1 Guai alla superba corona degli ubriachi di Efraim e al fiore che appassisce, splendido ornamento che sta sul capo della grassa valle degli storditi dal vino! 2 Ecco venire, da parte del Signore, un uomo forte, potente, come una tempesta di grandine, un uragano distruttore, come una piena di grandi acque che straripano; egli getta quella corona a terra con violenza. 3 La superba corona degli ubriachi di Efraim sarà calpestata; 4 il fiore che appassisce, lo splendido ornamento che sta sul capo della grassa valle, sarà come un fico primaticcio prima dell’estate: appena uno lo vede, lo prende in mano e lo divora.

5 In quel giorno, l’Eterno degli eserciti sarà una splendida corona, un diadema di onore per il resto del suo popolo, 6 uno spirito di giustizia per colui che siede come giudice, la forza di quelli che respingono il nemico fino alle sue porte. 7 Ma anche questi barcollano per il vino e vacillano per le bevande inebrianti; il sacerdote e il profeta barcollano per le bevande inebrianti; affogano nel vino, vacillano per le bevande inebrianti, hanno errato nella visione e tentennano mentre rendono giustizia. 8 Tutte le tavole sono piene di vomito, di lordure, non c’è più un posto pulito.

9 "A chi vuole dare insegnamenti? A chi vuole fare capire la lezione? A dei bambini appena svezzati, staccati dal seno? 10 Poiché è un continuo dare precetto dopo precetto, precetto dopo precetto, regola dopo regola, regola dopo regola, un poco qui, un poco là!". 11 Ebbene, sarà mediante labbra balbuzienti e mediante una lingua straniera che l’Eterno parlerà a questo popolo. 12 Egli aveva detto loro: "Ecco il riposo: lasciare riposare lo stanco; questo è il refrigerio!". Ma quelli non hanno voluto ascoltare.

13 La parola dell’Eterno è stata per loro precetto dopo precetto, precetto dopo precetto, regola dopo regola, regola dopo regola, un poco qui, un poco là, affinché essi andassero a cadere a rovescio, fossero fiaccati, colti al laccio, e presi!

14 Ascoltate dunque la parola dell’Eterno, o schernitori, che dominate questo popolo di Gerusalemme! 15 Voi dite: "Noi abbiamo fatto alleanza con la morte, abbiamo stabilito un patto con il soggiorno dei morti; quando l’inondante flagello passerà, non giungerà fino a noi, perché abbiamo fatto della menzogna il nostro rifugio e ci siamo messi al sicuro dietro la frode". 16 Perciò così parla il Signore, l’Eterno: "Ecco, io ho posto come fondamento in Sion una pietra, una pietra provata, una pietra angolare preziosa, un fondamento solido; chi confiderà in essa non avrà fretta di fuggire. 17 Io prenderò il diritto come livella e la giustizia come piombino; la grandine spazzerà via il rifugio di menzogna e le acque inonderanno il vostro riparo. 18 La vostra alleanza con la morte sarà annullata, e il vostro patto con il soggiorno dei morti non reggerà; quando l’inondante flagello passerà voi sarete calpestati da esso. 19 Ogni volta che passerà, vi afferrerà: poiché passerà mattina dopo mattina, di giorno e di notte; sarà spaventoso imparare una tale lezione! 20 Poiché il letto sarà troppo corto per sdraiarsi e la coperta troppo stretta per avvolgersi. 21 Poiché l’Eterno sorgerà come al monte Perazim, si adirerà come nella valle di Gabaon, per fare la sua opera, la sua opera singolare, per compiere il suo lavoro, lavoro inaudito". 22 Ora dunque, non fate gli schernitori, affinché le vostre catene non debbano fortificarsi! Poiché io ho udito, da parte del Signore, dell’Eterno degli eserciti, che è deciso uno sterminio completo di tutto il paese.

23 Porgete orecchio, e date ascolto alla mia voce! State attenti, e ascoltate la mia parola! 24 L’agricoltore ara sempre per seminare? Rompe ed erpica sempre la sua terra? 25 Quando ne ha appianata la superficie, non vi semina l’aneto, non vi sparge il comino, non vi mette il frumento a solchi, l’orzo nel luogo designato e il farro entro i limiti a esso assegnati? 26 Il suo Dio gli insegna la regola da seguire e lo ammaestra. 27 L’aneto non si trebbia con la trebbia, né si fa passare sul comino la ruota del carro; ma l’aneto si batte con il bastone e il comino con la verga. 28 Il grano si trebbia; tuttavia, non lo si trebbia sempre; vi si fanno passare sopra la ruota del carro e i cavalli, ma non si schiaccia. 29 Anche questo procede dall’Eterno degli eserciti; egli si mostra mirabile nei suoi disegni, grande nella sua sapienza.

1 Vai*Vers. 3. de cununa îngâmfată a bețivilor lui Efraim, de floarea veștejită, care este strălucirea*Vers. 4. podoabei sale, pe culmea văii mănoase a celor ce se îmbată! 2 Iată că vine de la Domnul un om tare și puternic, ca*Cap. 30:30.Ezec. 13:11. o furtună de piatră, ca o vijelie nimicitoare, ca o rupere de nori cu mari șuvoaie de ape, care o doboară cu putere la pământ. 3 Va fi călcată în picioare cununa*Vers. 1. îngâmfată a bețivilor lui Efraim; 4 și floarea veștejită, care este strălucirea*Vers. 1. podoabei ei pe culmea văii mănoase, va fi ca o smochină timpurie, care se vede înainte de culesul roadelor și pe care abia o iei în mână și îndată o și înghiți. 5 În ziua aceea, Domnul oștirilor va fi o cunună strălucitoare și o podoabă măreață pentru rămășița poporului 6 sau un duh de dreptate pentru cel ce șade pe scaunul de judecată și o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaș înapoi până la porțile lui. 7 Dar și ei se*Prov. 20:1.Osea 4:11. clatină de vin și băuturile tari îi amețesc; preoți*Cap. 56:10,12. și proroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpâniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină când prorocesc, se poticnesc când judecă. 8 Toate mesele sunt pline de vărsături murdare și nu mai este niciun loc curat. 9 Ei zic: „Pe*Ier. 6:10. cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea învățături? Unor copii înțărcați de curând, luați de la țâță? 10 Căci dă învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo." 11 Ei bine! Prin niște oameni cu buze*1 Cor. 14:21. bâlbâitoare și cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. 12 El îi zicea: „Iată odihna! Lăsați pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!" Dar ei n-au vrut să asculte, 13 și pentru ei Cuvântul Domnului va fi: „Învățătură peste învățătură, învățătură peste învățătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puțin aici, puțin acolo", ca, mergând, să cadă pe spate și să se zdrobească, să dea în laț și să fie prinși. 14 De aceea, ascultați Cuvântul Domnului, batjocoritorilor, care stăpâniți peste poporul acesta din Ierusalim! 15 Pentru că ziceți: „Noi am făcut un legământ cu moartea, am făcut o învoială cu Locuința morților: când va trece urgia apelor năvălitoare, nu ne va atinge, căci*Amos 2:4. avem ca loc de scăpare neadevărul și ca adăpost, minciuna!" 16 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, pun ca temelie în Sion o piatră*Gen. 49:24.Ps. 118:22.Mat. 21:42.Fapte 4:11.Rom. 9:33;10:11.Efes. 2:20.1 Pet. 2:6,7,8., o piatră încercată, o piatră de preț, piatră din capul unghiului clădirii, temelie puternică; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. 17 Voi face din neprihănire o lege și din dreptate, o cumpănă, și grindina va surpa locul*Vers. 15. de scăpare al neadevărului și apele vor îneca adăpostul minciunii. 18 Așa că legământul vostru cu moartea va fi nimicit și învoiala voastră cu Locuința morților nu va dăinui. Când va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea. 19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca; căci va trece în toate diminețile, zi și noapte, și numai vuietul ei vă va îngrozi." 20 Patul va fi prea scurt ca să te întinzi în el și învelitoarea, prea îngustă ca să te învelești cu ea. 21 Căci Domnul Se va scula ca la muntele Perațim*2 Sam. 5:20.1 Cron. 14:11. și Se va mânia ca în valea Gabaonului*Ios. 10:10,12.2 Sam. 5:25.1 Cron. 14:16., ca să-Și facă lucrarea, lucrarea*Plâng. 3:33. Lui ciudată, ca să-Și împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit. 22 Acum, nu batjocoriți, ca nu cumva să vi se strângă mai tare legăturile, căci am aflat de la Domnul Dumnezeul oștirilor că nimicirea întregii țări este hotărâtă*Cap. 10:22,23.Dan. 9:27.. 23 Plecați-vă urechea și ascultați glasul meu! Fiți cu luare aminte și ascultați cuvântul meu! 24 Cel ce ară pentru semănătură ară oare necontenit? Necontenit își brăzdează și își grăpează el pământul? 25 Oare, după ce a netezit fața pământului, nu aruncă el măzăriche și seamănă chimen? Nu pune el grâul în rânduri, orzul, într-un loc deosebit și alacul, pe margini? 26 Dumnezeul lui l-a învățat să facă așa, El i-a dat aceste învățături. 27 Măzărichea nu se treieră cu leasa și roata carului nu trece peste chimen, ci măzărichea se bate cu bățul și chimenul, cu nuiaua. 28 Grâul se bate, dar nu se bate necontenit; împingi peste el roata carului și caii, dar nu-l sfărâmi. 29 Și lucrul acesta vine de la Domnul oștirilor; minunat*Ps. 92:5.Ier. 32:19. este planul Lui și mare este înțelepciunea Lui.