1 L’Eterno infatti avrà pietà di Giacobbe, sceglierà ancora Israele e li ristabilirà sul loro suolo; lo straniero si unirà a essi e si stringerà alla casa di Giacobbe. 2 I popoli li prenderanno e li ricondurranno al loro luogo, la casa d’Israele li possederà nel paese dell’Eterno come servi e come serve; essi terranno prigionieri quelli che li avevano fatti prigionieri e domineranno sui loro oppressori. 3 Il giorno che l’Eterno ti avrà dato riposo dal tuo affanno, dalle tue agitazioni e dalla dura schiavitù alla quale eri stato assoggettato, tu pronuncerai questo canto sul re di Babilonia e dirai:

4 "Come! l’oppressore ha finito? la furia insolente è finita? 5 L’Eterno ha spezzato il bastone degli empi, lo scettro dei despoti. 6 Colui che furiosamente percuoteva i popoli con colpi senza tregua, colui che dominava rabbiosamente sulle nazioni, è inseguito senza misericordia. 7 Tutta la terra è in riposo, è tranquilla, la gente manda grida di gioia. 8 Perfino i cipressi e i cedri del Libano si rallegrano a causa tua. ‘Da quando tu sei atterrato’, essi dicono, ‘il boscaiolo non sale più contro di noi’.

9 Il soggiorno dei morti, laggiù, si agita per te, per venire a incontrarti al tuo arrivo; esso sveglia per te le ombre, tutti i prìncipi della terra; fa alzare dai loro troni tutti i re delle nazioni. 10 Tutti prendono la parola e ti dicono: ‘Anche tu dunque sei diventato debole come noi? anche tu sei dunque divenuto simile a noi?’. 11 Il tuo fasto e il suono dei tuoi saltèri sono stati fatti scendere nel soggiorno dei morti; sotto di te sta un letto di vermi, e i vermi sono la tua coperta.

12 Come mai sei caduto dal cielo, astro mattutino, figlio dell’aurora? Come mai sei atterrato, tu che calpestavi le nazioni? 13 Nel tuo cuore dicevi: ‘Io salirò in cielo, eleverò il mio trono al di sopra delle stelle di Dio; io mi siederò sul monte dell’assemblea, nella parte estrema del settentrione; 14 salirò sulle parti più alte delle nubi, sarò simile all’Altissimo’. 15 Invece ti hanno fatto scendere nel soggiorno dei morti, nelle profondità della fossa!

16 Quelli che ti vedono fissano su di te lo sguardo, ti considerano attentamente, e dicono: ‘È questo l’uomo che faceva tremare la terra, che agitava i regni, 17 che riduceva il mondo in un deserto, ne distruggeva le città, e non rimandava mai liberi a casa i suoi prigionieri?’.

18 Tutti i re delle nazioni, tutti quanti riposano in gloria ciascuno nella propria casa; 19 ma tu sei stato gettato lontano dalla tua tomba come un rampollo abominevole coperto di uccisi trafitti con la spada, calati sotto i sassi della fossa, come un cadavere calpestato. 20 Tu non sarai riunito a loro nella sepoltura perché hai distrutto il tuo paese, hai ucciso il tuo popolo; della razza dei malfattori non si parlerà mai più. 21 Preparate il massacro dei suoi figli, a causa dell’iniquità dei loro padri! Che non si rialzino più a conquistare la terra, a riempire il mondo di città!

22 Io sorgerò contro di loro", dice l’Eterno degli eserciti, "sterminerò di Babilonia il nome, i superstiti, la razza e la discendenza", dice l’Eterno. 23 "Ne farò il dominio del porcospino, un luogo di paludi, la spazzerò con la scopa della distruzione", dice l’Eterno degli eserciti.

24 L’Eterno degli eserciti lo ha giurato, dicendo: "In verità, come io penso, così sarà; come ho deciso, così avverrà. 25 Frantumerò l’Assiro nel mio paese, lo calpesterò sui miei monti; allora il suo giogo sarà tolto da essi, e il suo carico sarà tolto dalle loro spalle". 26 Questo è il piano deciso contro tutta la terra; questa è la mano stesa contro tutte le nazioni. 27 L’Eterno degli eserciti ha fatto questo piano; chi lo renderà vano? La sua mano è stesa, chi gliela farà ritirare?

28 L’anno della morte di Acaz fu pronunciato questa profezia:

29 "Non ti rallegrare, o Filistia tutta quanta, perché la verga che ti colpiva è spezzata! poiché dalla radice del serpente uscirà una vipera, e il suo frutto sarà un drago volante. 30 I più poveri avranno di che nutrirsi, e i bisognosi riposeranno al sicuro; ma io farò morire di fame la tua radice e quello che rimarrà di te sarà ucciso. 31 Urla, o porta! grida, o città! Trema, o Filistia tutta quanta! Poiché dal nord viene un fumo, e nessuno si sbanda dalla sua schiera". 32 E che cosa si risponderà ai messaggeri di questa nazione? "Che l’Eterno ha fondato Sion e che in essa gli afflitti del suo popolo trovano rifugio".

1 Căci*Ps. 102:13. Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși*Zah. 1:17;2:12. pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii*Cap. 60:4,5,10.Efes. 2:12. se vor alipi de ei și se vor uni cu casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și-i*Cap. 49:22;60:9;66:20. vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpâni*Cap. 60:14. în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei și vor stăpâni peste asupritorii lor. 3 Iar când îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frământările tale și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4 atunci vei cânta*Cap. 13:19.Hab. 2:6. cântarea aceasta asupra împăratului Babilonului și vei zice:

„Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea*Apoc. 18:16. a încetat, 5 Domnul a frânt toiagul*Ps. 125:3. celor răi, nuiaua stăpânitorilor. 6 Cel ce, în urgia lui, lovea popoarele cu lovituri fără răgaz, cel ce, în mânia lui, supunea neamurile este prigonit fără cruțare. 7 Tot pământul se bucură acum de odihnă și pace; izbucnesc oamenii în cântece de veselie. 8 Până și chiparoșii și cedrii din Liban*Cap. 55:12.Ezec. 31:16. se bucură de căderea ta și zic: ‘De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!’ 9 Locuința morților*Ezec. 32:21. se mișcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire; ea trezește înaintea ta umbrele, pe toți mai-marii pământului, scoală de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. 10 Toți iau cuvântul ca să-ți spună: ‘Și tu ai ajuns fără putere ca noi, și tu ai ajuns ca noi!’ 11 Strălucirea ta s-a coborât și ea în Locuința morților, cu sunetul alăutelor tale; așternut de viermi vei avea și viermii te vor acoperi. 12 Cum*Cap. 34:4. ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! 13 Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui*Mat. 11:23. în cer, îmi voi ridica*Dan. 8:10. scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții; 14 mă voi sui pe*Ps. 48:2. vârful norilor, voi*Cap. 47:8.2 Tes. 2:4. fi ca Cel Preaînalt.’ 15 Dar ai fost aruncat în Locuința morților*Mat. 11:23., în adâncimile mormântului! 16 Cei ce te văd se uită țintă mirați la tine, te privesc cu luare aminte și zic: ‘Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul și zguduia împărățiile, 17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’ 18 Toți împărații neamurilor, da, toți se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui. 19 Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită, ca o pradă luată de la niște oameni uciși cu lovituri de sabie și aruncată pe pietrele unei gropi, ca un hoit călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, căci ți-ai nimicit țara și ți-ai prăpădit poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de neamul*Iov 18:19.Ps. 21:10;37:28;109:13. celor răi. 21 Pregătiți măcelărirea fiilor din*Exod 20:5.Mat. 23:35. pricina nelegiuirii părinților lor! Ca să nu se mai scoale să cucerească pământul și să umple lumea cu cetăți!" 22 „Eu mă voi ridica împotriva lor", zice Domnul oștirilor, „și voi șterge numele*Prov. 10:7.Ier. 51:62. și urma*1 Împ. 14:10. Babilonului, pe fiu*Iov 18:19. și nepot", zice Domnul. 23 „Voi*Cap. 34:11.Ţef. 2:14. face din el un culcuș de arici și o mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul oștirilor.

24 Domnul oștirilor a jurat și a zis: „Da, ce am hotărât se va întâmpla, ce am pus la cale se va împlini. 25 Voi zdrobi pe asirian în țara Mea, îl voi călca în picioare pe munții Mei. Astfel, jugul*Cap. 10:27. lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor." 26 Iată hotărârea luată împotriva întregului pământ, iată mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Domnul oștirilor a luat această hotărâre*2 Cron. 20:6.Iov 9:12;23:13.Ps. 33:11.Prov. 19:21;21:30. Cap. 43:13.Dan. 4:31,35.. Cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă. Cine o va abate?

28 În anul morții împăratului*2 Împ. 16:20. Ahaz, a fost rostită această prorocie: 29 „Nu te bucura, țara filistenilor, că*2 Cron. 26:6. s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilisc și*2 Împ. 18:8. rodul lui va fi un balaur zburător. 30 Atunci, cei mai săraci vor putea paște și cei nenorociți vor putea să locuiască liniștiți, dar îți voi lăsa neamul să piară de foame și ce va mai rămâne din tine va fi omorât. 31 Gemi, poartă! Bocește-te, cetate! Cutremură-te, toată țara filistenilor! Căci un fum vine de la miazănoapte și șirurile vrăjmașului sunt strânse. 32 Și ce va răspunde trimișilor poporului? Că Domnul*Ps. 87:1,5;102:16. a întemeiat Sionul și că cei nenorociți*Ţef. 3:12.Zah. 11:11. din poporul Lui găsesc un loc de adăpost acolo."