1 Job prit la parole et dit:

2 Jusques à quand affligerez-vous mon âme,

Et m’écraserez-vous de vos discours?

3 Voilà dix fois que vous m’outragez;

N’avez-vous pas honte de m’étourdir ainsi?

4 Si réellement j’ai péché,

Seul j’en suis responsable.

5 Pensez-vous me traiter avec hauteur?

Pensez-vous démontrer que je suis coupable?

6 Sachez alors que c’est Dieu qui me poursuit,

Et qui m’enveloppe de son filet.

7 Voici, je crie à la violence, et nul ne répond;

J’implore justice, et point de justice!

8 Il m’a fermé toute issue, et je ne puis passer;

Il a répandu des ténèbres sur mes sentiers.

9 Il m’a dépouillé de ma gloire,

Il a enlevé la couronne de ma tête.

10 Il m’a brisé de toutes parts, et je m’en vais;

Il a arraché mon espérance comme un arbre.

11 Il s’est enflammé de colère contre moi,

*Job 13:24;16:9;33:10.La 2:5.Il m’a traité comme l’un de ses ennemis.

12 Ses troupes se sont de concert mises en marche,

Elles se sont frayées leur chemin jusqu’à moi,

Elles ont campé autour de ma tente.

13 *Ps 31:12;38:12;69:9;88:9.Il a éloigné de moi mes frères,

Et mes amis se sont détournés de moi;

14 Je suis abandonné de mes proches,

Je suis oublié de mes intimes.

15 Je suis un étranger pour mes serviteurs et mes servantes,

Je ne suis plus à leurs yeux qu’un inconnu.

16 J’appelle mon serviteur, et il ne répond pas;

Je le supplie de ma bouche, et c’est en vain.

17 Mon humeur est à charge à ma femme,

Et ma plainte aux fils de mes entrailles.

18 *Job 30:1.Je suis méprisé même par des enfants;

Si je me lève, je reçois leurs insultes.

19 *Ps 41:10;55:14,15.Ceux que j’avais pour confidents m’ont en horreur,

Ceux que j’aimais se sont tournés contre moi.

20 *Job 30:30.Ps 102:6.La 4:8.Mes os sont attachés à ma peau et à ma chair;

Il ne me reste que la peau des dents.

21 Ayez pitié, ayez pitié de moi, vous, mes amis!

Car la main de Dieu m’a frappé.

22 Pourquoi me poursuivre comme Dieu me poursuit?

Pourquoi vous montrer insatiables de ma chair?

23 Oh! Je voudrais que mes paroles fussent écrites,

Qu’elles fussent écrites dans un livre;

24 Je voudrais qu’avec un burin de fer et avec du plomb

Elles fussent pour toujours gravées dans le roc…

25 Mais je sais que mon rédempteur est vivant,

Et qu’il se lèvera le dernier sur la terre.

26 Quand ma peau sera détruite, il se lèvera;

Quand je n’aurai plus de chair, je verrai Dieu.

27 Je le verrai, et il me sera favorable;

Mes yeux le verront, et non ceux d’un autre;

Mon âme languit d’attente au-dedans de moi.

28 Vous direz alors: Pourquoi le poursuivions-nous?

Car la justice de ma cause sera reconnue.

29 Craignez pour vous le glaive:

Les châtiments par le glaive sont terribles!

Et sachez qu’il y a un jugement.

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Până când îmi veți întrista sufletul

și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?

3 Iată că de zece ori m-ați batjocorit*Gen. 31:7.Lev. 26:26..

Nu vă este rușine să vă purtați așa?

4 Dacă am păcătuit cu adevărat,

numai eu sunt răspunzător de aceasta.

5 Credeți că mă puteți lua*Ps. 38:16. de sus?

Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat?

6 Atunci, să știți că Dumnezeu mă urmărește

și mă învelește cu lațul Lui.

7 Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde;

cer dreptate, și dreptate nu este!

8 Mi-a tăiat orice ieșire*Cap. 3:23.Ps. 88:8. și nu pot trece;

a răspândit întuneric pe cărările mele.

9 M-a despuiat de slava*Ps. 89:44. mea,

mi-a luat cununa de pe cap,

10 m-a zdrobit din toate părțile și pier,

mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.

11 S-a aprins de mânie împotriva mea,

S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmaș*Cap. 13:24.Plâng. 2:5..

12 Oștile Lui au pornit deodată înainte,

și-au croit drum*Cap. 30:12. până la mine

și au tăbărât în jurul cortului meu.

13 A depărtat pe frații mei*Ps. 31:11;38:11;69:8;88:8,18. de la mine,

și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.

14 Rudele mele m-au părăsit,

și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.

15 Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,

în ochii lor sunt un necunoscut.

16 Chem pe robul meu, și nu răspunde;

îl rog cu gura mea, și degeaba.

17 Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele

și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

18 Până și copiii*2 Împ. 2:23. mă disprețuiesc:

dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

19 Aceia*Ps. 41:9;55:13,14,20. în care mă încredeam mă urăsc,

aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

20 Oasele mi se țin de piele*Cap. 30:30.Ps. 102:5.Plâng. 4:8. și de carne;

nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.

21 Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!

Căci mâna*Cap. 1:11.Ps. 38:2. lui Dumnezeu m-a lovit.

22 De ce mă urmăriți*Ps. 69:26. ca Dumnezeu?

Și nu vă mai săturați de carnea mea?

23 O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,

să fie scrise într-o carte;

24 aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier

și cu plumb în stâncă pe vecie…

25 Dar știu că Răscumpărătorul*19:25 Evreiește: Goel. meu este viu

și că Se va ridica la urmă pe pământ.

26 Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carne*Ps. 17:15.1 Cor. 13:12.1 Ioan 3:2.,

voi vedea totuși pe Dumnezeu.

27 Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;

ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.

Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.

28 Atunci veți zice: ‘Pentru ce-l*Vers. 22. urmăream noi?’

Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

29 Temeți-vă de sabie,

căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!

Și să*Ps. 58:10,11. știți că este o judecată."