1 Io voglio cantare per il mio diletto il cantico del mio amico per la sua vigna. Il mio diletto aveva una vigna sopra una fertile collina. 2 La dissodò, tolse via le pietre, vi piantò delle viti scelte, vi fabbricò in mezzo una torre e vi scavò uno strettoio. Egli si aspettava che facesse dell’uva, invece fece uva selvatica.

3 Ora dunque, o abitanti di Gerusalemme, e voi, uomini di Giuda, giudicate voi fra me e la mia vigna! 4 Che cosa si sarebbe potuto fare alla mia vigna più di ciò che io ho fatto per essa? Perché, mentre io mi aspettavo che facesse uva, ha fatto uva selvatica?

5 Perciò, ora io vi farò conoscere quello che sto per fare alla mia vigna: le toglierò la siepe e vi pascoleranno le bestie; abbatterò il suo muro di cinta e sarà calpestata. 6 Ne farò un deserto; non sarà più né potata né zappata, vi cresceranno i rovi e le spine e darò ordine alle nuvole che su di essa non lascino cadere pioggia.

7 Infatti la vigna dell’Eterno degli eserciti è la casa d’Israele e gli uomini di Giuda sono la sua piantagione prediletta; egli si era aspettato rettitudine, ed ecco spargimento di sangue; giustizia, ed ecco grida di angoscia!

8 Guai a quelli che aggiungono casa a casa, che uniscono campo a campo, finché non rimanga più spazio, e voi restiate soli ad abitare nel paese! 9 Questo mi ha detto all’orecchio l’Eterno degli eserciti: "In verità queste case numerose saranno desolate, queste case grandi e belle saranno private di abitanti; 10 dieci iugeri di vigna non daranno che un bato, e un omer di seme non darà che un efa".

11 Guai a quelli che la mattina si alzano presto per correre dietro alle bevande alcoliche, e fanno tardi la sera, finché il vino li infiammi! 12 Nei loro banchetti ci sono la cetra, il saltèro, il tamburello, il flauto e il vino! ma non prestano attenzione a quello che fa l’Eterno e non considerano l’opera delle sue mani. 13 Perciò il mio popolo sarà deportato per mancanza di conoscenza, la sua nobiltà muore di fame e le sue folle sono inaridite dalla sete. 14 Perciò il soggiorno dei morti si è aperto desideroso e ha spalancato oltremisura la gola; laggiù scende lo splendore di Sion, la sua folla, il suo chiasso e chi festeggia in mezzo a essa. 15 L’uomo comune è umiliato, i grandi sono abbassati, e sono abbassati gli sguardi alteri; 16 ma l’Eterno degli eserciti è esaltato mediante il giudizio e l’Iddio santo è santificato per la sua giustizia. 17 Gli agnelli pastureranno come nei loro pascoli e gli stranieri divoreranno i campi deserti dei ricchi!

18 Guai a quelli che tirano l’iniquità con le corde del vizio, il peccato come con le corde di un cocchio 19 e dicono: "Faccia presto, affretti la sua opera, affinché la vediamo! Venga e si esegua il disegno del Santo d’Israele, affinché noi lo conosciamo!".

20 Guai a quelli che chiamano bene il male, e male il bene, che cambiano le tenebre in luce e la luce in tenebre, che cambiano l’amaro in dolce e il dolce in amaro!

21 Guai a quelli che si reputano saggi e si credono intelligenti!

22 Guai a quelli che sono prodi nel bere il vino, e valorosi nel mescolare le bevande alcoliche; 23 che assolvono il malvagio per un regalo, e privano il giusto del suo diritto! 24 Perciò, come una lingua di fuoco divora la stoppia e come la fiamma consuma l’erba secca, così la loro radice sarà come marciume, e il loro fiore sarà portato via come polvere, perché hanno rifiutato la legge dell’Eterno degli eserciti e hanno disprezzato la parola del Santo d’Israele.

25 Per questo divampa l’ira dell’Eterno contro il suo popolo; egli stende contro di esso la sua mano e lo colpisce; tremano i monti e i cadaveri sono come spazzatura in mezzo alle vie; malgrado tutto, la sua ira non si calma e la sua mano rimane distesa.

26 Egli alza un vessillo per le nazioni lontane; fischia a un popolo, che è all’estremità della terra, ed eccolo che arriva, pronto, leggero. 27 In esso nessuno è stanco o vacilla, nessuno sonnecchia o dorme; a nessuno si scioglie la cintura dei fianchi o si rompe il legaccio dei calzari. 28 Le sue frecce sono acute, tutti i suoi archi sono tesi; gli zoccoli dei suoi cavalli sembrano pietre, le ruote dei suoi carri un turbine. 29 Il suo ruggito è come quello di un leone; rugge come i leoncelli; rugge, afferra la preda, la porta via al sicuro, senza che nessuno gliela strappi. 30 In quel giorno, egli muggirà contro Giuda, come mugge il mare e, a guardare il paese, ecco tenebre, angoscia e la luce che si oscura nel suo cielo.

1 Voi cânta Preaiubitului meu cântarea Preaiubitului meu despre via*Ps. 80:8.Cânt. 8:12. Cap. 27:2.Ier. 2:21.Mat. 21:33.Marcu 12:1.Luca 20:9. Lui. Preaiubitul meu avea o vie pe o câmpie foarte mănoasă. 2 I-a săpat pământul, l-a curățit de pietre și a sădit în el vițele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei și a săpat și un teasc, apoi trăgea nădejde*Deut. 32:6. Cap. 1:2,3. că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. 3 „Acum dar", zice Domnul, „locuitori ai Ierusalimului și bărbați ai lui Iuda, judecați*Rom. 3:4. voi între Mine și via Mea! 4 Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, când Eu mă așteptam să facă struguri buni? 5 Vă voi spune însă acum ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa*Ps. 80:12. zidul, ca să fie călcată în picioare; 6 o voi pustii; nu va mai fi curățită, nici săpată; spini și mărăcini vor crește în ea! Voi porunci și norilor să nu mai plouă peste ea." 7 Via Domnului oștirilor este casa lui Israel, și bărbații lui Iuda sunt vița pe care o iubea. El se aștepta la judecată și, când colo, iată sânge vărsat! Se aștepta la dreptate și, când colo, iată strigăte de apăsare! 8 Vai de cei ce înșiră casă*Mica 2:2. lângă casă și lipesc ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc și locuiesc în mijlocul țării! 9 Iată*Cap. 22:14. ce mi-a descoperit Domnul oștirilor: „Hotărât, aceste case multe vor fi pustiite, aceste case mari și frumoase nu vor mai fi locuite. 10 Chiar zece pogoane de vie nu vor da decât un bat*Ezec. 45:11. și un omer de sămânță nu va da decât o efă." 11 Vai*Prov. 23:29,30.Ecl. 10:16. Vers. 22. de cei ce dis-de-dimineață aleargă după băuturi amețitoare și șed până noaptea târziu și se înfierbântă de vin! 12 Harpa*Amos 6:5,6. și alăuta, timpanul, flautul și vinul le înveselesc ospețele, dar nu iau seama la lucrarea*Iov 34:27.Ps. 28:5. Domnului și nu văd lucrul mâinilor Lui. 13 De aceea*Osea 4:6., poporul meu va fi dus pe neașteptate*Cap. 1:3.Luca 19:44. în robie; boierimea lui va muri de foame și gloata lui se va usca de sete. 14 De aceea își și deschide Locuința morților gura și își lărgește peste măsură gâtlejul, ca să se coboare în ea măreția și bogăția Sionului, cu toată mulțimea lui gălăgioasă și veselă. 15 Și astfel, cei mici vor fi doborâți*Cap. 2:9,11,17., cei mari vor fi smeriți și privirile trufașe vor fi plecate. 16 Dar Domnul oștirilor va fi înălțat prin judecată și Dumnezeul cel sfânt va fi sfințit prin dreptate. 17 Acolo vor paște mieii ca pe imașul lor și păstorii pribegi vor mânca moșiile prăpădite ale bogaților*Cap. 10:16.. 18 Vai de cei ce trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii și păcatul, cu șleaurile unei căruțe 19 și zic*Cap. 66:5.Ier. 17:15.Amos 5:18.2 Pet. 3:3,4.: „Să-Și grăbească, să-Și facă iute lucrarea, ca s-o vedem! Să vină odată hotărârea Sfântului lui Israel și să se aducă la îndeplinire, ca s-o cunoaștem!" 20 Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața, în loc de amărăciune! 21 Vai de cei ce se socotesc înțelepți*Prov. 3:7.Rom. 1:22;12:16. și se cred pricepuți! 22 Vai*Vers. 11. de cei tari când este vorba de băut vin și viteji când este vorba de amestecat băuturi tari, 23 care scot*Prov. 17:15;24:24. cu fața curată pe cel vinovat, pentru mită, și iau drepturile celor nevinovați! 24 De aceea, cum*Exod 15:7. mistuie o limbă de foc miriștea și cum arde flacăra iarba uscată, tot așa ca putregaiul le va fi rădăcina*Iov 18:16.Osea 9:16.Amos 2:9. lor și floarea li se va risipi în vânt ca țărâna, căci au nesocotit Legea Domnului oștirilor și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel. 25 De*2 Împ. 22:13,17. aceea Se și aprinde Domnul de mânie împotriva poporului Său, Își întinde mâna împotriva lui și-l lovește de se*Ier. 4:24. zguduie munții și trupurile moarte stau ca noroiul în mijlocul ulițelor. Cu*Lev. 26:14. Cap. 9:12,17,21;10:4. toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este încă întinsă. 26 El*Cap. 11:12. ridică un steag popoarelor îndepărtate și le fluieră*Cap. 7:18. de la un capăt*Deut. 28:49.Ps. 72:8.Mal. 1:11. al pământului: și iată-le, vin*Ioel 2:7. repede și ușor. 27 Niciunul nu este obosit, niciunul nu șovăie de oboseală, niciunul nu dormitează, nici nu doarme; niciunuia nu i se descinge brâul*Dan. 5:6. de la mijloc, nici nu i se rupe cureaua de la încălțăminte. 28 Săgețile*Ier. 5:16. lor sunt ascuțite și toate arcurile, încordate; copitele cailor lor parcă sunt cremene și roțile carelor lor parcă sunt un vârtej. 29 Răcnesc ca niște lei, mugesc ca niște pui de lei, sforăie și apucă prada, o iau cu ei, și nimeni nu vine în ajutor. 30 În ziua aceea, va fi asupra lui Iuda un muget, ca mugetul unei furtuni pe mare; uitându-se*Cap. 8:22.Ier. 4:23.Plâng. 3:2.Ezec. 32:7,8. la pământ, nu vor vedea decât întuneric și strâmtorare, iar lumina se va întuneca în norii lui.