1 Gesù prese di nuovo a parlare loro in parabole, dicendo: 2 "Il regno dei cieli è simile a un re, il quale fece le nozze di suo figlio. 3 Mandò i suoi servitori a chiamare gli invitati alle nozze, ma questi non vollero venire. 4 Di nuovo mandò degli altri servitori, dicendo: ‘Dite agli invitati: Ecco, io ho preparato il mio pranzo; i miei buoi e i miei animali ingrassati sono ammazzati e tutto è pronto; venite alle nozze’. 5 Ma quelli, non curandosene, se ne andarono, chi al suo campo, chi al suo traffico; 6 gli altri poi, presi i suoi servitori, li oltraggiarono e li uccisero. 7 Allora il re si adirò e mandò le sue truppe a sterminare quegli omicidi e ad ardere la loro città. 8 Quindi disse ai suoi servitori: ‘Le nozze sono pronte, ma gli invitati non ne erano degni. 9 Andate dunque ai crocicchi delle strade e chiamate alle nozze quanti troverete’. 10 E quei servitori, usciti per le strade, radunarono tutti quelli che trovarono, cattivi e buoni, e la sala delle nozze fu ripiena di commensali. 11 Ora il re, entrato per vedere quelli che erano a tavola, notò là un uomo che non vestiva l’abito di nozze. 12 E gli disse: ‘Amico, come sei entrato qua senza avere un abito da nozze?’. E questi rimase con la bocca chiusa. 13 Allora il re disse ai servitori: ‘Legatelo mani e piedi e gettatelo nelle tenebre di fuori. Lì sarà il pianto e lo stridore dei denti’. 14 Poiché molti sono chiamati, ma pochi eletti".

15 Allora i farisei, ritiratisi, tennero consiglio per cercare di coglierlo in fallo nelle sue parole. 16 E gli mandarono i loro discepoli con gli erodiani a dirgli: "Maestro, noi sappiamo che sei sincero e insegni la via di Dio secondo verità, e non hai riguardi per nessuno, perché non guardi all’apparenza delle persone. 17 Dicci dunque: Che te ne pare? È lecito o no pagare il tributo a Cesare?". 18 Ma Gesù, conosciuta la loro malizia, disse: "Perché mi tentate, ipocriti? 19 Mostratemi la moneta del tributo". Ed essi gli porsero un denaro. Ed egli domandò loro: 20 "Di chi è questa effigie e questa iscrizione?". 21 Gli risposero: "Di Cesare". Allora Gesù disse loro: "Rendete dunque a Cesare quello che è di Cesare e a Dio quello che è di Dio". 22 Ed essi, udito ciò, si stupirono e, lasciatolo, se ne andarono.

23 In quello stesso giorno vennero a lui dei sadducei, i quali dicono che non vi è risurrezione, e gli domandarono: 24 "Maestro, Mosè ha detto: ‘Se uno muore senza figli, suo fratello sposi la moglie di lui e susciti discendenza a suo fratello’. 25 Vi erano fra di noi sette fratelli; il primo, sposatosi, morì e, non avendo prole, lasciò sua moglie a suo fratello. 26 Lo stesso fece pure il secondo, poi il terzo, fino al settimo. 27 Infine, dopo tutti, morì anche la donna. 28 Alla risurrezione, dunque, di quale dei sette sarà ella moglie? Poiché tutti l’hanno avuta". 29 Ma Gesù, rispondendo, disse loro: "Voi errate, perché non conoscete le Scritture, né la potenza di Dio. 30 Perché alla risurrezione né si prende né si dà moglie, ma i risorti sono come angeli nei cieli. 31 Quanto poi alla risurrezione dei morti, non avete voi letto quello che vi fu detto da Dio: 32 ‘Io sono il Dio di Abraamo, il Dio di Isacco e il Dio di Giacobbe?’. Egli non è il Dio dei morti, ma dei viventi". 33 E la folla, udite queste cose, stupiva del suo insegnamento.

34 I farisei, udito che egli aveva chiuso la bocca ai sadducei, si radunarono insieme 35 e uno di loro, dottore della legge, gli domandò, per metterlo alla prova: 36 "Maestro, qual è, nella legge, il gran comandamento?". 37 E Gesù gli disse: "‘Ama il Signore Dio tuo con tutto il tuo cuore, con tutta l’anima tua e con tutta la mente tua’. 38 Questo è il grande e il primo comandamento. 39 Il secondo, simile a esso, è: ‘Ama il tuo prossimo come te stesso’. 40 Da questi due comandamenti dipendono tutta la legge e i profeti".

41 Essendo i farisei riuniti, Gesù li interrogò, dicendo: 42 "Che cosa pensate del Cristo? Di chi è figlio?". Essi gli risposero: "Di Davide". 43 Ed egli a loro: "Come mai dunque Davide, parlando per lo Spirito, lo chiama Signore, dicendo:

44 ‘Il Signore ha detto al mio Signore: Siedi alla mia destra finché io abbia posto i tuoi nemici sotto i tuoi piedi’?

45 Se dunque Davide lo chiama Signore, come può essere suo figlio?". 46 E nessuno poteva replicargli parola; da quel giorno nessuno ardì più interrogarlo.

1 Isus a*Luca 14:16.Apoc. 19:7,9. luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină.4 A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii*Prov. 9.și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.»’5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui.6 Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile*Dan. 9:26.Luca 19:27.sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici*Cap. 10:11,13.Fapte 13:46.de ea.9 Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’10 Robii au ieșit la răspântii, au*Cap. 13:38,47.strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.11 Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care*2 Cor. 5:3.Efes. 4:24.Col. 3:10,12.Apoc. 3:4;16:15;19:8.nu era îmbrăcat în haina de nuntă.12 ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit.13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în*Cap. 8:12.întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.14 Căci*Cap. 20:16.mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.’"

15 Atunci*Marcu 12:13.Luca 20:20., fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?" 18 Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?19 Arătați-Mi banul birului." Și ei I-au adus un ban*22:19 Grecește: dinar.. 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?"21 „Ale Cezarului", I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați*Cap. 17:25.Rom. 13:7.dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!"22 Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.

23 În aceeași*Marcu 12:18.Luca 20:27. zi, au venit la Isus saducheii, care*Fapte 23:8. zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învățătorule, Moise*Deut. 25:5. a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.’ 25 Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26 Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă." 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți*Ioan 20:9.nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi*1 Ioan 3:2.ca îngerii lui Dumnezeu în cer.31 Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:32 ‘Eu*Exod 3:6,16.Marcu 12:26.Luca 20:37.Fapte 7:32.Evr. 11:16.sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov’? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii."33 Noroadele care ascultau au*Cap. 7:28. rămas uimite de învățătura lui Isus.

34 Când*Marcu 12:28. au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Și unul din ei, un învățător al Legii*Luca 10:25., ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" 37 Isus i-a răspuns: „‘Să*Deut. 6:5;10:12;30:6.Luca 10:27.iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.’38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să*Lev. 19:18. Cap. 19:19.Marcu 12:31.Luca 10:27.Rom. 13:9.Gal. 5:14.Iac. 2:8.iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’40 În aceste*Cap. 7:12.1 Tim. 1:5.două porunci se cuprind toată Legea și Prorocii."

41 Pe*Marcu 12:35.Luca 20:41. când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?" „Al lui David", I-au răspuns ei. 43 Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:44 ‘Domnul*Ps. 110:1.Fapte 2:34.1 Cor. 15:25.Evr. 1:13;10:12,13.a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale»’?45 Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?"46 Nimeni*Luca 14:6. nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a*Marcu 12:34.Luca 20:40. îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.