1 Il giusto muore ma nessuno vi bada; gli uomini buoni sono tolti via, e nessuno considera che il giusto è tolto via per sottrarlo ai mali che sopraggiungono. 2 Egli entra nella pace; quelli che hanno camminato per la retta via riposano sui loro letti.

3 "Ma voi, avvicinatevi qua, o figli della incantatrice, progenie dell’adultero e della prostituta! 4 Alle spalle di chi vi divertite? Verso chi spalancate la bocca e cacciate fuori la lingua? Non siete voi figli della ribellione, discendenza della menzogna, 5 voi che vi infiammate fra i terebinti sotto ogni albero verdeggiante, che sgozzate i figli nelle valli sotto i crepacci delle rocce? 6 La tua parte è fra le pietre lisce del torrente; quelle, quelle sono la sorte che ti è toccata; a quelle tu hai fatto libazioni e hai presentato oblazioni. Posso io tollerare in pace queste cose? 7 Tu poni il tuo letto sopra un monte alto, elevato, e anche là sali a offrire sacrifici. 8 Hai messo il tuo memoriale dietro le porte e dietro gli stipiti; poiché, lontano da me, tu scopri il tuo letto, vi monti, lo allarghi e stabilisci il patto con loro; tu ami il loro letto e in esso ti scegli un posto. 9 Tu vai dal re con dell’olio e gli porti dei profumi in gran quantità, mandi lontano i tuoi ambasciatori e ti abbassi fino al soggiorno dei morti. 10 Per il tuo lungo cammino ti stanchi, ma non dici: ‘È inutile!’. Tu trovi ancora del vigore nella tua mano, perciò non ti senti esausta. 11 Chi temi dunque? Di chi hai paura per rinnegarmi così, per non ricordarti più di me, per non dartene pensiero? Non me ne sono io rimasto da lungo tempo in silenzio? Per questo tu non mi temi più. 12 Io proclamerò la tua rettitudine e le tue opere, che non ti gioveranno nulla. 13 Quando tu griderai, venga a salvarti la folla dei tuoi idoli! Il vento li porterà via tutti, un soffio li toglierà di mezzo; ma chi si rifugia in me possederà il paese ed erediterà il mio monte santo".

14 E si dirà: "Aggiustate, aggiustate, preparate la via, togliete gli ostacoli dalla via del mio popolo!". 15 Poiché così parla colui che è l’Alto, l’Eccelso, che abita l’eternità, e che ha nome il Santo: "Io abito nel luogo alto e santo, ma sono con colui che è oppresso e umile di spirito, per ravvivare lo spirito degli umili, per ravvivare il cuore degli oppressi. 16 Poiché io non voglio contendere per sempre né serbare l’ira in eterno, affinché gli spiriti, le anime che io ho fatto, non vengano meno davanti a me. 17 Per l’iniquità della sua avidità io mi sono adirato e l’ho colpito; mi sono nascosto, mi sono indignato; ma egli, ribelle, ha seguìto la via del suo cuore. 18 Io ho visto le sue vie e lo guarirò; lo guiderò e ridarò le mie consolazioni a lui e a quelli dei suoi che sono afflitti. 19 Io creo la lode che esce dalle labbra. Pace, pace a colui che è lontano e a colui che è vicino!" dice l’Eterno, "io lo guarirò". 20 Ma gli empi sono come il mare agitato, quando non si può calmare e le sue acque cacciano fuori fango e pantano. 21 "Non c’è pace per gli empi", dice il mio Dio.

1 Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă; se duc oamenii*Ps. 12:1.Mica 7:2. de bine, și*1 Împ. 14:13.2 Împ. 22:20. nimeni nu ia aminte că din pricina răutății*57:1 Sau: înaintea nenorocirii. este luat cel neprihănit. 2 El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept se odihnește în culcușul*2 Cron. 16:14. lui. 3 „Dar voi apropiați-vă încoace, fii*Mat. 16:4. ai vrăjitoarei, sămânța preacurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui vă deschideți voi gura larg și scoateți limba? Nu sunteți voi niște copii ai păcatului, o sămânță a minciunii, 5 care se încălzește pentru idoli sub*2 Împ. 16:4;17:10.Ier. 2:20. orice copac verde, care*Lev. 18:21;20:2.2 Împ. 10:3;23:10.Ier. 7:31.Ezec. 16:20;20:26. înjunghie pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 În pietrele lustruite din pâraie este partea ta de moștenire, ele sunt soarta ta; lor le torni și jertfe de băutură și le aduci daruri de mâncare. Pot Eu să fiu nesimțitor la lucrul acesta? 7 Pe un munte*Ezec. 23:41. înalt și ridicat îți faci culcușul*Ezec. 16:16,25.; tot acolo te sui să aduci jertfe. 8 Îți pui pomenirea în dosul ușii și ușorilor, căci, departe de Mine, îți ridici învelitoarea și te sui în pat, îți lărgești culcușul și faci legământ cu ei; îți place*Ezec. 16:26,28;23:2-20. legătura cu ei și iei seama la semnul lor. 9 Te duci*Cap. 30:6.Ezec. 16:33;23:16.Osea 7:11;12:1. la împărat cu untdelemn, îți înmulțești miresmele, îți trimiți solii departe și te pleci până la Locuința morților. 10 Obosești mergând și*Ier. 2:25. nu zici: ‘Încetez!’ Tot mai găsești putere în mâna ta, de aceea nu te doboară întristarea. 11 Și de*Cap. 51:12,13. cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ți-ai adus aminte și nu ți-a păsat de Mine? Și Eu*Ps. 50:21. tac, și încă de multă vreme, de aceea nu te temi tu de Mine. 12 Dar acum îți voi da pe față neprihănirea, și faptele tale nu-ți vor folosi! 13 Și atunci să strigi și să te izbăvească mulțimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moșteni țara și va stăpâni muntele Meu cel sfânt." 14 Și El zice: „Croiți*Cap. 40:3;62:10., croiți drum, pregătiți calea, luați orice piedică din calea poporului Meu!" 15 Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume*Iov 6:10.Luca 1:49. este sfânt: „Eu*Ps. 68:4.Zah. 2:13. locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu*Ps. 34:18;51:17;138:6. Cap. 66:2. omul zdrobit și smerit, ca*Ps. 147:3. Cap. 61:1. să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16 Nu*Ps. 85:5;103:9.Mica 7:18. vreau să cert în veci, nici să țin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leșin duhurile și sufletele pe care*Num. 16:22.Iov 34:14.Evr. 12:9. le-am făcut. 17 Din pricina păcatului lăcomiei*Ier. 6:13. lui M-am*Cap. 8:17;45:15. mâniat și l-am lovit, M-am*Cap. 9:13. ascuns, în supărarea Mea, și cel răzvrătit a urmat și mai mult pe căile inimii lui. 18 I-am văzut căile, și totuși îl voi*Ier. 3:22. tămădui; îl voi călăuzi și-l voi mângâia, pe el și pe cei ce plâng*Cap. 61:2. împreună cu el. 19 Voi pune lauda*Evr. 13:15. pe buze: Pace, pace celui*Fapte 2:39.Efes. 2:17. de departe și celui de aproape!", zice Domnul. „Da*Iov 15:20.Prov. 4:16., Eu îl voi tămădui! 20 Dar cei răi sunt ca marea înfuriată, care nu se poate liniști și ale cărei ape aruncă afară noroi și mâl. 21 Cei răi n-au pace*Cap. 48:22.", zice Dumnezeul meu.