1 Job prit de nouveau la parole sous forme sentencieuse et dit:
2 Dieu qui me refuse justice est vivant!
Le Tout-Puissant qui remplit mon âme d’amertume est vivant!
3 Aussi longtemps que j’aurai ma respiration,
Et que le souffle de Dieu sera dans mes narines,
4 Mes lèvres ne prononceront rien d’injuste,
Ma langue ne dira rien de faux.
5 Loin de moi la pensée de vous donner raison!
Jusqu’à mon dernier soupir je défendrai mon innocence;
6 Je tiens à me justifier, et je ne faiblirai pas;
Mon cœur ne me fait de reproche sur aucun de mes jours.
7 Que mon ennemi soit comme le méchant,
Et mon adversaire comme l’impie!
8 Mt 16:26.Lu 12:20.Quelle espérance reste-t-il à l’impie,
Quand Dieu coupe le fil de sa vie,
Quand il lui retire son âme?
9 Job 35:12.Ps 18:42;109:7.Pr 1:28;28:9.És 1:15.Jé 14:12.Éz 8:18.Mi 3:4.Jn 9:31.Ja 4:3.Est-ce que Dieu écoute ses cris,
Quand l’angoisse vient l’assaillir?
10 Fait-il du Tout-Puissant ses délices?
Adresse-t-il en tout temps ses prières à Dieu?
11 Je vous enseignerai les voies de Dieu,
Je ne vous cacherai pas les desseins du Tout-Puissant.
12 Mais vous les connaissez, et vous êtes d’accord;
Pourquoi donc vous laisser aller à de vaines pensées?
13 Job 20:29.Voici la part que Dieu réserve au méchant,
L’héritage que le Tout-Puissant destine à l’impie.
14 S’il a des fils en grand nombre, De 28:41.Os 9:13.c’est pour le glaive,
Et ses rejetons manquent de pain;
15 Ceux qui échappent sont enterrés par la peste,
Ps 78:64.Et leurs veuves ne les pleurent pas.
16 S’il amasse l’argent comme la poussière,
S’il entasse les vêtements comme la boue,
17 C’est lui qui entasse, Pr 28:8.Ec 2:26.mais c’est le juste qui se revêt,
C’est l’homme intègre qui a l’argent en partage.
18 Sa maison est comme celle que bâtit la teigne,
Comme la cabane que fait un gardien.
19 Ps 49:18.Il se couche riche, et il meurt dépouillé;
Il ouvre les yeux, et tout a disparu.
20 Job 15:21;18:11.Les terreurs le surprennent comme des eaux;
Un tourbillon l’enlève au milieu de la nuit.
21 Le vent d’orient l’emporte, et il s’en va;
Il l’arrache violemment de sa demeure.
22 Dieu lance sans pitié des traits contre lui,
Et le méchant voudrait fuir pour les éviter.
23 On bat des mains à sa chute,
Et on le siffle à son départ.
1 Iov a luat din nou cuvântul, a vorbit în pilde și a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, careCap. 34:5. nu-mi dă dreptate!
Viu este Cel Atotputernic, care îmi amărăște viața,
3 că, atâta vreme cât voi avea suflet
și suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept,
limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate!
Până la cea din urmă suflare îmi voi apăraCap. 2:9;13:15. nevinovăția.
6 ȚinCap. 2:3. să-mi scot dreptatea
și nu voi slăbi; inimaFapte 24:16. nu mă mustră pentru niciuna din zilele mele.
7 Vrăjmașul meu să fie ca cel rău
și potrivnicul meu, ca cel nelegiuit!
8 CeMat. 16:26.Luca 12:20. nădejde-i mai rămâne celui nelegiuit
când îi taie Dumnezeu firul vieții, când îi ia sufletul?
9 Îi ascultăCap. 35:12.Ps. 18:41;109:7.Prov. 1:28;28:9.Is. 1:15.Ier. 14:12.Ezec. 8:18.Mica 3:4.Ioan 9:31.Iac. 4:3. Dumnezeu strigătele
când vine strâmtorarea peste el?
10 EsteCap. 22:26,27. Cel Atotputernic desfătarea lui?
Înalță el în tot timpul rugăciuni lui Dumnezeu?
11 Vă voi învăța căile lui Dumnezeu,
nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12 Dar voi le cunoașteți și sunteți de același gând;
pentru ce dar vorbiți așa de prostește?
13 IatăCap. 20:29. soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,
moștenirea pe care o hotărăște Cel Atotputernic celui nelegiuit.
14 DacăDeut. 28:41.Est. 9:10.Osea 9:13. are mulți fii, îi are pentru sabie
și odraslele lui duc lipsă de pâine.
15 Cei ce scapă din ai lui sunt îngropați de ciumă,
și văduvelePs. 78:64. lor nu-i plâng.
16 Dacă strânge argint ca țărâna,
dacă îngrămădește haine ca noroiul,
17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele
și de argintul lui omul fără prihanăProv. 28:8.Ecl. 2:26. are parte.
18 Casa lui este ca aceeaIs. 1:8.Plâng. 2:6. pe care o zidește molia,
ca o colibă pe care și-o face un străjer.
19 Se culcă bogat și moare despuiat;
deschide ochii și totul a pierit.
20 Îl apucă groaza ca nișteCap. 18:11. ape
și noaptea îl ia vârtejul.
21 Vântul de răsărit îl ia și se duce;
îl smulge cu putere din locuința lui.
22 Dumnezeu aruncă fără milă săgeți împotriva lui,
și cel rău ar vrea să fugă, să scape de ele.
23 Oamenii bat din palme la căderea lui
și-l fluieră la plecarea din locul lui.
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)