1 Profezia contro Damasco.

"Ecco, Damasco è tolto dal numero delle città e non sarà più che un ammasso di rovine. 2 Le città di Aroer sono abbandonate; sono lasciate alle mandrie che vi si riposano, e nessuno le spaventa. 3 Non vi sarà più fortezza in Efraim né reame in Damasco; e del residuo della Siria avverrà ciò che è avvenuto della gloria dei figli d’Israele", dice l’Eterno degli eserciti.

4 "In quel giorno, la gloria di Giacobbe sarà diminuita, e il grasso del suo corpo dimagrirà. 5 Avverrà come quando il mietitore raccoglie il grano e con il braccio falcia le spighe; avverrà come quando si raccolgono le spighe nella valle di Refaim. 6 Vi rimarrà qualcosa da spigolare, come quando si scuote l’ulivo restano due o tre olive nelle cime più alte, quattro o cinque nei rami più carichi", dice l’Eterno, l’Iddio d’Israele.

7 In quel giorno l’uomo volgerà lo sguardo verso il suo Creatore, e i suoi occhi guarderanno al Santo d’Israele; 8 e non volgerà più lo sguardo verso gli altari, opera delle sue mani; e non guarderà più a quello che le sue dita hanno fatto, agli idoli di Astarte e alle colonne solari. 9 In quel giorno, le sue città forti saranno abbandonate, come furono abbandonate le foreste e le vette dei monti all’avvicinarsi dei figli d’Israele: sarà una desolazione.

10 Perché hai dimenticato l’Iddio della tua salvezza e non ti sei ricordato della Rocca della tua forza, ti sei fatto delle piantagioni piacevoli e hai piantato dei tralci stranieri. 11 Il giorno che li piantasti li circondasti di una siepe e ben presto facesti fiorire le tue piante: ma la raccolta ti sfugge nel giorno dell’angoscia, del disperato dolore.

12 Oh, che rumore di popoli numerosi! muggiscono, come muggiscono i mari. 13 Che tumulto di nazioni! le nazioni rumoreggiano come rumoreggiano le grandi acque. Ma egli le minaccia, ed esse fuggono lontano, scacciate, come la pula dei monti dal vento, come un turbine di polvere dall’uragano. 14 Alla sera, ecco il terrore; prima del mattino, non sono più. Ecco la parte di quelli che ci spogliano, ecco la sorte di chi ci saccheggia!

1 Prorocie*Ier. 49:23.Amos 1:3.Zah. 9:1. împotriva Damascului:

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; 2 cetățile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite*Ier. 7:33. acolo. 3 S-a isprăvit cu cetățuia*Cap. 7:16;8:4. lui Efraim și s-a sfârșit cu împărăția Damascului, dar rămășița Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel", zice Domnul oștirilor. 4 „În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită și grăsimea*Cap. 10:16. cărnii lui va pieri. 5 Se va*Ier. 51:33. întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul și brațul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim; 6 vor*Cap. 24:13. mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade", zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7 În ziua aceea, omul se va uita*Mica 7:7. spre Făcătorul său și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; 8 nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stâlpii închinați soarelui. 9 În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure și de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! 10 Căci ai uitat pe Dumnezeul*Ps. 68:19. mântuirii tale și nu ți-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ți-ai sădit răsaduri plăcute și ai sădit butuci străini. 11 Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard și, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei, și durerea este fără leac. 12 Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum*Ier. 6:23. urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice! 13 Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră*Ps. 9:5. Dumnezeu, ele fug departe, izgonite*Ps. 83:13.Osea 13:3. ca pleava de pe munți la suflarea vântului, ca țărâna luată de vârtej. 14 Spre seară, vine o prăpădenie neașteptată și până dimineața nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc.