1 Josaphat eut en abondance des richesses et de la gloire, et il s’allia par mariage avec Achab. 2 *1 R 22:2.Au bout de quelques années, il descendit auprès d’Achab à Samarie; et Achab tua pour lui et pour le peuple qui était avec lui un grand nombre de brebis et de bœufs, et il le sollicita de monter à Ramoth en Galaad. 3 Achab, roi d’Israël, dit à Josaphat, roi de Juda: Veux-tu venir avec *1 R 22:4.moi à Ramoth en Galaad? Josaphat lui répondit: Moi comme toi, et mon peuple comme ton peuple, nous irons l’attaquer avec toi. 4 Puis Josaphat dit au roi d’Israël: *1 S 23:2.2 S 2:1.Consulte maintenant, je te prie, la parole de l’Éternel. 5 Le roi d’Israël assembla les prophètes, au nombre de quatre cents, et leur dit: Irons-nous attaquer Ramoth en Galaad, ou dois-je y renoncer? Et ils répondirent: Monte, et Dieu la livrera entre les mains du roi. 6 Mais Josaphat dit: N’y a-t-il plus ici aucun prophète de l’Éternel, par qui nous puissions le consulter? 7 Le roi d’Israël répondit à Josaphat: Il y a encore un homme par qui l’on pourrait consulter l’Éternel; mais je le hais, car il ne me prophétise rien de bon, il ne prophétise jamais que du mal: c’est Michée, fils de Jimla. Et Josaphat dit: Que le roi ne parle pas ainsi! 8 Alors le roi d’Israël appela un eunuque, et dit: Fais venir tout de suite Michée, fils de Jimla. 9 Le roi d’Israël et Josaphat, roi de Juda, étaient assis chacun sur son trône, revêtus de leurs habits royaux; ils étaient assis dans la place à l’entrée de la porte de Samarie. Et tous les prophètes prophétisaient devant eux. 10 Sédécias, fils de Kenaana, s’était fait des cornes de fer, et il dit: Ainsi parle l’Éternel: Avec ces cornes, tu frapperas les Syriens jusqu’à les détruire. 11 Et tous les prophètes prophétisèrent de même, en disant: Monte à Ramoth en Galaad! Tu auras du succès, et l’Éternel la livrera entre les mains du roi. 12 Le messager qui était allé appeler Michée lui parla ainsi: Voici, les prophètes d’un commun accord prophétisent du bien au roi; que ta parole soit donc comme la parole de chacun d’eux! Annonce du bien! 13 Michée répondit: L’Éternel est vivant! J’annoncerai ce que dira mon Dieu. 14 Lorsqu’il fut arrivé auprès du roi, le roi lui dit: Michée, irons-nous attaquer Ramoth en Galaad, ou dois-je y renoncer? Il répondit: Montez! Vous aurez du succès, et ils seront livrés entre vos mains. 15 Et le roi lui dit: Combien de fois me faudra-t-il te faire jurer de ne me dire que la vérité au nom de l’Éternel? 16 Michée répondit: Je vois tout Israël dispersé sur les montagnes, comme des brebis qui n’ont point de berger; et l’Éternel dit: Ces gens n’ont point de maître, que chacun retourne en paix dans sa maison! 17 Le roi d’Israël dit à Josaphat: Ne te l’ai-je pas dit? Il ne prophétise sur moi rien de bon, il ne prophétise que du mal. 18 Et Michée dit: Écoutez donc la parole de l’Éternel! J’ai vu l’Éternel assis sur son trône, et toute l’armée des cieux se tenant à sa droite et à sa gauche. 19 Et l’Éternel dit: Qui séduira Achab, roi d’Israël, pour qu’il monte à Ramoth en Galaad et qu’il y périsse? Ils répondirent l’un d’une manière, l’autre d’une autre. 20 *Job 1:6.Et un esprit vint se présenter devant l’Éternel, et dit: Moi, je le séduirai. L’Éternel lui dit: Comment? 21 Je sortirai, répondit-il, et je serai un esprit de mensonge dans la bouche de tous ses prophètes. L’Éternel dit: Tu le séduiras, et tu en viendras à bout; sors, et fais ainsi. 22 Et maintenant, *Job 12:16,20.És 19:14.Éz 14:9.voici, l’Éternel a mis un esprit de mensonge dans la bouche de tes prophètes qui sont là. Et l’Éternel a prononcé du mal contre toi. 23 Alors Sédécias, fils de Kenaana, s’étant approché, *Jé 20:2.Mc 14:65.Ac 23:2.frappa Michée sur la joue, et dit: Par quel chemin l’esprit de l’Éternel est-il sorti de moi pour te parler? 24 Michée répondit: Tu le verras au jour où tu iras de chambre en chambre pour te cacher. 25 Le roi d’Israël dit: Prenez Michée et emmenez-le vers Amon, chef de la ville, et vers Joas, fils du roi. 26 Vous direz: Ainsi parle le roi: Mettez cet homme en prison, et nourrissez-le du pain et de l’eau d’affliction, jusqu’à ce que je revienne en paix. 27 Et Michée dit: Si tu reviens en paix, l’Éternel n’a point parlé par moi. Il dit encore: Vous tous, peuples, entendez!

28 Le roi d’Israël et Josaphat, roi de Juda, montèrent à Ramoth en Galaad. 29 Le roi d’Israël dit à Josaphat: Je veux me déguiser pour aller au combat; mais toi, revêts-toi de tes habits. Et le roi d’Israël se déguisa, et ils allèrent au combat. 30 Le roi de Syrie avait donné cet ordre aux chefs de ses chars: Vous n’attaquerez ni petit ni grand, mais vous attaquerez seulement le roi d’Israël. 31 Quand les chefs des chars aperçurent Josaphat, ils dirent: C’est le roi d’Israël. Et ils l’entourèrent pour l’attaquer. Josaphat poussa un cri, et l’Éternel le secourut, et Dieu les écarta de lui. 32 Les chefs des chars, voyant que ce n’était pas le roi d’Israël, s’éloignèrent de lui. 33 Alors un homme tira de son arc au hasard, et frappa le roi d’Israël au défaut de la cuirasse. Le roi dit à celui qui dirigeait son char: Tourne, et fais-moi sortir du champ de bataille, car je suis blessé. 34 Le combat devint acharné ce jour-là. Le roi d’Israël fut retenu dans son char, en face des Syriens, jusqu’au soir, et il mourut vers le coucher du soleil.

1 Iosafat a avut*Cap. 17:5. bogății și slavă din belșug și s-a încuscrit*2 Împ. 8:18. cu Ahab. 2 După câțiva*1 Împ. 22:2. ani, s-a coborât la Ahab, în Samaria. Ahab a tăiat pentru el și pentru poporul care era cu el un mare număr de oi și boi și l-a rugat să se suie la Ramot din Galaad. 3 Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot, în Galaad?" Iosafat i-a răspuns: „Eu, ca tine, și poporul meu, ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine." 4 Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă*1 Sam. 23:2,4,9.2 Sam. 2:1. acum, te rog, Cuvântul Domnului!" 5 Împăratul lui Israel a strâns pe proroci, în număr de patru sute, și le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?" Și ei au răspuns: „Suie-te și Dumnezeu îl va da în mâinile împăratului." 6 Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici niciun proroc al Domnului prin care să-L putem întreba?" 7 Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi prorocește nimic bun, nu prorocește niciodată decât rău – este Mica, fiul lui Imla." Și Iosafat a zis: „Să nu vorbească așa împăratul!" 8 Atunci, împăratul lui Israel a chemat un dregător și i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla!" 9 Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, ședeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcați cu hainele lor împărătești; ședeau în locul de la intrarea porții Samariei. Și toți prorocii proroceau înaintea lor. 10 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Cu aceste coarne vei bate pe sirieni până îi vei nimici.’" 11 Și toți prorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot, în Galaad, căci vei avea izbândă și Domnul îl va da în mâinile împăratului." 12 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit așa: „Iată, prorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca și cuvântul fiecăruia din ei! Vestește de bine!" 13 Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti*Num. 22:20,28,35;23:12,26;24:13.1 Împ. 22:14. ce va spune Dumnezeul meu." 14 Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad sau să-mi văd de treabă?" El a răspuns: „Suiți-vă! Căci veți avea izbândă și vor fi dați în mâinile voastre." 15 Și împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?" 16 Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munți, ca niște oi care n-au păstor, și Domnul a zis: ‘Oamenii aceștia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!’" 17 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ți-am spus eu? El nu-mi prorocește nimic bun, nu-mi prorocește decât rău." 18 Și Mica a zis: „Ascultați dar Cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie și toată oastea cerurilor stând la dreapta și la stânga Lui. 19 Și Domnul a zis: ‘Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot, în Galaad, și să piară acolo?’ Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. 20 Și un duh*Iov 1:6. a venit și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: ‘Eu îl voi amăgi.’ Domnul i-a zis: ‘Cum?’ 21 ‘Voi ieși’, a răspuns el, ‘și voi fi un duh de minciună în gura tuturor prorocilor lui.’ Domnul a zis: ‘Îl vei amăgi și vei izbuti; ieși și fă așa!’ 22 Și acum, iată că Domnul a pus*Iov 12:16.Is. 19:14.Ezec. 14:9. un duh de minciună în gura prorocilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta." 23 Atunci, Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica*Ier. 20:2.Marcu 14:65.Fapte 23:2. peste obraz și a zis: „Pe ce drum a ieșit duhul Domnului din mine ca să-ți vorbească?" 24 Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla din odaie în odaie ca să te ascunzi." 25 Împăratul lui Israel a zis: „Luați pe Mica și duceți-l la Amon, căpetenia cetății, și la Ioas, fiul împăratului. 26 Și spuneți: ‘Așa vorbește împăratul: «Băgați*Cap. 16:10. pe omul acesta în temniță și hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace.»’" 27 Și Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!" Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziți!"

28 Împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot, în Galaad. 29 Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă, dar tu îmbracă-te cu hainele tale." Și împăratul lui Israel și-a schimbat hainele și s-au dus la luptă. 30 Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai-marilor peste carele lui: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci să vă luptați numai cu împăratul lui Israel." 31 Când au zărit mai-marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel." Și l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un țipăt. Domnul l-a ajutat și Dumnezeu i-a îndepărtat de la el. 32 Mai-marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el. 33 Atunci, un om a tras cu arcul la întâmplare și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce și scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit." 34 Lupta a fost înverșunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în fața sirienilor, până seara și a murit pe la apusul soarelui.