1 "Ora ascolta, o Giacobbe, mio servo, o Israele, che io ho scelto! 2 Così parla l’Eterno che ti ha fatto, che ti ha formato fin dal grembo materno, colui che ti soccorre: ‘Non temere, o Giacobbe mio servo, o Iesurun che io ho scelto!’. 3 Poiché io spanderò le acque sul suolo assetato e i ruscelli sulla terra arida; spanderò il mio Spirito sulla tua discendenza, e la mia benedizione sui tuoi rampolli; 4 essi germoglieranno come in mezzo all’erba, come salici in riva a correnti di acqua. 5 L’uno dirà: ‘Io sono dell’Eterno’; l’altro si chiamerà con il nome di Giacobbe, e un altro scriverà sulla sua mano: ‘Dell’Eterno’, e si onorerà di portare il nome d’Israele".

6 Così parla l’Eterno, re d’Israele e suo Redentore, l’Eterno degli eserciti: "Io sono il primo e sono l’ultimo, e fuori di me non c’è Dio. 7 Chi, come me, proclama l’avvenire fin da quando fondai questo popolo antico? Che egli lo dichiari e me lo provi! Lo annuncino essi l’avvenire, e quello che avverrà! 8 Non vi spaventate, non temete! Non te l’ho io annunciato e dichiarato da tempo? Voi me ne siete testimoni. C’è forse un Dio fuori di me? Non c’è altra Rocca; io non ne conosco nessuna".

9 Quelli che fabbricano immagini scolpite sono tutti vanità; i loro idoli più cari non giovano a nulla; i loro testimoni non vedono, non capiscono nulla, perché essi siano coperti di vergogna. 10 Chi è che fabbrica un dio o fonde un’immagine perché non gli serva a nulla? 11 Ecco, tutti quelli che vi lavorano saranno confusi, e gli artefici stessi non sono che uomini! Si radunino tutti, si presentino!… Saranno spaventati e coperti di vergogna tutti insieme.

12 Il fabbro lima il ferro, lo mette nel fuoco, forma l’idolo a colpi di martello e lo lavora con braccio vigoroso; soffre perfino la fame, e la forza gli viene meno; non beve acqua e si affatica. 13 Il falegname stende la sua corda, disegna l’idolo con la matita, lo lavora con lo scalpello, lo misura con il compasso, e ne fa una figura umana, una bella forma di uomo, perché abiti una casa. 14 Si tagliano dei cedri, si prendono dei cipressi, delle querce, si fa la scelta fra gli alberi della foresta, si piantano dei pini che la pioggia fa crescere. 15 Poi tutto questo serve all’uomo per fare un fuoco, ed egli ne prende per riscaldarsi, ne accende anche il forno per cuocere il pane; e ne fa pure un dio e lo adora, ne scolpisce un’immagine, davanti alla quale si prostra. 16 Ne brucia la metà nel fuoco, con l’altra metà prepara la carne, cuoce l’arrosto, e si sazia. Si scalda anche e dice: "Ah! mi riscaldo, godo a vedere questa fiamma!". 17 Con il resto si fa un dio, il suo idolo, gli si prostra davanti, lo adora, lo prega e gli dice: "Salvami, poiché tu sei il mio dio!".

18 Non sanno nulla, non capiscono nulla; hanno impiastrato loro gli occhi perché non vedano e il cuore perché non comprendano. 19 Nessuno rientra in sé stesso e ha conoscenza e intelletto per dire: "Ne ho bruciato la metà nel fuoco, sui suoi carboni ho fatto cuocere il pane, vi ho arrostito la carne che ho mangiato, e con il resto farei un idolo abominevole? e mi prostrerò davanti a un pezzo di legno?". 20 Un tale uomo si pasce di cenere, il suo cuore sedotto lo travia, così che egli non può liberare la sua anima e dire: "Ciò che tengo nella mia destra non è forse una menzogna?".

21 Ricordati di queste cose, o Giacobbe, o Israele, perché tu sei mio servo, io ti ho formato, tu sei il mio servo, o Israele, tu non sarai da me dimenticato. 22 Io ho fatto sparire le tue trasgressioni come una densa nube, e i tuoi peccati come una nuvola; torna a me, perché io ti ho riscattato. 23 Cantate, o cieli, poiché l’Eterno ha operato! Giubilate, o profondità della terra! Gridate di gioia, o montagne, o foreste con tutti i vostri alberi! Poiché l’Eterno ha riscattato Giacobbe e manifesta la sua gloria in Israele!

24 Così parla l’Eterno, il tuo Redentore, colui che ti ha formato fin dal grembo materno: "Io sono l’Eterno, che ha fatto tutte le cose; io solo ho spiegato i cieli, ho disteso la terra, senza che ci fosse nessuno con me; 25 io rendo vani i presagi degli impostori e rendo insensati gli indovini; io faccio indietreggiare i saggi e cambio la loro scienza in follia. 26 Io confermo la parola del mio servo e mando a effetto le predizioni dei miei messaggeri; io dico di Gerusalemme: ‘Essa sarà abitata!’ e delle città di Giuda: ‘Saranno ricostruite’ e io ne rialzerò le rovine; 27 io dico all’abisso: ‘Fatti asciutto, io prosciugherò i tuoi fiumi!’. 28 Io dico di Ciro: ‘Egli è il mio pastore’; egli adempirà tutta la mia volontà, dicendo a Gerusalemme: ‘Sarai ricostruita!’ e al tempio: ‘Saranno gettate le tue fondamenta!’".

1 Ascultă acum, Iacove*Vers. 21. Cap. 41:8;43:1.Ier. 30:10;46:27,28., robul Meu, Israele, pe care te-am ales! 2 Așa vorbește Domnul, care*Cap. 43:1,7. te-a făcut și întocmit și care de la nașterea ta este sprijinul tău: Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul*Deut. 32:15. Meu, pe care l-am ales. 3 Căci voi turna*Cap. 35:7.Ioel 2:28.Ioan 7:38.Fapte 2:18. ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânța ta, și binecuvântarea Mea peste odraslele tale, 4 și vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă. 5 Unul va zice: ‘Eu sunt al Domnului!’ Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mâna lui: ‘Al Domnului sunt!’ Și va fi cinstit cu numele lui Israel." 6 Așa vorbește Domnul, Împăratul lui Israel și*Vers. 24. Cap. 43:1,14. Răscumpărătorul lui, Domnul oștirilor: „Eu*Cap. 41:4;48:12.Apoc. 1:8,17;22:13. sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. 7 Cine*Cap. 41:4,22;45:21. a făcut prorocii ca Mine (să spună și să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul și ce are să se întâmple! 8 Nu vă temeți și nu tremurați, căci*Cap. 41:22. nu ți-am vestit și nu ți-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi*Cap. 43:10,12. Îmi sunteți martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu*Deut. 4:35,39;32:39.1 Sam. 2:2.2 Sam. 22:32. Cap. 45:5. este altă Stâncă, nu cunosc alta!" 9 Cei ce*Cap. 41:24,29. fac idoli, toți sunt deșertăciune și cele mai frumoase lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Ele însele mărturisesc lucrul acesta: n-au*Ps. 115:4. nici vedere, nici pricepere, tocmai ca să rămână de rușine. 10 Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol și să nu*Ier. 10:5.Hab. 2:18. fi tras niciun folos din el? 11 Iată, toți închinătorii lor vor rămâne de rușine*Ps. 97:7. Cap. 1:29; 42:17;45:16., căci înșiși meșterii lor nu sunt decât oameni; să se strângă cu toții, să se înfățișeze, și tot vor tremura cu toții și vor fi acoperiți de rușine. 12 Fierarul*Cap. 40:19;41:6.Ier. 10:3. face o secure, lucrează cu cărbuni și o fățuiește și-i dă un chip cu lovituri de ciocan și o lucrează cu puterea brațului, dar, dacă-i este foame, este fără vlagă; dacă nu bea apă, este sleit de puteri. 13 Lemnarul întinde sfoara, face o trăsătură cu creionul, fățuiește lemnul cu o rindea și-i însemnează mărimea cu compasul; face un chip de om, un frumos chip omenesc, ca să locuiască într-o casă. 14 Își taie cedri, goruni și stejari, pe care și-i alege dintre copacii din pădure. Sădește brazi, și ploaia îi face să crească. 15 Copacii aceștia slujesc omului pentru ars, el îi ia și se încălzește cu ei. Îi pune pe foc, ca să coacă pâine, și tot din ei face și un dumnezeu căruia i se închină, își face din ei un idol și îngenunchează înaintea lui! 16 O parte din lemnul acesta o arde în foc, cu o parte fierbe carnea, pregătește o friptură și se satură; se și încălzește și zice: „Ha! ha! M-am încălzit, simt focul!" 17 Cu ce mai rămâne însă face un dumnezeu, idolul lui. Îngenunchează înaintea lui, i se închină, îl cheamă și strigă: „Mântuiește-mă, căci tu ești dumnezeul meu!" 18 Ei*Cap. 45:20. nu pricep și nu înțeleg, căci li s-au lipit*2 Tes. 2:11. ochii, ca să nu vadă, și inima, ca să nu înțeleagă. 19 Niciunul nu intră în sine*Cap. 46:8. însuși și n-are nici minte, nici pricepere să-și zică: „Am ars o parte din el în foc, am copt pâine pe cărbuni, am fript carne și am mâncat-o. Și să fac din cealaltă parte o scârbă? Să mă închin înaintea unei bucăți de lemn?" 20 El se hrănește cu cenușă, inima*Osea 4:12.Rom. 1:21.2 Tes. 2:11. lui amăgită îl duce în rătăcire, ca să nu-și mântuiască sufletul și să nu zică: „N-am oare o minciună în mână?" 21 „Ține minte aceste lucruri, Iacove, și tu, Israele, căci ești robul*Vers. 1,2. Meu. Eu te-am făcut, tu ești robul Meu, Israele, nu Mă uita! 22 Eu îți șterg*Cap. 43:25. fărădelegile ca un nor și păcatele, ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu*Cap. 43:1;48:20.1 Cor. 6:20.1 Pet. 1:18,19. te-am răscumpărat." 23 Bucurați-vă*Ps. 69:34;96:11,12. Cap. 42:10;49:13.Ier. 51:48.Apoc. 18:20., ceruri! Căci Domnul a lucrat; răsunați de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Și voi, pădurilor, cu toți copacii voștri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Și-a arătat slava în Israel. 24 Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul*Cap. 43:14;44:6. tău, Cel ce*Cap. 43:1. te-a întocmit din pântecele mamei tale: „Eu, Domnul, am făcut toate aceste lucruri, Eu*Iov 9:8.Ps. 104:2. Cap. 40:22;42:5;45:12;51:13. singur am desfășurat cerurile, Eu am întins pământul. Cine era cu Mine? 25 Eu zădărnicesc*Cap. 47:13. semnele prorocilor*Ier. 50:36. mincinoși și arăt ca înșelători pe ghicitori; fac pe cei înțelepți să dea înapoi și*1 Cor. 1:20. le prefac știința în nebunie. 26 Dar*Zah. 1:6. întăresc cuvântul robului Meu și împlinesc ce prorocesc trimișii Mei; Eu zic despre Ierusalim: ‘Va fi locuit’ și despre cetățile lui Iuda: ‘Vor fi zidite iarăși și le voi ridica dărâmăturile.’ 27 Eu*Ier. 50:38;51:32,36. zic adâncului: ‘Usucă-te și îți voi seca râurile.’ 28 Eu zic despre Cirus: ‘El este păstorul Meu și el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: «Să fie*2 Cron. 36:22,23.Ezra 1:1. Cap. 45:13. zidit iarăși!» și despre Templu: «Să i se pună temeliile!»’"