1 Job prit la parole et dit:

2 Oh! S’il était possible de peser ma douleur,

Et si toutes mes calamités étaient sur la balance,

3 Elles seraient plus pesantes que *Pr 27:3.le sable de la mer;

Voilà pourquoi mes paroles vont jusqu’à la folie!

4 *Ps 38:2,3.Car les flèches du Tout-Puissant m’ont percé,

Et mon âme en suce le venin;

Les terreurs de Dieu se rangent en bataille contre moi.

5 L’âne sauvage crie-t-il auprès de l’herbe tendre?

Le bœuf mugit-il auprès de son fourrage?

6 Peut-on manger ce qui est fade et sans sel?

Y a-t-il de la saveur dans le blanc d’un œuf?

7 Ce que je voudrais ne pas toucher,

C’est là ma nourriture, si dégoûtante soit-elle!

8 Puisse mon vœu s’accomplir,

Et Dieu veuille réaliser mon espérance!

9 Qu’il plaise à Dieu de m’écraser,

Qu’il étende sa main et qu’il m’achève!

10 Il me restera du moins une consolation,

Une joie dans les maux dont il m’accable:

Jamais je n’ai transgressé les ordres du Saint.

11 Pourquoi espérer quand je n’ai plus de force?

Pourquoi attendre quand ma fin est certaine?

12 Ma force est-elle une force de pierre?

Mon corps est-il d’airain?

13 Ne suis-je pas sans ressource,

Et le salut n’est-il pas loin de moi?

14 Celui qui souffre a droit à la compassion de son ami,

Même quand il abandonnerait la crainte du Tout-Puissant.

15 Mes frères sont perfides comme un torrent,

Comme le lit des torrents qui disparaissent.

16 Les glaçons en troublent le cours,

La neige s’y précipite;

17 Viennent les chaleurs, et ils tarissent,

Les feux du soleil, et leur lit demeure à sec.

18 Les caravanes se détournent de leur chemin,

S’enfoncent dans le désert, et périssent.

19 Les caravanes de Théma fixent le regard,

Les voyageurs de Séba sont pleins d’espoir;

20 Ils sont honteux d’avoir eu confiance,

Ils restent confondus quand ils arrivent.

21 Ainsi, vous êtes comme si vous n’existiez pas;

Vous voyez mon angoisse, et vous en avez horreur!

22 Vous ai-je dit: Donnez-moi quelque chose,

Faites en ma faveur des présents avec vos biens,

23 Délivrez-moi de la main de l’ennemi,

Rachetez-moi de la main des méchants?

24 Instruisez-moi, et je me tairai;

Faites-moi comprendre en quoi j’ai péché.

25 Que les paroles vraies sont persuasives!

Mais que prouvent vos remontrances?

26 Voulez-vous donc blâmer ce que j’ai dit,

Et ne voir que du vent dans les discours d’un désespéré?

27 Vous accablez un orphelin,

Vous persécutez votre ami.

28 Regardez-moi, je vous prie!

Vous mentirais-je en face?

29 Revenez, ne soyez pas injustes;

Revenez, et reconnaissez mon innocence.

30 Y a-t-il de l’iniquité sur ma langue,

Et ma bouche ne discerne-t-elle pas le mal?

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „O, de ar fi cu putință să mi se cântărească durerea

și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

3 ar fi mai grele decât nisipul*Prov. 27:3. mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!

4 Căci*Ps. 38:2. săgețile Celui Atotputernic m-au străpuns,

sufletul meu le suge otrava

și groaza*Ps. 88:15,16. Domnului bagă fiori în mine!

5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeață?

Mugește boul când are de mâncare?

6 Poți mânca ce-i fără gust și fără sare?

Are vreun gust albușul unui ou?

7 Orice lucru de care aș vrea să nu m-ating,

acela-i hrana mea, fie cât de grețoasă ea!

8 O, de mi s-ar asculta dorința

și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

9 De*1 Împ. 19:4. ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,

întindă-Și mâna și să mă prăpădească!

10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,

această bucurie în durerile cu care mă copleșește:

că*Fapte 20:20. niciodată n-am călcat poruncile*Lev. 19:2.Is. 57:15.Osea 11:9. Celui Sfânt.

11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?

La ce să mai aștept, când sfârșitul se știe?

12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?

Trupul meu e de aramă?

13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,

și n-a fugit mântuirea de mine?

14 Cel ce suferă*Prov. 17:17. are drept la mila prietenului,

chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic.

15 Frații*Ps. 38:11;41:9. mei s-au arătat înșelători ca un pârâu,

ca albia pâraielor*Ier. 15:18. care trec.

16 Un sloi le tulbură cursul,

zăpada se îngrămădește pe ele;

17 vine arșița vremii și seacă,

vine căldura soarelui și li se usucă albia.

18 Cete de călători se abat din drumul lor,

se cufundă în pustie și pier.

19 Cetele celor din Tema*Gen. 25:15. se uită țintă la ele,

călătorii din Seba*1 Împ. 10:1.Ps. 72:10.Ezec. 27:22,23. sunt plini de nădejde când le văd.

20 Dar rămân înșelați*Ier. 14:3. în nădejdea lor,

rămân uimiți când ajung la ele.

21 Așa sunteți*Cap. 13:4. și voi acum pentru mine.

Voi îmi vedeți necazul și vă îngroziți*Ps. 38:11.!

22 V-am zis eu oare: ‘Dați-mi ceva,

cheltuiți din averile voastre pentru mine,

23 scăpați-mă din mâna vrăjmașului,

răscumpărați-mă din mâna celor răi’?

24 Învățați-mă, și voi tăcea;

faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.

25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!

Dar ce dovedesc mustrările voastre?

26 Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis

și să nu vedeți decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?

27 Voi năpăstuiți pe orfan,

prigoniți*Ps. 57:6. pe prietenul vostru.

28 Uitați-vă la mine, vă rog!

Doar nu voi minți în față!

29 Întoarceți-vă*Cap. 17:10., nu fiți nedrepți;

întoarceți-vă și mărturisiți că sunt nevinovat!

30 Este vreo nelegiuire pe limba mea

și nu deosebește gura mea ce este rău?