în mijlocul lor, când te voi judeca. 12 Vei ști*Ps. 9:16. Cap. 6:7. însă că Eu, Domnul, am auzit toate batjocurile pe care le-ai rostit împotriva munților lui Israel când ai zis: ‹Sunt pustiiți și ne sunt dați ca pradă!› 13 V-ați fălit astfel împotriva Mea prin vorbirile*1 Sam. 2:3.Apoc. 13:6. voastre și v-ați înmulțit cuvintele împotriva Mea: am auzit!» 14 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Când*Is. 65:13,14. toată țara se va bucura, pe tine te voi preface într-o pustietate! 15 Din pricina bucuriei*Obad. 12,15. pe care ai simțit-o că moștenirea casei lui Israel era pustiită, îți voi face și ție la fel. Vei ajunge*Vers. 3,4. o pustietate, munte al Seirului, tu și tot Edomul, și se va ști că Eu sunt Domnul.»’