1 Après cela, Job ouvrit la bouche et Jé 15:10;20:14.maudit le jour de sa naissance. 2 Il prit la parole et dit:
3 Périsse le jour où je suis né,
Et la nuit qui dit: Un enfant mâle est conçu!
4 Ce jour! Qu’il se change en ténèbres,
Que Dieu n’en ait point souci dans le ciel,
Et que la lumière ne rayonne plus sur lui!
5 Que l’obscurité et l’ombre de la mort s’en emparent,
Que des nuées établissent leur demeure au-dessus de lui,
Et que de noirs phénomènes l’épouvantent!
6 Cette nuit! Que les ténèbres en fassent leur proie,
Qu’elle disparaisse de l’année,
Qu’elle ne soit plus comptée parmi les mois!
7 Que cette nuit devienne stérile,
Que l’allégresse en soit bannie!
8 Qu’elle soit maudite par ceux qui maudissent les jours,
Par ceux qui savent exciter le léviathan!
9 Que les étoiles de son crépuscule s’obscurcissent,
Qu’elle attende en vain la lumière,
Et qu’elle ne voie point les paupières de l’aurore!
10 Car elle n’a pas fermé le sein qui me conçut,
Ni dérobé la souffrance à mes regards.
11 Job 10:18.Pourquoi ne suis-je pas mort dans le ventre de ma mère?
Pourquoi n’ai-je pas expiré au sortir de ses entrailles?
12 Pourquoi ai-je trouvé des genoux pour me recevoir,
Et des mamelles pour m’allaiter?
13 Je serais couché maintenant, je serais tranquille,
Je dormirais, je reposerais,
14 Avec les rois et les grands de la terre,
Qui se bâtirent des mausolées,
15 Avec les princes qui avaient de l’or,
Et qui remplirent d’argent leurs demeures.
16 Ou je n’existerais pas, je serais comme un avorton caché,
Comme des enfants qui n’ont pas vu la lumière.
17 Là ne s’agitent plus les méchants,
Et là se reposent ceux qui sont fatigués et sans force;
18 Les captifs sont tous en paix,
Ils n’entendent pas la voix de l’oppresseur;
19 Le petit et le grand sont là,
Et l’esclave n’est plus soumis à son maître.
20 Pourquoi donne-t-il la lumière à celui qui souffre,
Et la vie à ceux qui ont l’amertume dans l’âme,
21 Qui espèrent en vain la mort,
Et qui la convoitent plus qu’un trésor,
22 Qui seraient transportés de joie
Et saisis d’allégresse, s’ils trouvaient le tombeau?
23 A l’homme qui ne sait où aller,
Job 19:8.Et que Dieu cerne de toutes parts?
24 Mes soupirs sont ma nourriture,
Et mes cris se répandent comme l’eau.
25 Ce que je crains, c’est ce qui m’arrive;
Ce que je redoute, c’est ce qui m’atteint.
26 Je n’ai ni tranquillité, ni paix, ni repos,
Et le trouble s’est emparé de moi.
1 După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul și a zis:
3 „BlestemateCap. 10:18,19.Ier. 15:10;20:14. să fie ziua în care m-am născut
și noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea,
să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer
și să nu mai strălucească lumina peste ea!
5 S-o cuprindă întunericulCap. 10:21,22;16:16;28:3.Ps. 23:4;44:19;107:10,14.Ier. 13:16.Amos 5:8. și umbra morții,
nori groși să vină peste ea
și neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul,
să piară din an,
să nu mai fie numărată între luni!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ceIer. 9:17,18. știu să întărâte leviatanul3:8 Sau: crocodil.;
9 să se întunece stelele din amurgul ei,
în zadar să aștepte lumina
și să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit,
nici n-a ascuns suferința dinaintea ochilor mei.
11 De ceCap. 10:18. n-am murit în pântecele mamei mele?
De ce nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchiGen. 30:3.Is. 66:12. care să mă primească?
Și țâțe care să-mi dea lapte?
13 Acum aș fi culcat, aș fi liniștit,
aș dormi și m-aș odihni
14 cu împărații și cei mari de pe pământ,
care și-au zidit falniceCap. 15:28. morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur
și și-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aș mai fi în viață,
aș fi ca o stârpiturăPs. 58:8. îngropată,
ca niște copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi,
acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.
18 Acolo cei puși în lanțuri sunt lăsați toți în pace,
nu mai audCap. 39:7. glasul asupritorului;
19 cel mai mic și cel mare sunt tot una acolo,
și robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dăIer. 20:18. Dumnezeu lumină celui ce suferă
și viață celor amărâți1 Sam. 1:10.2 Împ. 4:27.Prov. 31:6. la suflet,
21 care așteaptăApoc. 9:6. moartea, și nu vine,
măcar că o doresc mai mult decât o comoarăProv. 2:4.,
22 care n-ar mai putea de bucurie
și de veselie dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă,
pe care îl îngrădeșteCap. 19:8.Plâng. 3:7. Dumnezeu din toate părțile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele
și jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă;
de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici liniște, nici pace, nici odihnă,
și necazul dă peste mine."
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)