1 L’homme né de la femme!

*Ps 90:5,6,9;102:12;103:15;144:4.Ja 4:14.Sa vie est courte, sans cesse agitée.

2 Il naît, il est coupé comme *Ps 103:15.És 40:6.1 Pi 1:24.une fleur;

*Job 8:9.Ps 90:6,10;102:12;144:4.Il fuit et disparaît comme une ombre.

3 *Job 7:17,18;10:20.Et c’est sur lui que tu as l’œil ouvert!

Et tu me fais aller en justice avec toi!

4 *Ge 5:3.Ps 51:7.Jn 3:6.Ro 5:12.Ép 2:3.Comment d’un être souillé sortira-t-il un homme pur?

Il n’en peut sortir aucun.

5 *Job 7:1.Si ses jours sont fixés, si tu as compté ses mois,

Si tu en as marqué le terme qu’il ne saurait franchir,

6 *Job 7:16,19;10:20.Détourne de lui les regards, et donne-lui du relâche,

Pour qu’il ait au moins la joie du *Job 7:1,2.mercenaire à la fin de sa journée.

7 Un arbre a de l’espérance:

Quand on le coupe, il repousse,

Il produit encore des rejetons;

8 Quand sa racine a vieilli dans la terre,

Quand son tronc meurt dans la poussière,

9 Il reverdit à l’approche de l’eau,

Il pousse des branches comme une jeune plante.

10 Mais l’homme meurt, et il perd sa force;

L’homme expire, et où est-il?

11 Les eaux des lacs s’évanouissent,

Les fleuves tarissent et se dessèchent;

12 Ainsi l’homme se couche et ne se relèvera plus,

Il ne se réveillera pas tant que les cieux subsisteront,

Il ne sortira pas de son sommeil.

13 Oh! Si tu voulais me cacher dans le séjour des morts,

M’y tenir à couvert jusqu’à ce que ta colère fût passée,

Et me fixer un terme auquel tu te souviendras de moi!

14 Si l’homme une fois mort pouvait revivre,

J’aurais de l’espoir tout le temps de mes souffrances,

Jusqu’à ce que mon état vînt à changer.

15 Tu appellerais alors, et je te répondrais,

Tu languirais après l’ouvrage de tes mains.

16 *Job 31:4;34:21.Ps 56:9;139:2,3,4.Pr 5:21.Jé 32:19.Mais aujourd’hui tu comptes mes pas,

Tu as l’œil sur mes péchés;

17 Mes transgressions sont scellées en un faisceau,

Et tu imagines des iniquités à ma charge.

18 La montagne s’écroule et périt,

Le rocher disparaît de sa place,

19 La pierre est broyée par les eaux,

Et la terre emportée par leur courant;

Ainsi tu détruis l’espérance de l’homme.

20 Tu es sans cesse à l’assaillir, et il s’en va;

Tu le défigures, puis tu le renvoies.

21 Que ses fils soient honorés, il n’en sait rien;

Qu’ils soient dans l’abaissement, il l’ignore.

22 C’est pour lui seul qu’il éprouve de la douleur en son corps,

C’est pour lui seul qu’il ressent de la tristesse en son âme.

1 Omul născut din femeie are viața scurtă, dar plină*Cap. 5:7.Ecl. 2:23. de necazuri.

2 Se naște*Cap. 8:9.Ps. 90:5,6,9;102:11;103:15;144:4.Is. 40:6.Iac. 1:10,11;4:14.1 Pet. 1:24. și e tăiat ca o floare;

fuge și piere ca o umbră.

3 Și asupra lui*Ps. 144:3. ai Tu ochiul deschis!

Și pe mine mă tragi*Ps. 143:2. la judecată cu Tine!

4 Cum ar putea*Gen. 5:3.Ps. 51:5.Ioan 3:6.Rom. 5:12.Efes. 2:3. să iasă dintr-o ființă necurată un om curat?

Nu poate să iasă niciunul.

5 Dacă*Cap. 7:1. zilele lui sunt hotărâte,

dacă i-ai numărat lunile,

dacă i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece,

6 întoarce-Ți*Cap. 7:16,19;10:20.Ps. 39:13. măcar privirile de la el și dă-i răgaz,

să aibă măcar bucuria pe care o are simbriașul*Cap. 7:1. la sfârșitul zilei.

7 Un copac și tot are nădejde,

căci, când este tăiat*Vers. 14., odrăslește din nou

și iar dă lăstari.

8 Când i-a îmbătrânit rădăcina în pământ,

când îi piere trunchiul în țărână,

9 înverzește iarăși de mirosul apei

și dă ramuri de parcă ar fi sădit din nou.

10 Dar omul, când moare, rămâne întins.

Omul, când își dă sufletul, unde mai este?

11 Cum pier apele din lacuri

și cum seacă și se usucă râurile,

12 așa se culcă și omul și nu se mai scoală;

cât*Ps. 102:26.Is. 51:6;65:17;66:22.Fapte 3:21.Rom. 8:20.2 Pet. 3:7,10,11.Apoc. 20:11;21:1. vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă

și nu se mai scoală din somnul lui.

13 Ah, de m-ai ascunde în Locuința morților,

de m-ai acoperi până-Ți va trece mânia

și de mi-ai rândui o vreme când Îți

vei aduce iarăși aminte de mine!

14 Dacă omul, odată mort, ar putea să mai învieze,

aș*Cap. 13:15. mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele,

până*Vers. 7. mi se va schimba starea în care mă găsesc.

15 Atunci m-ai*Cap. 13:22. chema și Ți-aș răspunde

și Ți-ar fi dor de făptura mâinilor Tale.

16 Dar astăzi îmi numeri*Cap. 10:6,14;13:27;31:4;34:21.Ps. 56:8;139:1-3.Prov. 5:21.Ier. 32:19. pașii,

ai ochiul asupra păcatelor mele;

17 călcările mele de lege*Deut. 32:34.Osea 13:12. sunt pecetluite într-un mănunchi

și născocești fărădelegi în sarcina mea.

18 Cum se prăbușește muntele și piere,

cum piere stânca din locul ei,

19 cum este mâncată piatra de ape

și cum este luat pământul de râu,

așa nimicești Tu nădejdea omului.

20 Îl urmărești întruna și se duce;

Îi schimonosești fața și apoi îi dai drumul.

21 De ajung fiii lui la cinste, el*Ecl. 9:5.Is. 63:16. nu știe nimic;

de sunt înjosiți, habar n-are.

22 Numai pentru el simte durere în trupul lui,

numai pentru el simte întristare în sufletul lui."