1 "Scendi e siedi sulla polvere, o vergine figlia di Babilonia! Siediti a terra, senza trono, o figlia dei Caldei! poiché non sarai più chiamata la delicata, la voluttuosa. 2 Metti mano alla mola e macina farina; togliti il velo, alzati lo strascico, scopriti la gamba e passa i fiumi! 3 Si scopra la tua nudità, si veda la tua vergogna; io farò vendetta e non risparmierò anima viva. 4 Il nostro Redentore si chiama l’Eterno degli eserciti, il Santo d’Israele. 5 Siediti in silenzio e va’ nelle tenebre, o figlia dei Caldei, poiché non sarai più chiamata la signora dei regni. 6 Io mi adirai contro il mio popolo, profanai la mia eredità e li diedi in mano tua; tu non avesti per essi alcuna pietà; facesti gravare duramente il tuo giogo sul vecchio, 7 e dicesti: ‘Io sarò signora per sempre’. Non prendesti a cuore e non immaginasti la fine di tutto questo.

8 Ora dunque ascolta questo, o voluttuosa, che te ne stai seduta al sicuro, e dici nel tuo cuore: ‘Io, e nessun altro all’infuori di me! Io non rimarrò mai vedova, e non saprò cosa significhi essere privata dei figli’; 9 ma queste due cose ti avverranno in un attimo, in uno stesso giorno: privazione di figli e vedovanza; ti piomberanno addosso tutte assieme, nonostante la moltitudine dei tuoi sortilegi e la grande abbondanza dei tuoi incantesimi.

10 Tu ti fidavi della tua malizia e dicevi: ‘Nessuno mi vede’, la tua saggezza e la tua scienza ti hanno sedotta, e tu dicevi nel tuo cuore: 11 ‘Io, e nessun altro all’infuori di me’. Ma verrà sopra di te un male che non saprai come scongiurare; ti piomberà addosso una calamità che non potrai allontanare con nessuna espiazione; e ti cadrà repentinamente addosso una rovina che non avrai previsto.

12 Sta’ pure con i tuoi incantesimi e con la moltitudine dei tuoi sortilegi, nei quali ti sei affaticata fin dalla tua giovinezza! forse potrai trarne profitto, forse riuscirai a incutere terrore. 13 Tu sei stanca di tutte le tue consultazioni; si alzino dunque quelli che misurano il cielo, che osservano le stelle, che fanno pronostici a ogni novilunio e ti salvino dalle cose che ti piomberanno addosso! 14 Ecco, essi sono come stoppia; il fuoco li consuma; non salveranno la loro vita dalla violenza della fiamma; non ne rimarrà brace a cui scaldarsi, né fuoco davanti al quale sedersi. 15 Questa sarà la sorte di quelli intorno a cui ti sei affaticata. Quelli che hanno trafficato con te fin dalla tua giovinezza andranno errando ognuno per conto suo, e non ci sarà nessuno che ti salvi".

1 Coboară-te*Ier. 48:18. și șezi*Cap. 3:26. în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeenilor, căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută. 2 Ia*Exod 11:5.Jud. 16:21.Mat. 24:41. pietrele de moară și macină făină; scoate-ți marama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile! 3 Goliciunea*Cap. 3:17;20:4.Ier. 13:22,26.Zah. 3:5. ți se va descoperi și ți se va vedea rușinea. Mă voi răzbuna*Rom. 12:19. și nu voi cruța pe nimeni." 4 Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul oștirilor*Cap. 43:3,14.Ier. 50:34., Sfântul lui Israel. 5 „Șezi într-un colț și taci*1 Sam. 2:9., fata haldeenilor, căci*Vers. 7. Cap. 13:19.Dan. 2:37. nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. 6 Mă*2 Sam. 24:14.2 Cron. 28:9.Zah. 1:15. mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem*Cap. 43:28. moștenirea și-i dădusem în mâinile tale, dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu*Deut. 28:50. jugul asupra bătrânului. 7 Tu ziceai: ‘În veci voi fi împărăteasă*Vers. 5.Apoc. 18:7.!’ și nu te-ai gândit*Cap. 46:8., nici*Deut. 32:29. n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească. 8 Ascultă însă acum, tu, cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: ‘Eu*Vers. 10.Ţef. 2:15., și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu*Apoc. 18:7. voi fi niciodată lipsită de copii!’ 9 Și totuși aceste două*Cap. 51:19. lucruri ți se vor întâmpla deodată*1 Tes. 5:3., în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor*Zah. 3:4. tale descântece. 10 Căci*Ps. 52:7. te încredeai în răutatea ta și ziceai*Cap. 29:15.Ezec. 8:12;9:9. Vers. 8.: ‘Nimeni nu mă vede!’ Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: ‘Eu și numai eu.’ 11 De aceea nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca și deodată va veni peste tine prăpădul*1 Tes. 5:3., pe neașteptate. 12 Vino dar cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. 13 Te-ai obosit*Cap. 57:10. tot întrebând: să se scoale dar și să te scape cei*Cap. 44:25.Dan. 2:2. ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple! 14 Iată-i, au ajuns ca miriștea*Zah. 1:10.Mal. 4:1. pe care o arde focul și nu-și vor scăpa viața din flăcări, căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici ca un foc la care stă. 15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu*Apoc. 18:11. care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor.